One week left

Stai, sa-mi trag rasuflarea. Pfiiiiuuuu....

One week left. Saptamana viitoare pe vremea asta voi fi depus ultimul referat de pe semestrul asta. Suntem toti extenuati, plictisiti. Nu mai vrem sa invatam chestii noi, sa mai citim alte carti. Toti studentii internationali imi impartasesc ca le-a ajuns cat au citit semestrul asta. Mie germana imi iese literalmente pe urechi.

Suntem un pic tristi. Prietenii incropite acum cateva luni, saptamana viitoare ne vom desparti, poate pentru totdeauna. Imi dau seama ca vizavi de ei, am invatat multe despre mine si despre cat de mult ma mandresc cu Romania. Mi-a duc aminte de ce a scris Raluca Draghici pe blogul ei. Si creca se intampla in felul urmator: un roman care a fost in State are multe motive sa urasca Romania. Dar in afara, Romania ofera lumii un mit, si fiecare roman e reprezentantul ei. Prietenii mei din Serbia si Bulgaria mi-au marturisit ca, inainte sa ma cunoasca, nici macar nu se gandeau la Romania ca tara. Profesoara de germana mi-a aratat, mai mult sau mai putin intentionat, cat de similara e cultura europeana vestica de cea estica. Si cat de similara e cu franceza, engleza, romana.

Mi-am dat seama cat de speciala este limba romana. Suna trivial ce am spus, dar o simt foarte puternic. Nu poti sa ai feelingul asta decat intr-un mediu de est-europeni (sarbi, bulgari, croati, bosniaci, rusi etc) care toti se inteleg intre ei, dar tu nu intelegi nimic. In schimb intelegi (si esti inteles de catre) italieni, spanioli, francezi. Asta da limba latina!

Ah, am avut placerea in ultima luna sa cunosc o sarmanta fata turcoaica. Ea e in SUA de la 3 ani, dar stie turceste. Of course, avem mai multe cuvinte comune decat ne-ar placea sa recunoastem..


Of, I'm off the track again. Si e tarziu, maine trebuie sa scriu un referat.
Be back with last week impressions.

Pe urechi

Stai, sa-mi trag rasuflarea. Pfiiiiuuuu....
One week left. Saptamana viitoare pe vremea asta voi fi depus ultimul referat de pe semestrul asta. Suntem toti extenuati, plictisiti. Nu mai vrem sa invatam chestii noi, sa mai citim alte carti. Toti studentii internationali imi impartasesc ca le-a ajuns cat au citit semestrul asta. Mie germana imi iese literalmente pe urechi.

Suntem un pic tristi. Prietenii incropite acum cateva luni, saptamana viitoare ne vom desparti, poate pentru totdeauna. Imi dau seama ca vizavi de ei, am invatat multe despre mine si despre cat de mult ma mandresc cu Romania. Mi-a duc aminte de ce a scris Raluca Draghici pe blogul ei. Si creca se intampla in felul urmator: un roman care a fost in State are multe motive sa urasca Romania. Dar in afara, Romania ofera lumii un mit, si fiecare roman e reprezentantul ei. Prietenii mei din Serbia si Bulgaria mi-au marturisit ca, inainte sa ma cunoasca, nici macar nu se gandeau la Romania ca tara. Profesoara de germana mi-a aratat, mai mult sau mai putin intentionat, cat de similara e cultura europeana vestica de cea estica. Si cat de similara e cu franceza, engleza, romana.

Mi-am dat seama cat de speciala este limba romana. Suna trivial ce am spus, dar o simt foarte puternic. Nu poti sa ai feelingul asta decat intr-un mediu de est-europeni (sarbi, bulgari, croati, bosniaci, rusi etc) care toti se inteleg intre ei, dar tu nu intelegi nimic. In schimb intelegi (si esti inteles de catre) italieni, spanioli, francezi. Asta da limba latina!

Ah, am avut placerea in ultima luna sa cunosc o sarmanta fata turcoaica. Ea e in SUA de la 3 ani, dar stie turceste. Of course, avem mai multe cuvinte comune decat ne-ar placea sa recunoastem..

Of, I'm off the track again. Si e tarziu, maine trebuie sa scriu un referat.
Be back with last week impressions.

Consumerism!

Am vrut sa-mi dezactivez serviciul de inchiriat filme NetFlix (pentru ca maine imi expira perioada de free trial). Si uite ce mesaj disperat primesc! Cum sa refuzi consumerismul?...

Mission accomplished

Ma aflu din nou in tren. De data asta e un tren mai fancy, care costa mai multi bani. Amtrak vs MetroNorth. Aici am si priza :P. De data asta, a trecut o zi. Am plecat din NYC si ma intorc spre campus. Sunt vesela, cu inima usoara. M-am odihnit, m-am dus la interviu de dimineata si, cum se spune, I got the job. Ceilalti mi-au spus cand am ajuns "You lucky bastard!". Asta pentru ca asta e singurul internship unde ti se dau 15 dolari pe zi pentru mancare, bani care sunt absolut ESENTIALI in New York. Ilaria, colega de apartament a lui Sasha, (da, are nume ciudat pentru ca e italianca) mi-a zis ca cel mai important lucru in NY e sa ai bani, pentru ca aici orice e posibil.

Interviul mi-a placut foarte mult. Au participat doi tipi de la revista Policy Innovations. Amandoi tineri, in jur de 30 de ani. Unul din ei mai aerian, genul de tip cu ochelari, total cufundat in computer science (probabil el se ocupa de structura site-ului). Celalalt mai cu picioarele pe pamant. Amandoi cu ochii calzi. Cateodata radeau unul inspre celalalt. La un moment dat mi-a dat prin cap: "Daca rad pentru ca spun tampenii?". Si adevarul e ca am vorbit mai mult decat vorbesc in general cu oameni pe care de-abia i-am cunoscut. Am vorbit non-stop. Am discutat o gramada de chestii, incepand cu sistemul educational din Romania, revistele de policymaking din Romania, despre cum e sa fii la doua facultati, despre cursul meu de simulating reality :), despre importanta networkingului intre organizatii, despre games theory, despre carti de etica aplicata (Devin tocmai recenzeaza o carte despre implicatiile etice ale geneticii, hihi), despre imagologie (hehe, pentru prima oara, merci SNSPA, merci .
Mi-am dat seama ca imi va placea mult sa lucrez la Carnegie. Imi va placea mai mult decat credeam. Pe scurt, jobul meu e sa scriu "briefings" pe un anumit subiect de actualitate. Fiecare briefing are aproape 1000 de cuvinte, deci e ca un mic referat :). Ceea ce nu ma asteptam este ca: 1) subiectul este de actualitate, dar nu la zi; 2) subiectul este de actualitate, dar vrea sa analizeze intreaga evolutie a fenomenului cu pricina. Cool. 3) Tonul trebuie sa fie riguros, impartial, analitic, descrierea trebuie sa fie comprehensiva si profunda. Adica exact ce imi place mie :)

Calatoria asta la New York a meritat. Cand m-am intors in apartament am cumparat pentru gazdele mele un suc de portocale si un cozonac. Da, m-ati auzit bine, un cozonac! La ei se numeste "loaf bread" cu diverse chestii inauntru. Dar e cozonac, for God's sake!
Ce frumos e peisajul! Linia de tren este, pe intreaga lungime a drumului meu, pe marginea raului Hudson. Apa si un peisaj care apune. Poza de sus e facuta de o fantoma care ma insoteste permanent si care m-a batut pe umar sa-mi faca o poza.
Sunt happy.
Nu mai sunt deprimata asa cum eram acum 2 zile. Maine am examen, am invatat doar jumatate de materie (si, cum se spune in popor, e groasa!). Dar sunt happy. Lucrurile merg bine.
Inchei aici ca sa ma bucur de restul de calatorie in compania baietilor de la Manic Street Preachers si a soarelui care apune rosu.

Trenul

Sunt in tren spre NY. E ora 7 jumate seara. Ma gandesc ca am mare tupeu sa scriu pe laptop intr-un tren. Dar la cata politie si gardieni vad tot timpul, ma gandesc ca tot cei nascuti aici si obisnuiti sa vada fortele de ordine peste tot, nu prea sunt obisnuiti sa se gandeasca la chestii nastrusnice. Doar "free-riderii". Sper sa nu fie nici un free-rider pe langa mine...

Stupid, dar e duminica seara. Ce naiba caut eu in tren spre New York la sfarsit de saptamana? Pai asa e jobul. Cum semestrul viitor ma duc la BGIA, si trebuie sa imi gasesc ceva de facut pentru un semestru intreg, aka. sa imi gasesc un internship, asta presupune ca trebuie sa imi fac reclama. In termeni mai putin metaforici, ma duc la un interviu la Carnegie Council for Applied Ethics and International Affairs. Suna fancy. Asta e si ideea. De obicei a face un internship egal a fi agariciul cuiva pentru o perioada, ca ulterior sa pui pe cv cum ca ai facut ceva cu adevarat important. Ha.

Mai nasol pentru cei care nu prea sunt pe felie cu relatiile internationale (inclusiv eu), un internship la BGIA nu prea are de-a face cu preocuparile tale (mele) normale. Si care ar fi preocuparile mele normale, ma rog?? Pai sa-mi dau cu parerea in chestii absolut rupte de realitate, in termeni pe care 90% din oameni nici macar nu-i inteleg. Gen "wayward causal chains as objection to the concept of intentional action". Nu e patetic?!...

In ziua de azi, pe oameni ii preocupa total alte lucruri. De exemplu, sa salveze planeta. Foarte frumos. Si de ce nu, sa o faca fara sa ii deranjeze pe barosanii care conduc marile corporatii. Asta e cam greu. Mult succes. Dar ce vorbesc, va trebui sa fac parte din gasca. Pentru ca sunt niste probleme care ar trebui sa preocupe pe toata lumea.

PIUA
Uf, nu pot sa ma concentrez. Si nu e din cauza melodiilor de la Compact pe care le ascult la casti. Dimpotriva, nu prea le aud. Cinci gagici intre 30 si 60 de ani stau vizavi de mine in compartiment si rad ATAT de tare, incat baietii de la Compact imi spun "Singur de caut in noapte / Unde esti?" fara ca eu sa-i aud.

Ia hai sa facem o analiza sociologica. Sau filosofica. Whatever. S-ar petrece un asemenea fenomen in Romania? Hmmm.. Pai in primul rand, nu prea cred ca sunt grupuri cu o varsta atat de variata. Mediul de munca si autosuficienta caracteristica partii feminine (prin asta ma refer la fenomenul care se petrece la o anumita varsta si care face o femeie sa se considere suficient de experimentata intr-ale vietii, incat nu considera ca are ce sa invete de la femeile mai tinere decat ea; prin urmare, isi gaseste prietene numai printre cele de varsta ei, prietene care, pentru ca trec prin aceleasi experiente si crize, sunt solidare in suferinta) nu permite. In al doilea rand, un grup de femei nu isi permite in Romania sa faca atata galagie intr-un spatiu public (decat daca au sub 25 de ani). In ultimul rand, oamenii nu prea au curaj sa le spuna sa taca - asta cred ca e universal. Voi ce credeti? Hehe. Un tip din fata mea n-a mai suportat, si-a luat bagajul si se duce in alt vagon.

Melodia asta e perfecta! Hihi! Compact - Trenul pierdut. Tocmai am oprit intr-o statie absolut obscura. Ma uit pe geam la un semn care are desenata o sageata si care spune "To weekend bicycle loading area". Whaaat? Americanii suprasimplifica lucrurile. Adica nu mai e absolut nici o provocare in a-ti gasi bicicleta aici!!

Sa revenim la drum ("drumul e luuuung..."). Drumul spre NY este echivalent cu un drum pana in Vama Veche. Si, culmea, aici il fac o data la doua saptamani. In Romania nu m-as duce niciodata in Vama o data la doua saptamani. Si nu e de bani. Drumul dus-intors costa 25 de dolari. Adica vreo 700 de mii (desi, evident, aici 25 dolari par o nimica toata...). E din cauza ca transportul e RELIABLE!!!! Stiu ca daca plec din campus la ora 6, voi ajunge in NY la 9.21. Sharp. Si daca pierd vreun tren, mai sunt inca 10 unul dupa altul. Nu-i asa ca e o placere?...


Ce mult te-am iubit Paraschivo!... Hehe, Margineanu. Merci cd-uri. Merci HP. Whatever.
In noaptea in care am ramas fara curent, am facut un scurt "documentar" cu aparatul foto. E haios. N-am cum sa-l pun pe net, dar o sa vi-l arat la un moment dat. Ieri si eu si Heidi l-am vazut si am ramas trasnite. Adica fiecare cu impresiile si concluziile ei. Eu mi-am dat seama ca preiau foarte usor expresii de la oameni. De la Heidi am preluat tonul ultra-jucaus de a vorbi. De la Samid am preluat un ton cinic pe care il aplic la unele cuvinte care ar trebui sa sune "whatever!" si ajung sa sune "what-ee-vaaah!". Stiu ca voi scapa de aceste preluari cand ma voi intoarce acasa. Heidi si-a dat seama ca uneori pare prea copilaroasa. Desi e o tipa foarte matura, in preajma prietenilor este exuberanta si jucausa, si pentru necunoscuti pare (citez) o fetita de 5 ani.

Partea mai naspa pentru mine este ca de multe ori in video nu am accent american. Si acest fapt are radacini psihologice adanci. Un fapt care mi s-a intamplat pentru prima oara in viata: imi este intr-un asa hal de limba romana, incat am ajuns sa vorbesc singura in romana si am pierdut orice chef de a vorbi engleza. Mami, stai linistita, promit ca o sa vorbesc corect la interviu :). Si, de ce credeti ca ascult Compact si Margineanu??... Btw, acum ascult Traveler in Time. O melodie cantata de romani in engleza. Merci baietii mei de la Blind Spirits! Mi-e dor de voi!

Mai am fix o ora de drum si voi fi in Man-hattan (vezi filmul A.I. hehe). Hmm, ce sa pozez de data asta? In New York te porti invariabil ca un turist. Din pacate laptopul asta e prea greu pentru umerii mei sensibili, asa ca nu prea am chef sa merg pe jos 6 "blocks" si 5 "avenues". Asa ca voi lua metroul. Metroul in NY este, asa cum va imaginati, un concept cu totul diferit fata de "metroul in Bucuresti". Poti literalmente sa te ratacesti. Noroc ca mama si tata m-au invatat sa fiu paranoica in mediu necunoscut. Si noroc ca planul de urbanism in New York este LOGIC. Adica avenue 8 vine dupa avenue 7, si strada 43 vine dupa strada 42.


Dupa ani si ani
Ma voi intoarce
DUpa ani si ani
Sigur voi veni
Dupa ani si ani
Vom fi impreuna din nou
Primul nostru gand
Ne va regasi plangand

Dupa ani si ani suna deprimant acum. E prima oara cand sunt ma intorc acasa "dupa luni si luni". Si mi-e dor de tot. Mi-e dor de toti. Mi-e dor. Pazea, vin!

Exactitate meteo

O ocazie unica. Ia sa vedem noi cum se descurca americanii impotriva furiilor naturii! Zilele trecute au fost neobisnuit de calde la Bard. E intai decembrie. Trebuia sa fie frig si, de ce nu, niste zapada. Toti amicii mei americani m-au amenintat de mai bine de doua luni ca iarna o sa fie grea. Si totusi, in ultimele zile m-am luptat cu caldura. 20 de grade celsius.

Insa s-a intamplat ceva neasteptat. Ieri am fost anuntata ca "un front de aer foarte rece din Antarctica va ajunge maine in New York". Va fi un vant extrem de puternic, si probabil furtuna. Mi-am zis: s-o vad si pe-asta. Si cum nu ar fi fost de ajuns, maine s-ar putea sa ninga.

Perfect, mi-am zis, o ocazie buna sa testez multe chestii de-aici: 1. exactitatea previziunilor meteorologice. In Romania niciodata nu mi-a pasat de ce zic meteorologii. Din simplul motiv ca nu prea o nimeresc baietii. Eh, acum pot sa spun ca baietii americani o nimeresc cam la fix. Am ras citind mesajul oficial "Furtuna va incepe la pranz". Era 12:15 minute si nu incepuse nici o furtuna! Eh, furtuna a inceput la 1:30. Eram in clasa. M-am uitat pe geam si mi-am zis "Oh shit, the storm has begun."

Bun, deci pe-asta au nimerit-o. Nota 10. Fricoasa din fire, am luat in seama toate sfaturile lor: am mers la distanta de copaci, mai mult prin-nauntru, si m-am uitat pe sus dupa crengi zburatoare. Cel mai simpatic sfat al lor: "Be prepared to duck". Hehe :) Ca gluma, mi-am zis ca e bine ca am un ghiozdan greu in spate, ca altfel m-ar fi zburat vantul.

Ca un om prevazator, m-am oprit la magazinul din campus si am cumparat cate ceva de mancare (daca intr-adevar ramanem fara curent, izolati si infometati??). Bine am facut :P.
Vantul a fost simpatic. Nu prea l-am luat in seama. Mi-am scris e-mailurile, mi-am facut treburile, mi-am spalat rufele (ca daca ramanem fara curent si eu n-am haine curate sa supravietuiesc??), am facut un dus (ca daca ramanem fara curent si fara apa calda, eu cum o sa supravietuiesc pentru un timp nelimitat??)

Interludiu: actiunile si gandurile mele reflecta o gandire pur europeana. Ei nu prea isi fac griji de-astea. Daca au o lanterna (care, da, e buna la casa omului pe timp de intuneric!) totul e ok. Si au dreptate, aici la ei acasa. Pentru ca sistemul se asigura impotriva acestui gen de situatii si se asigura ca oamenii sa aiba cat mai putine motive sa se planga. [In contrast, imi aduc aminte cat de oribil e sa traiesti fara caldura, fara gaz, fara apa calda - pentru ca da, am avut ocazia in viata sa le experimentez - pe rand sau in acelasi timp].

Deci da, mi-am zis in momentul in care a picat curentul (la ora 6:30 seara), asta e o ocazie buna sa vad cum se descurca americanii in situatii de-astea. Nu tu lumina, nu tu frigider, nu tu aragaz. Nu tu internet :). Nu tu energie. Dar baietii au generatoare de rezerva. Thank God!

Am reusit sa-mi pastrez interesul filosofic doar pentru o perioada scurta. Dup-aia, ca orice om, mi-am dat seama cate lucruri nu pot sa fac fara curent electric. Pana si bateria de la laptopul asta se va termina in curand. Totul tine de ce aleg sa fac cu el.

Probabil ca cel mai mult ma deranjeaza ca nu pot sa invat. Luminile de rezerva sunt prea slabe pentru gustul meu. Dar daca nu pot sa invat, nici nu vreau sa-mi pierd timpul. Asa ca sunt intr-o dilema. Si dilema asta ma consuma momentan atat de tare, incat obosesc. Pana la urma se pare ca solutia e sa ma culc. Si e doar 7 jumate.


Desteapta-te romane!


E liniste si intuneric in tot campusul. Tocmai am realizat ca sunt dezolata. Singurul sunet pe care il aud este tiuitul enervant al alarmei, care ne anunta incontinuu ca e "Power trouble". Nu zau!


P.S. Este ora 1 noaptea. Tocmai s-au implinit 6 ore jumate de cand s-au stins luminile. Acum avem din nou electricitate, civilizatie. Dar am avut o seara superba, si parca toata vraja a plecat odata cu intunericul...

Furtuni de Bard

Ca sa va inspaimant putin, uitati prin ce trece statul New York zilele astea. Inclusiv eu :)
[acesta e un mail trimis oficial de Bard security tuturor celor care traiesc in campus]

To the Bard Community:

As an addition to the high wind warning already sent, I would like to add the following
thoughts:

* the stately old growth trees we live with, admire, and walk under may
attempt to harm us. They tend to loose branches and may even fall - keep
vigilant and look up now and then. Be prepared to duck.
* the usual power outages should be expected. Get your computing work
done now and back up any of your brilliant thoughts.
* as the sun sets and the power leaves on its brief sabbatical, having a
working flash light is a good idea. Remember NO CANDLES!!! it is a
mandatory $500 fine.
* the temperature will drop dramatically - bring a warm coat with you
this evening.
* keep your cell phone charged.
* if you are on the roads with a car or bike, the winds are powerful
enough to blow you off the road - Annandale Road will also have large
branches and trees to make your trip interesting and memorable. Drive
slowly - Be careful
* Call friends and family now while you can - explain to them that you
live in the wilds of upstate New York. electricity is a luxury item.
* DO NOT USE ELEVATORS!!! If you live in a dorm or work in a building
with an elevator, use the stairs. If not, our security staff will be
practicing their rescue skills... on you.
* the last wind storm crushed three vehicles parked under trees. If you
own a vehicle you would like to keep for another semester, try to avoid
parking under a large tree.
This weather experience is set to begin after 3pm. After midnight the
wind gusts may be over 75 mile per hour with accompany rain.

If you should need help or have any concerns, call security at 7460 or,
if an emergency arises, use the emergency line - 7777

ken cooper

P.S. Zilele trecute am suferit de caldura. Am avut maxima de 20 de grade Celsius (la sfarsitul lui noiembrie!). Azi avem furtuna si vant foarte puternic. Maine se pare ca o sa ninga! Ce nebunie!
Daca nu intru pe net zilele urmatoare, inseamna ca a picat curentul electric :)
take care!

Lucruri inutile pe care le poti cumpara in SUA (1)

• Firefly phone for Girl/Boy - stay connected with your kids!
• Give the gift of a healty heart - Heart Function Monitor reads your heartrate from your thumb!
• Finally... Walking in Ski Boots made easy, safe & confortable; aligns and centers the body!
• Ski-shuttle - The easiest way to get to the slopes!
• Panasonic noise-canceling headphones - for flights
• Gravity-defying boots
• The voice-activated R2-D2
• The children's ATM bank - helps children learn money management!
• The pet staircase - helps pets climb to furniture
• The peaceful progression wake-up clock
• The upside-down tomato garden
• The precise portion pet feeder - automatically dispenses precise food portions so that your pet follows recommended diet!
• The safest hidden-wires electric blanket
• The instant whirpool bath - transforms bath tub into a whirpool spa!
• The high-capaciy portable teeth cleaner - Our water jet dental cleaner has 80% more water capacity in its self-contained reservoir!
• The classic English heated towel stand
• The best wireless home intercom system!
• The million-germ-eliminating travel Toothbursh Sanitizer
• The wearable blanket
• The original sleep sound generator
• The laser-guided pool cue
• The marshmallow shooter
• The casement window bird feeder - it allows you to watch birds from indoors without disturbing them!
• The crushable pocket-sized shearling hat; unlike other hats that wrinkle and lose their shape when crumpled in a tote bag, this supple hat retains its shape no matter how many times it's rolled or folded!!
• The advanced large-capacity feline drinking fountain - it continually circulates water!
• The heated vest - uses carbon fiber technology powered by compact and unobstrusive rechargeable BATTERIES!!
• Electronic pants presser
• The remote control golf ball
• The television interactive snowboarding simulator
• The portable 48-second water purifier
• The snow flurry projector - rests on your front lawn and transforms the entire facade of your house into an illuminated snowscape with no need to hang lights!
• Secret security Camcorder hidden in a clock
• Hidden wireless GPS secretly tracks anything that moves - your car or your kid... or your kid in your car!
• Turbo-Groomer Cobalt - the blades whirl at an impressive 6000 RPM to gently and effectively trim nose hair
• Alcohawk Blood Alcohol Content Breath Screener - for personal use!

(to be continued)

Thanksgiving?

Este ultima joi din noiebrie. Asta inseamna ca intreaga America sarbatoreste Thanksgiving Day. Toti studentii au plecat acasa la familiile lor. Campusul e absolut pustiu. Totul e inchis: biblioteca, dining hall, tot-tot. Nu circula nimic. Ploua, evident. Asa, special, pentru noi astia mai fraieri care ramanem in campus pentru ca, dat fiind ca familiile noastre sunt la 10000 km departare, nu prea avem cum sa petrecem nimic cu ele. Dar nu sunt deloc deprimata. Este un moment excelent sa-mi trag rasuflarea, sa imi pun ordine in ganduri, sa mai scriu cate ceva in blog. Sa-mi aduc aminte de ce s-a intamplat in ultima luna.

S-au intamplat atat de multe chestii legate de felul meu de a fi incat as putea zice ca sunt aproape coplesita. Stiam ca parintii isi doresc pentru copiii lor lucrurile pe care ei nu au reusit sa le faca. Si, Doamne, ce dreptate au!! (De obicei copiii isi dau cam tarziu seama de chestiile astea...) Pentru tata: Bard este un loc plin de muzicieni. In fiecare saptamana are loc cate un concert de muzica clasica. Atat de multi copii talentati! Si daca nu sunt trimisi de mici la o scoala, praful se alege de ei! De multe ori mi-au dat lacrimile ascultand cate o bucata de muzica clasica. Nu a avut absolut nici o importanta instrumentul. Acum, intamplator, ascult Chopin. De ce nu stiu sa cant la pian?!?! Nu-i nimic, copiii mei vor sti. Nu e asta un regres la infinit?...

Pe cat de mult descopar o noua cultura, un nou stil de viata, un nou mod de a gandi, pe atat ma descopar pe mine insami. Ah, ce suna a cliseu! Dar, Doamne! Cat de adevarat simt cuvintele astea! Numai un "clash of civilizations" iti poate deschide deschide ochii asupra inchistarii structurale la care te adaptezi si pe care o accepti in propria societate. Si despre care spui ca este normala, naturala.

Dar, cum spuneam, exista in opinia mea un defect major al societatii americane: consumerismul. Am incercat din mai multe perspective. Nu, tot defect pare. Chiar aseara, in timp ce culisam printre rafturile faimosului Walmart, un prieten american (din sud) imi atragea atentia: "Preturile tuturor produselor sunt stabilite exact la nivelul la care americanul de rand considera ca isi poate permite sa cumpere lucruri de care de fapt oricum nu are nevoie". Adica, unde mai gasesti un microwave de 38.88$ sau o imprimanta all-in-one hp cu 46$???

Am gasit unele produse care sunt ATAT de nefolositoare, incat rad cu lacrimi cand le vad. Voi face in curand o lista cu toate produsele absolut aberante pe care le-am gasit intr-un catalog. Pana una alta, trebuie sa initiez prima mea sesiune de gatit de pe semestrul asta: supa de pui cu galuste si ciulama de pui cu mamaliguta. Mancare de Thanksgiving Day. In felul asta resping ostentativ obisnuitul curcan!

Cu OSI la Vermont

Acum cateva zile am avut excelenta ocazie sa evadez din campus. Fundatia Soros, adica baietii care ma sponsorizeaza, ne-au adunat din nou (ca si la Budapesta) pe toti europenii imprastiati pe la universitatile din SUA. Ne-am revazut, ne-am imbratisat din nou cu prietenie, am stat nopti intregi sa ne comparam impresiile.

Ca intotdeauna, OSI (Open Society Institute, adica Soros) a platit pentru totul: un bilet de avion de la New York JFK, cazare la hotelul-cum-nu-se-poate-mai-fancy Sheraton, care ofera clientilor sai care un pat SUBLIM, king size, cu 5 perne de diferite marimi, texturi si culori si, foarte important, o cafetiera in camera (cum am supravietui fara o cafea dimineata??).

Paradoxal, desi este vorba de un zbor de o ora si 10 minute, am reusit si la dus si la intors sa nu facem mai putin de 6 ore. Asta pentru ca, in primul rand, e cam greu sa ajungi de la izolatul Bard la NY si apoi la JFK, in al doilea rand, pentru ca dureaza mult sa treci prin customs (papucii, pasta de dinti, parfumul si toate cele la verificat de bombe!), si in al treilea rand, pentru ca trebuie sa ai cum sa decolezi! La o adica, atunci cand ne-am intors am stat 3 ore pe aeroport, INTR-UN AVION MINUSCUL, pentru ca daca decolam nu aveam loc unde sa aterizam! (Ocupate aeroporturile din NY, domne!)

Am petrecut un timp extraordinar la Vermont. Lucruri de calitate, oameni de calitate, activitati de calitate. Am avut ocazia sa ne impartasim impresiile si deceptiile unui antropolog cultural. Cu acea ocazie am subliniat faptul ca blogul acesta m-a ajutat (atunci cand am descris diferentele intre NOI si AMERICANI) nu numai sa trec mai usor peste "culture shock", dar si sa imi dau seama de cat de enorm de multe stereotipuri avem noi, europenii, despre americani. Think about it! Sunt multe lucruri pe care si noi le-am preluat, si pe care le judecam negativ numai despre ei. Sau sunt unele lucruri primitive, inapoiate, pe care am ajuns sa le consideram, din spirit de autosugestie, valoroase pentru ca sunt "naturale", "omenesti", "lipsite de superficialitate". Sa fim seriosi, avem chestii artificiale, fara fond, pe care americanii nu le au. Singurul lucru care este cu siguranta adevarat este consumerismul (vezi urmatorul entry). Dar vom ajunge si noi acolo... peste vreo 50 de ani.

Vermont a fost o ocazie excelenta sa ne fie reamintita datoria fata de societatea civila din Romania (sau mai putin frumos spus, datoria noastra fata de OSI). Am vorbit despre proiectele pe care le vom derula cand ne vom intoarce inapoi in tarile noastre. Am fost fortati sa fim inventivi, sa venim cu idei inteligente (nu neaparat noi!) prin care sa punem umarul la rezolvarea lucrurilor care nu prea merg la noi. Sa nu ma intelegeti gresit. Nu e vorba de "relansarea economiei" sau "eradicarea coruptiei". Asta e treaba guvernantilor pe care ii platim. Dar sunt o multime de probleme punctuale, care pot fi facute numai cu convingere si cu resurse (materiale SI morale - de partea materiala se cam ocupa Soros, ca doar are bani).

Vermont a fost o ocazie excelenta si pentru a ne detasa de impresiile puternic subiective despre contactul cu poporul si cultura americana. Ne-am dat brusc seama ca ceea ce am cunoscut noi pana acum nu este decat o mica parte din ce reprezinta America. Dumnezeule! Ce diferente mari de perceptie si de experienta! SUA in statele din sud e complet diferita de cea din nord, SUA de pe coasta de est e complet diferita de coasta de vest, SUA intr-un colegiu de fete e complet diferita de cea intr-un colegiu mixt. Olivia, draga mea, nu-ti pierde speranta de a cunoaste toate fatetele Americii!

Per total Vermont a fost o experienta extraordinara din multe puncte de vedere. Voi reveni cu multe-multe poze in cateva zile.

Human Rights Watch Dinner

Era intai noiembrie. Trecusera aproape 3 luni. Trecuse midtermu'.
PIUA. Sa va explic. Asa-numitul midterm e o pacaleala. Ai impresia ca este o perioada importanta, cand trebuie sa scrii referate, sa dai teste din toata jumatatea de materie. Well, e adevarat. Numai ca dupa ce se termina, nu poti rasufla usurat. Pentru ca, de fapt, nu s-a schimbat nimic, volumul de munca e la fel de enorm. E.g. Tocmai m-am oprit din scris al treilea referat pe saptamana asta. Pentru saptamana asta. Halal perioada de respiro.

Sa revenim.
Cu o zi inainte fusese Halloween-ul. Sarbatoare mare. Happy Halloween! Fiind treaza de la ora 7 dimineata, am fost pentru prima oara salutata in acest fel la ora 7.32 de catre o vrajitoare in varsta care mi-a zambit din spatele counterului de la dining hall. In rest ziua a fost superba. Soare, frumos, veverite, o cowgirl, un condamnat la moarte, un inger, o politista. Seara a fost un "pumpkin carving session". Creativity. Inspiration. Lots of pumpkins.
I had a short nap so that I could bravely stand the Halloween night. I missed the pumpkin carving session. But I planned taking pictures to people who were costumed in the weirdest way. I failed. I forgot my photo camera in the room. I also forgot to party. I played pool, cards, foosball, trivia and other games with my friends. I missed all the Halloween parties. Hell of a Halloween! :)

Maine ma duc la New York. De data asta pentru treburi oficiale. Este ceea ce se numeste Human Rights Watch Annual Dinner. Un nene a platit 1000 de dolari ca eu sa ma duc la acest eveniment. Crazy Americans!!! Voi ramane pana sambata in oras. I need some city air. Campusul ne-a deprimat pe toti. Singurul lucru incitant este cate o comanda mica pe eBay - o carte, un sapun, poate niste papuci.
Uf, nu vreau sa inchei intr-o nota tragica. Totul e bine. Numai ca sunt obosita. Nu de lipsa de somn. 7 ore pe noapte imi ajung (mai nou) :). Ritmul ma omoara :). Dar totodata simt ca acumulez atat de mult si niste lucruri atat de speciale incat merita tot efortul.

Tschüss! Ich bin sehr müde, weil ich eine lange Tage gehabt habe.
Aber ich bin sehr glücklich, ich arbeite gern.

Finals exams in the U.S.

Instructions: Read each question carefully. Answer all questions.
Time limit: 2 hours. Begin immediately.

Art: Given one eight-count box of crayons and three sheets of notebook paper, recreate the ceiling of the Sistine Chapel. Skin tones should be true to life.

Biology: Create life. Estimate the differences in subsequent human culture if this form of life had developed 500 million years earlier, with special attention to its probable effect on the English Parliamentary System circa 1750. Prove your thesis.

Chemistry: You must identify a poison sample which you will find at your lab table. All necessary equipment has been provided. There are two beakers at your desk, one of which holds the antidote. If the wrong substance is used, it causes instant death. You may begin as soon as the professor injects you with a sample of the poison. (We feel this will give you an incentive to find the correct answer.)

Civil Engineering: This is a practical test of your design and building skills. With the boxes of toothpicks and glue present, build a platform that will wupport your weight when you and your platform are suspended over a vat of nitric acid.

Computer Science: Write a fifth-generation computer language. Using this language, write a computer program to finish the rest of this exam for you.

Economics: Develop a realistic plan for refinancing the national debt. Trace the possible effects of your plan in the following areas: Cubism, the Donatist Controversy and the Wave Theory of Light. Outline a method for preventing these effects. Criticize this method from all possible points of view. Point out the deficiencies in your point of view, as demonstrated in your answer to the last question.

Electrical Engineering: You will be placed in a nuclear reactor and given a partial copy of the electrical layout. The electrical system has been tampered with. You have seventeen minutes to find the problem and correct it before the reactor melts down.

Engineering: The disassembled parts of a high-powered rifle have been placed on your desk. You will also find an instruction manual, printed in Swahili. In 10 minutes, a hungry bengal tiger will be admitted to the room. Take whatever action you feel necessary. Be prepared to justify your decision.

Epistemology: Take a position for or against truth. Prove the validity of your stand.

General Knowledge: Describe in detail. Be objective and specific.

History: Describe the history of the Papacy from its origins to the present day, concentrating especially, but not exclusively, on its Europe, Asia, America and Africa. Be brief, concise and specific.

Mathematics: Derive the Euler-Cauchy equations using only a straightedge and compass. Discuss in detail the role these equations had on mathematical analysis in Europe during the 1800s.

Medicine: You have been provided with a razor blade, a piece of gauze, and a bottle of scotch. Remove your appendix. Do not suture until you work has been inspected. You have fifteen minutes.

Metaphysics: Describe in detail the probably nature of life after death. Test your hypothesis.

Music: Write a piano concerto. Orchestrate and perform it with flute and drum. You will find a piano under your seat.

Philosophy: Sketch the development of human thought. Estimate its significance. Compare with the development of any other kind of thought.

Physchology: Based on your knowledge of their works, evaluate the emotional stability, degree of adjustment, and repressed frustrations of each of the following: Alexander of Aphrodisis, Rameses II, Hammuarabi. Support your evaluation with quotations from each man's work, making appropriate references. It is not necessary to translate.

Physics: Explain the nature of matter. Include in your answer an evaluation of the impact of the development of mathematics on science.

Political Science: There is a red telephone on the desk beside you. Start World War III. Report at length on its socio-political effects if any.

Public Speaking: 2500 riot-crazed aborigines are storming the classroom. Calm them. You may use any ancient language except Latin or Greek.

Religion: Perform a miracle. Creativity will be judged.

Sociology: Estimate the sociological problems which might accompany the end of the world. Construct an experiment to test your theory.

Extra Credit: Define the universe, and give three examples.

Finals exams in the U.S.

Instructions: Read each question carefully. Answer all questions.
Time limit: 2 hours. Begin immediately.

Art: Given one eight-count box of crayons and three sheets of notebook paper, recreate the ceiling of the Sistine Chapel. Skin tones should be true to life.

Biology: Create life. Estimate the differences in subsequent human culture if this form of life had developed 500 million years earlier, with special attention to its probable effect on the English Parliamentary System circa 1750. Prove your thesis.

Chemistry: You must identify a poison sample which you will find at your lab table. All necessary equipment has been provided. There are two beakers at your desk, one of which holds the antidote. If the wrong substance is used, it causes instant death. You may begin as soon as the professor injects you with a sample of the poison. (We feel this will give you an incentive to find the correct answer.)

Civil Engineering: This is a practical test of your design and building skills. With the boxes of toothpicks and glue present, build a platform that will wupport your weight when you and your platform are suspended over a vat of nitric acid.

Computer Science: Write a fifth-generation computer language. Using this language, write a computer program to finish the rest of this exam for you.

Economics: Develop a realistic plan for refinancing the national debt. Trace the possible effects of your plan in the following areas: Cubism, the Donatist Controversy and the Wave Theory of Light. Outline a method for preventing these effects. Criticize this method from all possible points of view. Point out the deficiencies in your point of view, as demonstrated in your answer to the last question.

Electrical Engineering: You will be placed in a nuclear reactor and given a partial copy of the electrical layout. The electrical system has been tampered with. You have seventeen minutes to find the problem and correct it before the reactor melts down.

Engineering: The disassembled parts of a high-powered rifle have been placed on your desk. You will also find an instruction manual, printed in Swahili. In 10 minutes, a hungry bengal tiger will be admitted to the room. Take whatever action you feel necessary. Be prepared to justify your decision.

Epistemology: Take a position for or against truth. Prove the validity of your stand.

General Knowledge: Describe in detail. Be objective and specific.

History: Describe the history of the Papacy from its origins to the present day, concentrating especially, but not exclusively, on its Europe, Asia, America and Africa. Be brief, concise and specific.

Mathematics: Derive the Euler-Cauchy equations using only a straightedge and compass. Discuss in detail the role these equations had on mathematical analysis in Europe during the 1800s.

Medicine: You have been provided with a razor blade, a piece of gauze, and a bottle of scotch. Remove your appendix. Do not suture until you work has been inspected. You have fifteen minutes.

Metaphysics: Describe in detail the probably nature of life after death. Test your hypothesis.

Music: Write a piano concerto. Orchestrate and perform it with flute and drum. You will find a piano under your seat.

Philosophy: Sketch the development of human thought. Estimate its significance. Compare with the development of any other kind of thought.

Physchology: Based on your knowledge of their works, evaluate the emotional stability, degree of adjustment, and repressed frustrations of each of the following: Alexander of Aphrodisis, Rameses II, Hammuarabi. Support your evaluation with quotations from each man's work, making appropriate references. It is not necessary to translate.

Physics: Explain the nature of matter. Include in your answer an evaluation of the impact of the development of mathematics on science.

Political Science: There is a red telephone on the desk beside you. Start World War III. Report at length on its socio-political effects if any.

Public Speaking: 2500 riot-crazed aborigines are storming the classroom. Calm them. You may use any ancient language except Latin or Greek.

Religion: Perform a miracle. Creativity will be judged.

Sociology: Estimate the sociological problems which might accompany the end of the world. Construct an experiment to test your theory.

Extra Credit: Define the universe, and give three examples.

Impresiile unui alt european

What is on a Shooter's Mind: Speculation on a part of Durham's Party Scene
by Snezhi Kovacheva

It is 1 a.m.-ish, Friday night. I gave up going out, because I was too prejudiced (I won't pretentiously claim this is an objective note, but won't be as harsh as I can either) about the quality of the "fun", attainable down here. Somehow, the party scene fails to = provide the crazy, dancy, easy-going atmosphere I once took for granted. And why would I even bother about the party scene, when I am in one of the most competitive schools in the nation?

May be because this element is indicative of deeper, more significant trends.
My conscience is unstained. I gave a chance to the Frat parties and "Shooters", one of the two bars in Downtown Durham that reminds me how most of my disoriended classmates (including me) partied in 9th and partially 10th grade. The same short skirts (two friends recently commented that they found where all minies retired, having fallen out of fashion in Europe. Well, no need to search any longer. Great observation, girls); the same I-am-puttin'-the-fanciest-top-hanging-with-my

-girlies-and-hopin'-he'll-show-up attitude. Only, instead of kissing once or twice in public when it "gets hot", people rather casually make out, putting across the message that rubbing against each other intensively is as normal and acceptable as working out at the gym, or studying hard for an exam. For those who prefer the art of subtle flirt to the "play hard" doctrine...well, you can always study harder, so that you don't have time to dwell over this fascinating question. "Metamorphosis" perfectly describes those studious hyper-competitive respect-generating achievers, who transform into "random-play" paradigms over the weekend. Dr Jekyll and Mr Hyde or, rather, Dr Einstein and Mr Weddingcrasher.

I am taken aback by the multiple identities on campus. It is amazing to take a chemistry class with a devoted a-capella singer, or be in a study group in Economics with a supertalented drummer, whom you considered supertalented in integrating and differentiating. The strive for academic excellence, and pursuit of intellectual challenges is tangible in the air. The message is powerful, and empowering: be yourself. Push your limits. But then, a crouching sense of restraint haunts our Southern home. In "The Chronicle", the daily paper, an add shouts from between (may be even not from between) the lines that "Your employers read the "Facebook!". Every conscious reader should have got the point by now that putting pictures that will make your "Shooters" friends pround to hang out with you...won't do too much good unless "dirty dancing", "flip-cup", or "I-smash-self-with-Budlight-koz-I-have-zero-drinking-culture" skills fit in the job description. The more pertinent message should be: compare your facebook self with your non-facebook self. If you spot major contrasts, think about it...is the problem that it might get on the Facebook, or that you produced the material, without being able to face the consequences.

May be I am committing a huge mistake by publishing this very note on "Facebook". My future employer might turn out to be anl r'n'b-adoring party animal, who might deem pretentious such elements as jazz/techno/retro; dancing in a circle rather than chafing your back against someone else's front; drinking Bailey's while having a hard-core metaphysical conversation with your friends etc.

Still, there are islands of hope. I won't refer to particular clubs, but the formal activities of some organizations, which add extra intellectual flavor on campus, tend to transcend into pretty decent party-gatherings, where "Lady, hear me tonight" remains smooth background for save-the-world-despite-a-bit-tipsy talk, rather than a quick prelude to Jay-Z's "Can I get a ...".

I admit I have not explored in enough detail the "alternative" side of Duke to pronounce a sentence. I am postponing, koz I thus still retain hope. Don't get the impression that it's all about partying here."Study hard" is the doctrine everyone worships and follows. These are just a few subtler aspects I dwelled upon, while smoking my cigarette.


Legenda: Snezhi a fost colega mea de camera la conferinta de la Budapesta. Vine din Bulgaria si studiaza cu bursa Soros la Duke University, North Carolina. Este o persoana vesela, exuberanta si plina de spirit. Dar este si o fire profunda, care simte nevoia unor relatii interumane mai substantiale.

Lucruri pe care nu le faceam atunci si le fac acum (2)

• raman blocata pe dinafara camerei cand ma duc la toaleta (usa se inchide automat, of course);
• fac 5 minute pana la: masa, clasa, cinema, alimentara, biblioteca;
• o aud pe colega mea de camera vorbind in coreeana, pe vecinul de alaturi vorbind in sarba, pe cealalta vecina in ungureshte si din cand in cand ma aud si pe mine cantand in romana;
• ascult Compact, Pasarea Colibri;
• le citesc amicilor poezii de Eminescu si Nichita in engleza;
• ma uit la clipuri cu Michael Jackson;
• ma trezesc cu 15 minute inainte sa inceapa cursul si ajung la fix;
• tricotez;
• ma duc la sala de sport (de fiecare data ma intorc cu o febra musculara groaznica);
• de fiecare data cand imi spal rufele, ma minunez de cat de bine sunt uscate si deloc sifonate;
• sunt curtata de fete;
• folosesc aerul conditionat ca sa incalzesc camera;
• citesc minim 100 de pagini pe zi;
• dorm 5 ore pe noapte;
• imi caut cuvintele;

Lucruri pe care nu le faceam atunci si le fac acum

• am descoperit ceea ce se numeste CONSUMERISM. Mai precis, prin eBay. eBay este un loc virtual minunat unde pot sa cumpar orice (de la pasta de dinti la mobila) si sa imi vina prin posta. eBay este un loc unde poti cumpara o carte in valoare de 100 de dolari cu 10 dolari. eBay este un loc unde ramai fara bani pentru ca nu ii vezi cand ii dai.
• mananc enorm de dimineata (mult mai mult decat 2 sandwichuri!)
• beau cel putin 2 cafele pe zi
• printez si copiez pe gratis
• am internet gratis
• am sapun si hartie igienica gratis
• nu trebuie sa apas pe nimic ca sa aprind lumina
• imprumut o carte de la biblioteca la 12 noaptea
• tin o carte imprumutata de la biblioteca 2 luni fara sa se supere nimeni
• mananc chipsuri. multe. oricand. oriunde
• mananc marshmallows

(to be continued)

You know you go to Bard if...

Legenda: aceasta e o lista facuta de dragii mei colegi de la Bard. Am marcat cu rosu chestiile pe care le-am observat si eu in mod direct si/sau cred ca sunt total adevarate. Have fun!

-you hear people on the shuttle talking about whether the moon actually exists
-you begin to wonder whether it actually does exist
- you know the numbers of Broadway Pizza and Cappucino's by heart
- almost everything shuts down by nine pm
- everything is too far anyway
- if the shuttle drivers are ever on time, or even ahead of schedule, they do not wait
- when you say that you are going to the bars, people know you really mean you are going to the only bar around the area, which is Black Swan
- you have considered becoming vegetarian at one point in your time here
- you are vegetarian
- you are vegan
- as a freshman, you complained of how isolated the campus is
- as a senior, you are still complaining of how isolated the campus is
- you chose the college based on how isolated it is
- you love Blithewood
- the waterfalls are incredible
- the weather is crazy warm one day, and really cold the next
- when someone finds out you go to bard, they immediately ask, "what's that?"
- when someone finds out you go to bard, they immediately ask, "hey, isn't that the school where all the potheads go?"
- other people believe you are a pothead because you go to bard
- you see students smoke the herb in front of the library, the campus center, in their dorm rooms, and several other public places
- you identify really strongly with these people
- students reminisce about Drag Race as though it's the best thing that ever happened to them
- students reminisce about Drag Race even if they were too hammered to make it to drag race
- the old gym is nostalgically recalled as being the center of all social activities
- you remember the old gym as a place of puke, smoke, and smelly bodies
- it seems no one takes a shower on campus
- you don't take showers regularly, and if you do, you feel you are part of a minority
- you know the numbers of the taxi companies around the area by heart
- as a first year student, it seems the upper classmen really don't like you
- as a second year student, you feel you know everything there is to know about bard
- on your third year, you wonder where everyone is because it seems everyone is studying abroad somewhere
- in your final year, you feel like you know very few people, and can't wait to get out of bard
- every fashion sense makes sense
- all the other bard kids' fashion sentiments don't make sense except your own
- you know your professors by their first names
- you have had dinner with your professors at some point
- your professors are really helpful
- you know that when they said bard reportedly has a 11: 1 student teacher ratio, they were lying
- you come in as a computer science major and end up concentrating on theater
- or vice versa
- you believe starbucks is the epitome of all corporate evil, along with macdonald's, KFC, etc, and you don't eat in any of those place
- the view of the Catskill mountains are fabulous
- the river is breathtaking
- there are more bees on campus than people when the weather gets warm
- everyone seems to want to save the world
- the study abroad programs are great
- you make good friends really easily
-everyone appears to be lobbying for world peace, the withdrawal of American troops from Iraq, the conservation of trees, or other such causes.
- these same people own all the SUVs on campus.
- 99.99% of the school appears to be democrats.
-Donna Butt is the prettiest girl you've seen in months
-you get seriously fucked by the financial aid office on a regular basis
-you have felt that your professor needs to straighten up and fly right
-you feel like you are drowning in a sea of pretentious bourgeois white people
-the Botstein-autocracy pisses you off
-you've discussed Bakunin while playing Edward-40-Hands
-you've marveled at the immense power yielded by the head of the planning committee at Budget Forum
-you enjoy confrontations with Alex Weinstein
-Viki Papadimitriou has been extremely sweet to you one day and then brutally cold the next
-you're a straight girl who can't get a date because every guy is either gay, in a relationship, or a sleeze bag who is probably sporting an STD...
-you think your Cliff story is more impressive than mine
-you think the PAC is a waste of foil
- you're an anarchist in theory but a bourgeois socialist in practice
- your walk to class is what your non-bard friends would call a hike
-you're either staunchly against or for the color pink
- tofu, yogurt, granola, and fruit salad aren't a health fad; they're a way of life

Baltimore

Baltimore... Baltimore e un oras super sweet.

Am profitat de cele cateva zile de vacanta de dinainte de inceputul scolii ca sa-i fac o vizita prietenei mele Cristiana de la GIPIR. Calatoria pana acolo a fost o adevarata calatorie initiatica. In primul rand pentru ca am reusit, de dragul banilor, sa transform o calatorie de 3 ore jumate intr-una de 9 ore. Dar a meritat. Am plecat vineri dimineata din campus si am ajuns in marele New York City la pranz. Socul nu poate fi descris in (putine) cuvinte. Tot ce pot sa spun despre NYC este ca e exact ca in filme, la propriu si la figurat. Am alergat din statia de tren Grand Central pe Broadway pana la autobuzul NY-Baltimore. Este incredibil sa "alergi pe Broadway": am alergat pe langa academia americana de film, pe langa Starbucks, Macy's si Empire State Building. Cu rollerul dupa mine. Am alergat pe langa gasti de negri, pe langa oameni de afaceri, pe langa actori inca necunoscuti si pe langa imigranti. New York is a melting pot.

Dupa inca 5 ore am ajuns in Baltimore. Am adus ploaia cu mine. Dar a doua zi s-a inseninat si am putut sa ma bucur de oras.

In prima seara am fost la un open mic place. Un tanar negru foarte simpatic si cu o voce extraordinara ne-a incantat cu propriile compozitii. Voce de Seal. O sa ajungi departe Nelson! Apoi am fost in primul club american adevarat. 13th floor, Belvedere hotel. Un loc superb cu o atmosfera total straina mie. Un loc foarte aranjat. De pe geamuri vezi de la etajul 13 tot orasul noaptea. O formatie de reggae cu negri cu dreadlocks. Solistul semana cu Bob Marley, evident. Muzica chill. Multi negri. Relaxati, fara probleme si fara intentii dubioase.

A doua zi a fost o zi linistita. Am ramas in Baltimore, am mancat mancare chinezeasca pe o terasa in port. Am vizitat restaurantul unde lucreaza Cristiana. Un loc cu stil, cu angajati care o simpatizeaza foarte mult. Am vorbit mult cu ea despre impactul pe care l-a avt Work&Travel. Si pentru ea a fost o provocare din toate punctele de vedere. Si a reusit sa treaca cu succes peste ea. Cred ca acum este un alt om. Cred ca si eu voi fi.

Am vizitat Aquarium-ul. Imens. Luxos. Plin de pesti, rechini, pisici de mare, caluti de mare, pasari si broscute. Imi pare rau ca n-am vazut delfinii , erau in pauza de masa. Am pus multe poze din Aquarium in album. Albastrul este linistitor. Si padurea ecuatoriala de la etajul 4 .

Drumul de intoarcere a fost mult mai relaxat. Am reusit sa strabat sute de mile singura, in 18 ore, schimband cate trei mijloace de transport. Este un succes personal.

Urmatoarea provocare este Washington DC, probabil peste 3 saptamani.
Pana atunci, incepe scoala.

How to get to know America in 10 days

Am incercat sa fac o lista cu toate chestiile diferite care sunt pe aici:

• oameni totali necunoscuti te saluta; si de multe ori nici nu asteapta sa le raspunzi la salut;
• desi ajungi sa cunosti multa lume, sunt sanse sa nu-i mai vezi a doua oara; si, cel mai frecvent, nu le mai retii numele;
• sunt mai deschisi decat noi cand intra in vorba;
• totusi, mentin un nivel de superficialitate al discutiei pana cand ajung sa te cunoasca mai bine (cel mai exuberant dintre noi si-a facut cei mai multi "prieteni", dar dupa 5 zile imi zicea disperat ca nu a reusit sa aiba nici o discutie "serioasa" cu vreunul din noii lui prieteni). funny fact: persoana cu care am avut cea mai "deep" discutie este un tip homosexual foarte aiurit care reflecteaza asupra motivelor pentru care nu ar trebui sa se sinucida. Ii place Nietzsche.
• cei din anul 1 mi se par foarte destepti si nu prea timorati; asta e de bine; de fapt, se pare ca studentii internationali sunt mai timorati - tot incerc sa-i conving ca nu au de ce.
• limba este o problema stresanta; de fapt, poate e cea mai stresanta momentan; ma oftic cand fac greseli, ma simt ca o tarancuta care zice "imi place merele"; singurul fapt care ma linisteste este ca profesoara si colegii de clasa mi-au spus ca ma descurc foarte bine.
• SUNT SUPER STRESATI CU COLESTEROLUL! pe unul nu l-am vazut sa bea pepsi normal; diet diet diet;
• au multe activitati de grup; ideea e sa se cunoasca mai bine intre ei; mi se pare o idee buna, iar tacticile sunt eficiente; daca refuzi sa participi de prea multe ori, am impresia ca incep sa te considere un alien;
• mancarea e buna, multa si variata; dar nu prea e naturala :)
• cina e cea mai importanta masa a zilei; that kinda sucks; dejunul inseamna in general sandwichuri, salate, pizza - noroc ca nu ma iau dupa ei!
• caminele sunt super civilizate; dar pun accentul pe propriul spirit de curatenie - daca esti dezordonat si murdar, in dezordine si murdarie vei trai;
• natura! multa natura! 90% din campus sunt copaci si iarba;
• sunt multi homosexuali; in privinta asta sunt foarte open minded; funny quote: "Actually, they're not more open minded than us, they simply are open minded!" (Filip, Macedonia)
• oamenii fumeaza "pe strada";
• au pauza de pranz, in mod oficial; mi se pare foarte tare; intre 1.30-2.00 nu sunt deloc cursuri;
• cluburile sunt scumpe si nu se fumeaza inauntru (in statul NY); in general, te incurajeaza sa faci party-uri acasa;
• NU EXISTA BLAT! (si cu asta am acoperit o gramada de domenii)
• au un tic verbal like, nu stiu, ingrozitor. tot repeta, like, you know, un cuvant, like, parca nu au efectiv, like, ce sa spuna altceva. like, intelegi?
• exista distractie si pentru parintii nostri! am fost intr-un loc in care oameni de peste 35 de ani (chiar pana la 60 de ani) petrec si danseaza cum vor ei, pe muzica lor (anii '50-'60-'70-'80);
• preturile te pacalesc din doua motive: 1. cele mai ieftine chestii sunt 1$ (o sticla de apa), orice tampenie folositoare (o cartela de tel, un bilet la opera) e 5$; de fapt, pentru un roman, chestiile astea sunt chiar scumpe! 2. nu includ taxele; and that sucks - daca vrei sa iti iei ceva la 19.99$ (evident, sunt numai preturi de-astea), te trezesti ca de fapt te costa vreo 24$;
• bacsisurile sunt obligatorii si cam mari (la o bautura - si-asa scumpa - de 6$ dai bacsis 1$);
• de ziua ta de nastere, nu tu trebuie sa cumperi bautura, ci invitatii tai iti cumpara tie bautura! asta e chiar funny!
• americanii danseaza mai mult din picioare si din maini; nu ca noi euro-orientalii, care dam mai mult din fund si din buric :)

To be continued...

P.S. Multumesc celor care au facut brainstorming alaturi de mine.

Filosofie la Bard?

Aseara am fost la singurul loc de dans din campus, Spiegels' Tent, si acolo l-am vazut pe David Shine, director of residence life. Omul e pentru mine interesant nu pentru ca e director bla bla.. ci pentru ca preda filosofie. L-am intrebat ce cursuri va preda semestrul asta, a zis ca va strange o grupa foarte mica (si probabil elitista) de studenti si le va preda filosofia stiintei - am zis: cool, imi place filosofia stiintei. dupa o secunda de ezitare, m-a intrebat ce am studiat relativ la domeniul asta si care sunt filosofii mei preferati. i-am turuit bine, dovada ca mi-a spus sa il sun saptamana viitoare si sa mai vorbim. dar uf, promit ca e singurul curs de filosofie pe care il iau. Asta este una dintre cele mai tari chestii din sistemul american - nu esti deloc limitat de domeniu major de interes. Ma gandesc sa iau cursuri de astronomie, stiinte politice, robotica sau spaniola. Chiar vreau sa ma apuc de spaniola. Studentii mari mi-au zis ca trebuie sa ma apuc de flamenco, profa este extraordinara cu incepatorii.

Weekend. Prima zi in care m-am trezit si eu la 11. Acum trebuie sa ma duc la masa (de pranz). Voi reveni, cu un fel de rezumat dupa primele 10 zile de America.

P.S. De ieri am card de debit. Iuhuu imi iau laptop!

School started

Hi guys!

Azi a inceput scoala, adica asa-numitul Language and Thinking Seminar. Oamenii astia scot untul din noi!! Avem trei cursuri in FIECARE ZI, plus de citit nu stiu cate texte pe zi si de scris eseuri. Acum chiar am inceput sa sufar ca nu am laptop, pentru ca trebuie sa scriem eseurile pe calculator, si computer center-ul unde noi astia mai saraci am putea scrie este inchis. Geez. Textele sunt misto, pentru azi am avut de citit nu stiu ce comentariu al Hannei Arendt la Aristotel. Filasafi, filasafi. I bump into it everywhere.

Ieri a fost un eveniment foarte misto. S-au strans toti studentii de anul 1 si le-a vorbit rectorul. Domnul rector este un super om. A vorbit atat de frumos si de funny si de convingator incat m-a convins sa nu ma mai droghez sa nu mai beau si sa nu mai fac sex. Just kidding (adica n-as fi facut chestiile astea oricum ). Si-a inceput discursul cu fraza "please get it right: sexual activity is not mandatory in this college!" Hihihi. Nu, a spus niste chestii atat de frumoase si de interesante incat pentru o secunda mi-a parut rau ca nu sunt anul 1 si ca nu voi studia 4 ani la Bard. Dar a durat doar o secunda. Pentru ca Facultatea de Filosofie Universitatea Bucuresti Romania Europa de SudEst just rocks!

Tot aseara am intalnit cativa studenti romani. Par toti oameni destepti si de treaba. Doi studiaza Computer Science, ceilalti studiaza economie si stiinte politice. Cool. Barfa: "comunitatea" romaneasca de la Bard este a doua ca marime dupa China.

Azi a fost un fel de reuniune pentru cei care vor sa-si ia un job in campus. Ma gandesc sa-mi iau un job. Banii se duc repedeeee. Plus am cunoscut multi studenti care lucreaza momentan si par voiosi. Nu ma grabesc insa, depinde de volumul de munca "academica" si de orarul pe care il am.
Trebuie sa ma duc sa imi scriu eseul pe ziua de azi. See ya!

Primele impresii

Tot incerc sa scriu ceva. Problema e ca sunt ATAT de multe chestii noi, incat mi-ar trebui un jurnal pe care sa il iau peste tot cu mine si sa-mi notez impresiile. Si ar trebui sa scriu tot timpul. Nu prea e stilul meu. Poate o sa incep totusi la un moment dat sa fac asta.

Anyway, ieri a inceput oficial Language&Thinking seminar. Au venit cei din anul 1. Lumea le zice "freshmen" si evident ca sunt "under age". Asta inseamna ca timp de 2 saptamani nu avem voie sa bem nici o bere.

In primele 3 zile am avut un adevarat soc legat de mancare. it really sucked din 2 motive majore: 1. ei nu mananca la pranz decat sandwichuri si salata - I MISS CHICKEN SOUUUP! 2. nu prea am mancat mancare calda. Dar de azi mancam oficial in "cantina" mare, micdejunul a fost delicios, deci cred ca problema mancarii se rezolva. Nu de alta dar suntem izolati de oras (inca nu a inceput serviciul de shuttle) si nu am de unde sa cumpar nici un ingredient pt papa.

Nu mai stiu daca am povestit asta deja, dar alaltaieri am fost la mall. Nu stiu daca s-a inteles: un mall american. Orhideea e cam a zecea parte din el. Evident ca m-am pierdut la un moment dat prin el. Tati, sorry, a trebuit sa folosesc roamingul. Mi-am luat o groaza de chestii misto de-acolo, si destul de ieftine (daca stau sa convertesc in lei, de fapt nu sunt ieftine, dar e mai usor sa cheltuiesti dolari). O sa mai merg si azi.

In ultimele doua seri am fost in singurul "local" de langa campus. Evident ca nu poti intra daca ai sub 21. Si partea naspa e ca a trebuit sa ii conving pe cei de la intrare ca NU sunt nascuta pe 7 septembrie! Partea extraordinara e ca sunt concerte in fiecare seara acolo, concerte live cu oameni extrem de talentati. Partea haioasa este ca media de varsta este de peste 30 de ani. Si asta pentru ca ince nu sunt studenti in campus, vin numai profesorii si personalul colegiului. Aseara a fost "discoteca", dupa ora 23. Adica muzica disco din anii 70 pentru oameni de 40-50 de ani. Am ramas paf cand i-am vazut pe toti dansand haios si fara inhibitii. Nu-mi aduc aminte sa fi vazut in Romania un loc de genul asta.

Uf, gtg.

First glimpse of U.S.

Am ajuns la Bard College, aproape de Niu Iorc! M-au lasat astia sa intru in America, ce noroc pe mine. "aproape de Niu Iorc" este o metafora, binenteles. Sunt in the middle of nowhere, dar este superb. Este atata verdeata imprejur cat toti copacii din Romania. Avem si raul Hudson, pe langa noi, avem padurici, avem aer curat. Culmea e ca avem si briza oceanica (in New York se simtea si mai tare sarea din aer).

Campusul este IMEENS. E ca un mic orasel. Caminul in care stau temporar, pentru luna august (pana incep scoala adevarata) nu e cine stie ce. Stau singura in camera, dar am baia pe hol, si atmosfera e cam depresiva. Dar am infrumusetat un pic atmosfera camarutei mele, Rodi merci de asternuturile colorate :), si am facut o lista de cumparaturi cu chestii care sa imi transforme camaruta intr-un adevarat camin. Poate imi iau si un ghiveci cu flori :D

Vremea e foarte ciudata. Ba bate vantul si e ca la mare, se face friguletz. Ba te bate soarele in cap si este o caldura umeda destul de greu de suportat. Lol. Tocmai a inceput sa ploua :))

De-abia astept sa imi iau laptop, pentru ca o sa am mare nevoie de el incepand chiar cu saptamana viitoare. Ne-au spus ca or sa ne dea de scris in fiecare zi, timp de doua saptamani. Plus ca ei nu folosesc decat MSN Messenger, deci nici Yahoo, nici Skype. In urmatoarele zile voi povesti aici pe blog, voi intra pe gmail si pe web messenger.

Pe ordinea de zi:

1. Trebuie sa imi fac Student ID care imi foloseste la toate activitatile din campus.

2. Imi fac cont bancar la Key Bank. Voi avea card ATM si card de debit (la ei sunt separate). Dupa ce mi se elibereaza cardurile, voi putea comanda online hihihi! Inclusiv mancare chinezeasca hehe.

3. Am facut si voi mai face un tur de campus. Cum spuneam, campusul e huge. Si e superb. De-abia astept sa pot sa fac si niste poze cu el, cand o sa am aparat (nimeni dintre noi nu are aparat foto, toti vor sa-si cumpere de aici).

Mi-e dor de voi!

Frica de plecare si 21 de ani

m-am intors in Bucuresti. mi-e dor de vant si de valuri. i feel sick. sunt slabita, de maine voi avea meningita (pretentiile americanilor astora ma imbolnavesc).

de cand am implinit 21 de ani sunt foarte fricoasa. se apropie clipa in care imi fac bagajele. sunt o groaza de lucruri de luat. imi tremura pantalonii pe mine de frica. cred ca de-aia ma simt si asa slabita fizic.

[pana acum eram super relaxata. stiam ca toate lucrurile importante sunt deja aranjate, ca trebuie sa ma ocup doar de detalii. acum am ajuns in stadiul in care fiecare detaliu mi se pare important si nu trebuie sa-l uit.]

ah, uitasem: de ziua mea m-am simtit extraordinar. le multumesc tuturor celor care mi-au fost aproape, cu prezenta sau cu telefonul sau cu semeseul. mi-am facut toate poftele, am fost inconjurata de prieteni, am dansat si am reusit sa nu ma matolesc :). ii multumesc lui mami si lui tati ca m-au nascut si ca au fost (si sunt) niste parinti extraordinari (P.S. ma aflu intr-unul din putinele momente din viata cand EFECTIV NU-MI MAI DORESC NIMIC, simt ca am tot ce mi-as putea dori). multumesc lui Razvan ca a fost si este alaturi de mine cu toata dragostea lui. Ya tyebya lyublyu. ii multumesc Monicai pentru ca o simt ca vegheaza asupra mea de undeva de departe, desi mi-as dori sa-i simt prezenta mai des.

Ii multumesc lui Dumnezeu.

Puhoi de Vama

salutari din Vama.
e oribil de cald. de azi, de cand a venit puhoiul. am numarat 273 de grupulete care au tot intrat in vama de ieri seara. nu pun la socoteala mertanurile bengoase.
nu reusesc sa ma bronzez deloc. se implinesc 10 zile de cand tot stau la soare si reusesc sa ma ard, sa ma cojesc, dar nici vorba de vreo culoare mai interesanta. (this is not an interesting topic)

azi e ultima zi in care am 20 de ani. maine voi imbatrani brusc. mi se vor accentua ridurile, mi se va accentua cocoasa, imi vor atarna pieile pe mine, voi lua pastile. la anul de-abia imi vor cadea dintii.

ma bucur mult ca unii prieteni au venit special in vama, azi, ca sa putem sarbatori impreuna. este un gest care pentru mine conteaza enorm.

pa, ma duc la plaja. diseara e concert urma in b52.

Viza

Azi m-am spalat tot cu Colgate. Ce inseamna concurenta de piata...

Da, am reusit sa iau viza. A durat 3 ore asteptarea si 3 minute interviul. I-am convins usor cat de magnifica sunt si ca ar trebui neaparat sa-mi dea drumu' pe continentul american, pentru ca altfel se duce globul de rapa.

Partea naspa e ca maine e 4 iulie, adica ziua lor, si prin urmare m-au amanat pana pe 5 iulie, dupa ora 3. De ce e naspa? Pentru ca eu la ora aia vroiam sa stau cu burta la soare in Vama Veche! De-aia! Acum, macar seara sa ajungem, mai ales ca tanti Tutza ne asteapta cu nerabdare.

M-a epuizat psihic interviul la ambasada. M-am intors acasa si am dormit vreo 5 ore. Degeaba. Dup-aia activitatea no 2 a zilei: vaccin hepatita B (tot pt SUA, evident). Ma simt oribil.

Chiar ma gandeam, eu practic acuma sunt bolnava de hepatita B, nu? Presupun ca o sa se cam lupte ficatul zilele astea cu boala. Poate ca ar trebui sa fac o pauza la Chivas Regal&stuff. Si la tigari.

Activitatea no 3 a zilei - cea mai oficiala: am fost la o lansare de carte si la un film (nominalizat la Cannes in '79), ambele realizate de regizorul roman Savel Stiopu. Unii poate au auzit de el. Cei mai multi nu. Faza e ca el e unchiul meu, si sunt foarte mandra de el, pentru ca are 80 de ani si arata extraordinar. Plus ca i-a placut si filosofia in tinerete. Si plus ca, daca eu n-am simt artistic, macar cineva din familia mea sa aiba. A fost nice. Daca n-as fi avut hepatita, poate ar fi fost si mai nice.

Ma duc sa ma culc.

Stresul de azi: sa nu mor de hepatita.

Speranta de azi: sa ajung cat mai repede la mare cu Monica si Razvan.

Emotiile de azi: sa nu ma strige la ghiseul de la ambasada cat m-am dus la toaleta.

A avea sau a nu avea un blog

M-am hotarat sa invat sa aberez la marele public despre umila mea viata. Sincer, am evitat aceasta ocupatie pentru ca mi se pare penibila. Trebuie sa fie foarte interesant faptul ca se trezeste un om oarecare intr-o zi oarecare la o ora oarecare si se hotaraste sa se spele pe dinti cu Colgate cu fluor si nu cu Blendamed.

Unii zic ca cica trebe sa scrii numai lucrurile mirifice care ti se intampla. Mie nu mi se pare ca mi se intampla lucruri mirifice. Sunt doar emotiile si stresurile si sperantele zilnice.

Stresul de azi: maine dimineata la 8 jumate am programare la viza SUA. Am pregatit dosaru', am facut o poza superba de pasaport in care se vede un cap tamp (dar simpatic).

Speranta de azi: ca o sa iau respectiva viza. Ca altfel e naspa.

Emotiile de azi: ca o sa ploua in continuare. E misto ploaia, mai taie din caldura asta insuportabila. Da' nici chiar asa. Inundatii nene, si la noi si la americani. La nemti e mai naspa, da cu mingi de ping pong. Plus ca e naspa la mare daca ploua. Vreau vreme buna.

Sfarsit de log plictisitor. O zi buna in continuare.

George Santayana
"It is a great advantage for a system of philosophy to be substantially true."
[The Unknowable]