Ai copilarit in anii '90 daca...

...ai colectie de suprize de la guma Turbo
...te uitai zilnic la Captain Planet
...faceai robotei din pachete de tigari
...ascultai B.U.G. Mafia sau R.A.C.L.A. noaptea ca sa nu te auda parintii
...pierdeai noptile pe mIRC
...jucai elasticul si frunza in fata blocului
...ai fost fan Generatia PRO si Tip Top Minitop
...stiai toate versurile de la Genius pe de rost
...te uitai non-stop la Atomic TV
...te jucai Maroco cu vecina de deasupra
...mergeai cu parintii vara la Mamaia si stateati cate 10 zile cu bilete de la sindicat
...ai baut prima gura de vodca dintr-o sticla de plastic
...gestul maxim de rebeliune era sa fumezi in toaleta scolii
...te uitai cu parintii la Dallas si la RoBingo
...ii faceai mamei tale semne de carte din hartie glasata de 8 martie
...te jucai Tetris
...ai invatat engleza de la Cartoon Network
...te uitai la diapozitive cand nu erau desene animate ca lumea la televizor
...colectionai albume cu abtibilde cu fotbalisti
...ai avut Serbarea Abecedarului in clasa I
...ai tras cu cornete sau cu prastia cu invizoace dupa fete
...de Craciun iti doreai mereu Lego sau papusa Barbie
...cumparai casete video cu Frumoasa si Bestia sau Mica Sirena
...te jucai cu soldatei de plastic
...ai avut sau ti-ai dorit Nokia 5110 si i-ai invidiat pe altii care aveau Nokia 3310
...n-ai plans ca n-ai mers la concertul Michael Jackson decat dupa cativa ani
...stii ce este Center Shock si iti doresti sa mai gasesti
...ai baut sucuri in cutii de carton in forma de piramida
...mergeai cu parintii la teatrul de vara la spectacole cu Nae Lazarescu si Vasile Muraru
...iti aduci aminte ca, la inceput, Vacanta Mare avea 3 membri si erau chiar amuzanti
...nu exista petrecere la care sa nu se asculte Backstreet Boys
...inregistrai casete cu Spice Girls de la prieteni
...inca mai stii refrenurile de la melodiile Andre
...te uitai fascinat la KITT pe Tele 7 ABC
...scriai in oracolele colegilor de clasa
...tii minte cele 5 minute de desene animate dinainte de revolutie
...pronunti perfect "nu zaietz pagadi" desi nu stii o iota din limba aia
...te entuziasmezi daca o vezi pe strada pe Geanina Corondan
...aveai rigle chinezesti 3D si ascutitoare cu oglinda
... te uitai la abracadabra si la arlechino pe TVR duminica dimineata
... ascultai povesti la pick-up
... fetele se imaginau spice girls si baietii backstreet boys (fiecare avea neaparat un preferat intre ei)
...ai avut TAMAGOTCHI
...te uitai la Sailor Moon si te credeai una din ele

... te uitai in fiecare weekend la Abracadabra, Ba Da - Ba Nu, Feriti-va de magarus, 7 note fermecate, O lume disparuta, Xena-printesa razboinica si Hercule
...faceai colectie de jucarii de la ouale Kinder (de fapt, numai surprizele contau)
...te uitai de fiecare Craciun la Dennis pericol public si Singur acasa 1, 2 etc
...te jucai tara tara vrem ostasi, taranul e pe camp, soarecele si pisica si stii versurile de la 'am pierdut o batistuta, ma bate mamica...'
...aveai uniforma in patratele albastre si albe si funda rosie in scoala primara
...aveai penar-pian (verde sau roz) si chiar mergea sa canti la el
...ai fost fan HI-Q, ASIA si 3 Sud-Est la un moment dat..
...vedeai pe garduri semnul D M cu un trandafir in mijloc si habar nu aveai ce inseamna
...te mai trezesti fredonand theme song-ul de la Dallas
...jucai 1-2-3-la perete stai! si omu' negru..
...beai suc de la TEC
.... jucai in fata blocului "fete, filme sau baieti"
... te tundeai bros sau castron
...dansai pe Coco Jumbo in tabere

Rugaminti catre Mos Craciun

Draga Mos Craciun

Intotdeauna am crezut in tine. Am fost intotdeauna cat de cuminte am putut si tu ai fost darnic de fiecare data. De obicei iti cer lucruri mai putin tangibile, iti cer sa-mi dai iubire, sanatate si apropiere fata de cei dragi. Te mai rog din cand in cand sa ma ajuti si cu diverse probleme sau incercari.
Anul asta insa m-am hotarat sa-ti cer chestii mici, tangibile, ce pot fi impachetate, pentru ca pe plan spiritual totul merge exact asa cum mi-am dorit. Stii, mi-am dat seama ca si unele chestii mici, materiale, iti pot imbunatati un pic viata de zi cu zi, si m-am gandit ca poate mi le poti aduce tu impreuna cu spiridusii tai.

In primul rand vreau o casca cu fir lung pentru televizorul Beko la care se uita tata. Din pacate, cand se uita la televizor, da sonorul foarte tare, si nu ma pot concentra sa citesc sau sa scriu. Mi-a promis ca atunci cand va avea o casca voi putea studia in liniste.

In al doilea rand, mi-as dori mult o lampa - fie lustra, fie cu picior, fie de birou, cu lumina puternica si calda, ca sa pot citi seara la mine in camera. De cand mi-a disparut lustra din camera, am ramas eu si cele trei fire electrice pe intuneric.

In al treilea rand, acum am un pat mare pe care vechile asternuturi nu mi se mai potrivesc. Mi-as dori sa imi pot cumpara un set de asternuturi frumos, sobru, pentru salteaua mea de 2 pe 2, dar mi se pare mult prea scump pentru posibilitatile mele.

In al patrulea rand, imi e foarte dor de motanii mei Pepper si Popper. Probabil ca nu-i voi mai revedea. Imi lipseste un suflet cald de motanel langa mine in pat, cand dorm. Ai mei zic ca am pretentii, pentru ca le-am zis ca vrea un British Shorthair albastru, dar eu de fapt vreau doar un sufletel zglobiu si fara purici.

In al cincilea rand, mi-as dori mult o pereche de casti de buna calitate pt mp3-playerul meu. Ultima oara cand mi-am cumparat unele n-au costat prea scump, dar nici n-au bass-ul ala frumos care ma facea sa aud melodia mai clar si mai puternic decat la orice boxe scumpe.

In al saselea rand, tin sa-ti spun ca a venit iarna si eu am ramas fara manusi. Stiu ca mi-ai adus niste manusi frumoase negre de piele anul trecut, dar din pacate am pierdut una din ele prin zapada..

Dragul meu Mos, dupa cum vezi, sunt lucruri mici care imi fac viata un pic mai buna si mai usoara. Cu siguranta insa esti intelept si imi vei aduce ce crezi de cuviinta.

Where does philosophy of law lead, after all?....

"This field is very broad, and it is highly unusual for a philosopher of law to do work in all, or even many, of the pertinent areas. Topics that fall within philosophy of law include, for example: the nature of law and the relationship between law and morality; the theory of legal reasoning and adjudication; the duty to obey the law; the justification of punishment; the nature of responsibility, moral and legal; theories of liberty and justice; the philosophical foundations of the substantive branches of law (criminal, law, property, torts, contracts, international law, etc.); theories of legislation and legal interpretation; the methodology of legal philosophy; and the intersection between the preceding areas and issues and themes in ethics, political philosophy, philosophy of language, metaphysics, philosophy of action, etc. Students should pay particular attention to how well faculty interests correspond with student interests-keeping in mind, of course, that your interests may change and develop in significant ways during the course of your graduate education."

— Brian Leiter (Texas)

Ulei vs apa potabila

Stiti unde se arunca uleiul din tigaie dupa o friptura facuta acasa ? Chiar daca nu facem foarte des friptura, cand o facem, aruncam uleiul folosit in chiuveta, nu-i asa? Aceasta e una dintre cele mai mari greseli pe care le putem face. De ce o facem? Pur si simplu pentru ca nu e nimeni care sa ne explice cum se face corect.

Cel mai bun lucru pe care il putem face este sa asteptam sa se raceasca si sa il punem in sticle de plastic, sau de sticla, sa punem dopuri la sticle si sa le aruncam la gunoi. UN LITRU DE ULEI FACE APROXIMATIV UN MILION DE LITRI DE APA NON POTABILA, CANTITATE SUFICIENTA PENTRU O PERSOANA PENTRU 14 ANI. Daca tu alegi sa trimiti acest email prietenilor tai, mediul iti va fi recunoscator

Will Wright's intentions

I found some very interesting comments regarding the features of the games created by Will Wright, such as The Sims, The Sims Online, SimCity and Spore. I personally am a fan of Wright's games, in particular, and a fan of online games and virtual worlds, in general.

"Well, call me an idealist or whatever, but I've already told the people in my office not to expect to see me the week that Spore launches.

Meanwhile, here are a couple of thoughts.

1. Looking at WW's games in the light of the (original) Bartle typology, they seem to be getting more and more oriented toward Explorers. And the Popular Science interview makes that goal explicit -- he's trying to create games that reward exploratory play.

Which I love personally, but that's a radical departure from the trend in conventional MMOGs today, each iteration of which seems more determined to provide Achiever-oriented gameplay and rewards. Spore is not quite a MMOG, but the online component is certainly one of its selling points.

So will Spore succeed brilliantly as a kind of online game by satisfying a desire for worldy, non-Achiever gameplay that's going unfulfilled by current (and imminent) MMOGs?

Or will it fail as an online game because it foolishly doesn't supply the very Achiever-focused features that we're told today's online gamers expect?

2. I thought the Q&A in the PopSci interview on whether WW's games were "educational" was especially interesting. From my point of view, the goal behind The Sims was to educate individuals that chasing after material goods was stupid. (Which would explain why the typical Achiever online gamer had approximately zero interest in playing The Sims Online.)

The Sims was computer-game-as-social-commentary. The anti-consumerism message didn't annoy the masses because the gameplay (including design, appearance, and sound) was so strong, but there was certainly an "educational" message there.

So what about Spore? Is Spore also a game wrapped around a sociopolitical theory -- in its case, the belief that too many people care only about themselves and need to be educated into caring about their species?

I'm not suggesting that's a bad message to send. I'm just curious to learn what folks here think about that possibility, both specific to Spore as well as generally.

--Bart"

(the original message here)

On Vacation?

For quite a while I have been in quite a difficulty to describe my status. Why? Because, on one hand, my dad is always telling me "You are on a neverlasting vacation!". And I never argue with him, because I feel he is somehow right. On the other hand, my day is always so full, regardless whether it's Monday or Saturday or summer or winter! There is no difference in my head between weekdays and weekends, no difference between school time and summer vacation. Really. Months, days, seasons, they really make no difference to me. The only thing that matters is the year we're in, because I usually plan things this way ("Next year in September I'm gonna go to the UK").

Fortunately, today, while drinking juice, the solution to the paradox came to my mind:
I do feel on a permanent vacation! And this is because I do only things that I like, and things that I planned to do on my own. Yes, it's a big deal and I know many people would wish to have that luxury. Actually, I'm not sure it's a type of luxury you get born with (or not), but rather the one you create, by refusing to do all things that you are not passionate about. Just like Sartre suggested, I feel I do have the liberty to exit, to choose not to do a thing.

We live our daily lives doing things because "we must". But if you really analyse the things you must do, and their source, you arrive to two conclusions: it was either a duty derived from something you chose to do or to achieve (ex. you must meet X today because you promised you would); or it was a duty imposed by someone whom you consider important and you project their expectations upon you - like your parents, your boss, your professors. You must pass an exam because your parents expect you to get a college degree. You must be on time at work because your boss expects you to do so. You must step outside your own shoes, think out of the box: are those expectation REALLY that important? Aren't there other ways of fulfilling them, with less effort or frustration? Once you start giving them relative importance, you find a way to not see them as a "must" anymore, but rather one of the multiple ways you could achieve an expected result.

In the past I analyzed this kinds of duties and their source. Today, every time I say (to myself or out loud) that I must do something, I know that it is so because at one point I wanted to get to this point, or I let it happen. Maybe there are short-term frustrations, but it really makes me feel that everything I do I do it because I wanted to.

What a wonderful feeling!

Exercise: try to describe one expectation that you now identify as external, imposed on you by others, but you actually deem it very important (you internalised it)!

PEEP is getting larger

PEEP team is looking for volunteers!

It's been a year since we started the program: several students, a lot of enthusiasm and some precious advice from the wiser ones. The program grew (maybe more than our website shows now) but, most important, we grew along with it. We have learned so many things and got older and wiser.

We now want to enlarge our team and pass on the know-how and wonderful resources we have gathered until now to the younger ones!
Join us and grow!

Write me an e-mail at diana.constantinescu@cros.ro if you're interested in joining our team and making a difference in the Romanian educational system.

Interview with Schimba Lumea

Last week I had the opportunity to give an interview for a newly-created online platform, called SchimbaLumea.ro ("Change the World"). SchimbaLumea proposes a very cool idea, that was invented long time ago, but, I guess, never implemented in Romania until now: e-democracy. True, the Internet was not that widely spread so it couldn't be used as a democratic platform.
I think the idea is brilliant: don't limit your political and social choices to the formal system of voting and decision. Don't make your choices only every five years. Make them every day.

SchimbaLumea reunites issues suggested by users and solutions proposed or implemented by others. It has the virtue to reunite people interested in the same issues and in resolving them.
I presented PEEP (my project) as one of the solutions that answer the issue of higher education - namely, it addresses the gap between the offer of the higher education and the demands of the labor market.

I hope SchimbaLumea will be the platform that will make PEEP visible and under debate.

Schimba Lumea

Am iesit dintr-un sistem totalitar si traim in Democratie, nu? Ok - hai sa vedem cum functioneaza: Esti chemat la vot o data la patru ani. In general, ai de votat intre cativa indivizi fatarnici care se ofera sa te reprezinte, dar ale caror intentii reale sunt dubioase.

Sunt cateva partide care, odata la 4 ani, iti propun fiecare cate o suta de solutii mediocre la pachet. Votezi partidele, se creeaza un guvern, un parlament, care, treptat, uita tot ce au promis. Noi ramanem cu problemele.
Si totusi, acum suntem liberi si avem democratie: votam alesi care ne reprezinta interesele. Cu schimbalumea.ro, mai facem inca un pas.

Internetul nu este pe deplin utilizat in sprijinul proceselor democratice. Deocamdata, este folosit cel mult pentru a informa cetatenii sau, in cel mai bun caz, pentru a-i ajuta sa-si plateasca amenzile fara a mai sta la coada. Plecand de la aceasta constatare, schimbalumea.ro iti propune experienta unei noi generatii a democratiei: democratia user-friendly.

Implica-te activ in formularea problemelor si solutiilor care te afecteaza chiar pe tine. Propune si discuta probleme si solutii, organizeaza si lanseaza apeluri la actiune: de la petitii sau initiative legislative, pana la organizarea de intalniri, flashmob-uri si demonstratii. Problemele TALE si felul in care ne organizam INTRE NOI au de acum un spatiu liber, intuitiv si distractiv.

E o corvoada inutila mersul la vot? Te intelegem! Decat sa alegi intre oameni intre care nu ai de ales, mai bine stai pe net. Ramai acasa! Stai in fata monitorului si Schimba Lumea!

Vino la Adfel pe Motoare, Luni 25 Aug incepand cu 16.00 si pana la sfarsit, timp in care vom sta de vorba cu toti cei interesati.

My profile in enneagrams

Ones are conscientious and ethical, with a strong sense of right and wrong. They are teachers, crusaders, and advocates for change: always striving to improve things, but afraid of making a mistake. Well-organized, orderly, and fastidious, they try to maintain high standards, but can slip into being critical and perfectionistic. They typically have problems with resentment and impatience. At their Best: wise, discerning, realistic, and noble. Can be morally heroic.

* Basic Fear: Of being corrupt/evil, defective
* Basic Desire: To be good, to have integrity, to be balanced
* Enneagram One with a Nine-Wing: "The Idealist"
* Enneagram One with a Two-Wing: "The Advocate"

Key Motivations: Want to be right, to strive higher and improve everything, to be consistent with their ideals, to justify themselves, to be beyond criticism so as not to be condemned by anyone.

We have named personality type One The Reformer because Ones have a “sense of mission” that leads them to want to improve the world in various ways, using whatever degree of influence they have. They strive to overcome adversity—particularly moral adversity—so that the human spirit can shine through and make a difference. They strive after “higher values,” even at the cost of great personal sacrifice.
Ones are people of practical action—they wish to be useful in the best sense of the word. On some level of consciousness, they feel that they “have a mission” to fulfill in life, if only to try their best to reduce the disorder they see in their environment.

Although Ones have a strong sense of purpose, they also typically feel that they have to justify their actions to themselves, and often to others as well. This orientation causes Ones to spend a lot of time thinking about the consequences of their actions, as well as about how to keep from acting contrary to their convictions. Because of this, Ones often persuade themselves that they are “head” types, rationalists who proceed only on logic and objective truth. But, the real picture is somewhat different: Ones are actually activists who are searching for an acceptable rationale for what they feel they must do. They are people of instinct and passion who use convictions and judgments to control and direct themselves and their actions.

In the effort to stay true to their principles, Ones resist being affected by their instinctual drives, consciously not giving in to them or expressing them too freely. The result is a personality type that has problems with repression, resistance, and aggression. They are usually seen by others as highly self- controlled, even rigid, although this is not how Ones experience themselves. It seems to them that they are sitting on a cauldron of passions and desires, and they had better “keep the lid on” lest they and everyone else around them regret it.

[read more at EnneagramInstitute]

The Sonnet

Deliberate Gentle Love Dreamer (DGLD)


Romantic, hopeful, and composed. You are the Sonnet. Get it? Composed?

Sonnets want Love and have high ideals about it. They're conscientious people, caring & careful. You yourself have deep convictions, and you devote a lot of thought to romance and what it should be. This will frighten away most potential mates, but that's okay, because you're very choosy with your affections anyway. You'd absolutely refuse to date someone dumber than you, for instance.

Lovers who share your idealized perspective, or who are at least willing to totally throw themselves into a relationship, will be very, very happy with you. And you with them. You're already selfless and compassionate, and with the right partner, there's no doubt you can be sensual, even adventurously so.

You probably have lots of female friends, and they have a special soft spot for you. Babies do, too, at the tippy-top of their baby skulls.

Your exact female opposite:

Genghis Khunt

Random Brutal Sex Master

Always avoid: The 5-Night Stand (DBSM), The False Messiah (DBLM), The Hornivore (RBSM), The Last Man on Earth (RBSD)

Consider: The Loverboy (RGLM)

Check you own profile here.

Commencement

It is weird yet mysteriously beautiful to meet once more the same people that I started my U.S. journey along with, back in 2006. We have now gathered for a final Commencement Conference,
where we tied out relationships even stronger, where we told our stories for the last year, where we presented our projects.. Various and beautiful projects, each of them, made with enthusiasm and entrepreneurial skill. It's amazing how fluently every one of us is speaking English right now, no matter the topic or the joke. Some of us are real masters, they make puns and word games and use highly complicated terms for elegantly expressing simple things.

There are many things that changed in the last year, and I noticed them just now! Firstly, we are all over the culture shocks we've all been through. We're over the agitation and we found our place again, we regained our friends and parents, we got into the flow. Yet some things still remain: we don't regret one bit of what we've done and experienced in the U.S.; we all
call it the "experience that changed our lives"; we have this different glow in our eyes, because we've seen the grass on the other side and we try to grow it ourselves.

I constantly have flashbacks. While talking to the new UEPers (2008), I have flashbacks of Bard, of classes, of friends, of my beloved (yet conscientiously forgotten) New York City. But (and that's new) I have flashbacks of Budapest and the people I'm now spending my time with.
Secondly, I feel we are closer to each other and more relaxed. I personally don't feel that much intimidated by the others and I open myself to them, without discrimination. Why was I intimidated? Because since Budapest 2006 I realized how wonderful and smart and so high-quality these people are, and I could never be sure that I could measure up to them. Now I feel them as equal, as being the same yet so diverse in our languages and countries and interests and professions.
There's a lot to say about what I feel right now. But I rather keep it short (sic!) today and continue my thoughts another time.

Culture shock

A friend of mine arrived to the U.S. a short while ago. She sent me a message full of passion and words written (I'm sure) in the same breath.

She is very disappointed by the discrepancy between a smile that an American throws at you without effort and the coldness that he later shows when getting to a more substantial dialogue. She hates the lack of curiosity that an American has regarding the whole world except for his dear country. I quote: "What's most upsetting is not even [that] they haven't crossed the borders of their own state, but [that] they don't even dream about going somewhere different."

From a psychological point of view, she's right in the middle of the well-known "culture shock". Everyone is going through that, and it's not about having it or not, i's about coping with it one way or another. The interesting part is that, according to the psychological theory, one is getting first through the "utopian phase" (when one gets to see everything in pink), and only afterwards through the "distopian phase" (when one counts all the disadvantages and flaws a culture has, and begins to see "home" as the perfect place to be).

Well, I guess the truth is somewhere in between. I agree, American culture has flaws. I felt them also. But they are not that big as they seem; and Europe is not that flawless as it might look right now.

Ender's Game

I read Ender's Game. Impressive. From two reasons. Firstly, it is catchy and breathtaking. I remember not wanting to put the book down. I remember going to restroom while being impatient about returning to a cozy chair and checking Ender's latest adventure. Do I like science-fiction? I didn't find a pattern yet.... Yes, I loved Dune, but for me it was more like a Bible than like a SciFi book. Other SciFi books? Maybe to harsh, to out-of-this-world, too metallic and non-intuitive. (I have a very bad visual imagination. I find that SciFi descriptions do not create images in my head. That's why I rather enjoy the meaningfulness of dialogues and actions.)
Second reason? Ender's Game is not about some kids. It is myth, it is legend, it is "poveste nemuritoare". It is a holy story about a human being destined to become a leader and becoming a leader step by step. I guess we like to see human perfection, we like to see evil being vanquished, we like to see the constant evolution to the better. And we wish that we were Ender.

One more try

I've been writing in my blog(s) for a couple of years. That doesn't make me an expert, I'm not the one-entry-a-day-type, but I guess blogging helped me write about the kind of things that we usually think or feel about, but never get the discipline to sit and write it on a piece of paper.
This has been my problem since always. I think a lot, about a lot of things, but I'm too lazy and I lack discipline in writing down my thoughts.
Well, I still believe blogging is a good exercise for people like me who 1: begin writing 10 diaries but end up continuing none; 2: plan to write a lot in their lives. I plan to write a lot.
In my first blog, the one I kept while in the US, the entries were written in Romanian. Excuse? It was meant for my friends and parents to read it and get the latest news about me. When I returned to Romania, I believed it's fair to start writing in English, since at that point I had many friends in US who maybe wanted to catch up with me.
Well, it didn't work. I wondered if I couldn't because writing in a foreign language makes it much more difficult. I quit the initiative and started a new blog, in Romanian.
Still, I have the regret that you guys will never get to read my blog, if you're interested, just because you don't know Romanian. I wouldn't learn Romanian. You probably won't.

So I'll try. I'll give my best to write in English from now on. One more try.

Scoala de antreprenoriat social

Ai intre 16 si 26 de ani si vrei sa inveti cum sa produci schimbare sociala durabila? Vrei sa faci parte din prima generatie de antreprenori sociali romani? Inscrie-te pana la 20 iulie la scoala de vara "Impreuna pentru Schimbare Sociala"! Este incurajata participarea tinerilor apartinand minoritatilor nationale.

Agentia de Monitorizare a Presei si Asociatia ORICUM pentru Educatie lanseaza prima scoala de vara dedicata antreprenoriatului social din Romania. Programul "Impreuna pentru Schimbare Sociala" se adreseaza tinerilor cu varsta cuprinsa intre 16 si 26 de ani, cu potential de lider, implicati in comunitatile din care fac parte, creativi si dornici sa invete mai multe despre metode inovatoare de aduce schimbari pozitive in comunitatile lor.

Timp de 5 zile, in perioada 26 – 30 iulie, 20 de tineri apartinand romani, dar si apartinand minoritatilor nationale, se vor aduna la Predeal, la prima scoala de vara dedicata antreprenoriatului social din Romania. Organizatorii cauta atat promovarea antreprenoriatului social prin training-uri, exemple practice si un incubator de proiecte, cat si stimularea dialogului intercultural prin incurajarea participarii tinerilor apartinand minoritatilor nationale.

Participantii la scoala de vara vor lucra in echipe cu scopul generarii de proiecte bazate pe principiile antreprenoriatului social. Proiectele rezultate in urma scolii de vara vor primi feedback si monitorizare, urmand ca autorii lor sa participe in toamna la un workshop de prezentare a proiectului, iar autorii celui mai bun proiect sa primeasca finantare de start-up pentru implementarea ideii lor.

Puteti afla mai multe detalii despre program pe pagina dedicata acestuia: http://www.antreprenoriatsocial.ro. Tot aici puteti completa online formularul de aplicatie pentru a participa la "Impreuna pentru Schimbare Sociala". Deadline-ul pentru primirea aplicatiilor este 20 iulie.

"Impreuna pentru Schimbare Sociala" este un program finantat de Uniunea Europeana, prin programul "Tineret in Actiune", si de Open Society Institute.

Jurnal de calatorie, by Popper (1)

Eram curios de ceva timp sa vad cum e lumea in afara spatiului in care locuiesc. Inca de mic am stiut exact care sunt granitele teritoriului meu, m-am asigurat ca si ceilalti le cunosc foarte bine si ca ma respecta ca stapan. Ciudat este ca niciodata n-am putut vedea dincolo de teritoriul meu, mai putin cand ma duc mult inspre Est si acolo am o deschidere larga catre o alta lume. In lumea dinspre Est, unde rasare soarele, oamenii se misca neincetat si dispar in cateva zeci de secunde din raza mea vizuala. Inspre sud raza mea vizuala e limitata de o cladire mare dincolo de care n-am avut niciodata ocazia sa trec.
Insa cel mai grav mi s-a parut intotdeauna ca exista o parte in Nord la care nu am acces. De cateva ori am mirosit ca in Nord este o alta lume, o lume tenebroasa si rece pe care ar fi foarte interesant sa o explorez - stii, intotdeauna am fost o fire curioasa.

Sambata soarta mi-a suras si am reusit sa evadez fara stirea gardienilor mei, pe langa care nu am reusit pana acum sa trec niciodata. O usa catre alta lume mi s-a deschis, si eu am fugit cat m-au tinut picioarele. In cele trei zile cat a tinut calatoria mea initiatica, am trecut printr-un mediu atat de diferit de caminul meu, incat si acum mi se ridica parul pe spate cand ma gandesc. In Nord e atat de intuneric! Nu exista zi si noapte, ci o noapte continua si fara stele. Si totusi, parca pentru prima oara am vazut mult mai bine lucrurile din jurul meu, ca si cum ochii mei vad mult mai bine in luminozitate scazuta. Si nu am fost deranjat asa cum sunt deranjat in fiecare dimineata de mingea de foc din Est. Aerul in jurul meu mirosea a rece si vechi si ud, cam cum miroase zidul de sud cand vine ploaia torentiala de vara. Si este atat de frig in Nord! Intotdeauna m-am intrebat la ce folos ca sangele imi pompeaza atat de rapid in vine si blana asta atat de deasa si greu de intretinut, daca nu pentru a-mi tine de cald in conditii vitrege!

Primele ore au trecut aproape fara sa le simt, eu simtindu-ma liber si neconstrans sa cercetez fiecare cotlon si fiecare metru patrat de teren nou. Fara constrangeri. Fara supraveghere. Fara jena si retineri fata de familie. Fara timiditate. Da, asta sunt eu, cel adevarat!
Din pacate, la un moment dat mi-am dat seama ca mi se face foame.

[va continua]

P.

P. este sufletul oricarei petreceri. Pare intotdeauna vesel si glumet. Barbatii si fetele au avut intotdeauna simtul umorului diferit, dar el reuseste prin glumele lui tipic barbatesti sa aduca un zambet pe fata unei fete. Nu, nu este un joker. Nu gandi ca are multe stereotipuri. De fapt este un tip inteligent care si-a creat propriile stereotipuri, propriile vorbe, propriile ticuri, si le are pentru ca asa vrea. Initial le-am admirat naturaletea, acum admir maiestria cu care le foloseste pentru a te atrage si a te vraji, pentru a te aduce mai aproape de el. Nu, nu sunt instrumente de manipulare, tocmai pentru ca sunt amuzante si, in definitiv, inofensive.

Ceea ce te poate induce in eroare la atitudinea asta jucausa este ca ai tendinta sa crezi ca nu e un tip serios. Incet-incet insa descoperi ca este un tip poate mai matur decat media, care are o viziune asupra propriei vieti in comparatie cu care majoritatea din noi am parea doar niste copii ametiti. Este un adevarat spirit de antreprenor, stiind sa-si foloseasca talentul si cunostintele din facultate pentru a avea succes. Si, poate ce-i mai important, ii place ce face.

Copilaria lui nu a fost neaparat usoara. Daca nu te certi cu parinti nu inseamna neaparat ca n-ai motive sa te certi. Cu un parinte autoritar, el a preferat intotdeauna sa evite conflictul, pentru ca nu vedea nici un folos in a-l crea sau intretine. Sunt curioasa cat de mult acel model de autoritate il va influenta, si il va face sa devina la fel sau din contra.

Deocamdata vrea sa-si traiasca viata, si desi la capitolul cariera e foarte avansat, nu are motive deocamdata sa avanseze la capitolul sentimental. O viziune sanatoasa, poate, mai ales prin faptul ca este constient aleasa si asumata. Viseaza la ea si o va recunoaste cand va aparea, dar campul posibilitatilor este nelimitat.

Cel mai mare defect: frica de... urmasi
Cea mai mare calitate: atitudinea relaxata de om care isi duce viata asa cum vrea.

Prieteni cuvantatori si necuvantatori

Sunt zile in care te trezesti plin de energie, si viata iti da cateva palme si iti arata ca uneori trebuie sa fii supus incercarilor, sa suferi un pic, pentru a putea aprecia cu adevarat momentele frumoase. Poate soarta a considerat ca in ultimul timp viata mea a fost prea lipsita de griji. Culmea e ca, obiectiv vorbind, ea n-a fost chiar asa lipsita de griji. Nu in fiecare an dai zeci de examene, licente, si te muti dintr-o casa intr-alta. Nu in fiecare zi zbieri la parinti si trantesti usile. Nu in fiecare zi alergi plangand pe strazi.

Astazi intre ora 9 si 9 jumate soarta mi-a dat cateva palme si mi-a dat incercari. Prima a fost ca o prietena foarte draga mie se afla acum in spital, din cauze necunoscute, foarte brusc si lapidar. Sunt ingrijorata pentru ea, si desi se afla la zeci de kilometri fata mine, imi vine sa ma urc chiar acum in masina si sa ma duc sa o vad. Ea e foarte curajoasa, zice ca nu e nimic grav, insa stiu cum e sa stai in spital. In acel pat de spital rece si metalic. In acele cearceafuri albe si atat de impersonale, si rugoase, care iti rod pielea. Cu tuburi mari, infipte in venele subtiri, in pielea alba si moale. Cu oameni necunoscuti in jur, cu acea tristete si bolnaviciune in aer, cu speranta undeva mica si ascunsa intr-un cotlon, intr-o cuta de perna. Orele sunt nesfarsite, nu mai ai notiunea timpului, vremea se masoara in telefoanele primite de la cei dragi si vizitele parca prea rare.

Tata ma vedea vorbind la telefon, trista si socata, si n-a avut curajul sa-mi spuna ca pisoiul meu cel mic, cu nume de om mare, Popper, a disparut de 3 zile. "Probabil a murit, daca a cazut de la balcon, e prea prietenos si nu mai are urma de animalitate in el. Nu prea mai are instinct de conservare". Sunt foarte trista! O fiinta, care nu mi-a transmis niciodata iubirea ei prin cuvinte, ci doar prin gesturi, mangaieri, si ochi mari rotunzi si albastri. Si mieunatul specific, chitaitul lui pe care l-as recunoaste dintr-o mie. E prima oara cand o fiinta necuvantatoare dispare din viata mea. Cand pestisorii-zebra mi s-au sinucis aruncandu-se din acvariu pe mocheta rugoasa, nu am suferit prea mult. Erau prea "necuvantatoare" ca sa ma atasez de fiecare in parte, eram doar atasata de ideea de "pestisor". Acum ma incearca un alt sentiment. Imi testeaza limitele. De ce? Pentru ca sunt genul de persoana care nu tine la lucruri, tine numai la persoane. Popper era lucru sau persoana? Da, simt ca maine pot lua un nou pisoi de la magazin, si va incepe un alt capitol. Dar va fi alt capitol. Pentru ca individualitatea lui mi-a ramas intiparita in inima si imi va fi dor de ochii mari rotunzi si albastri, si atat de inteligenti! si de mieunatul lui specific.

R.

R. intruchipeaza prospetimea feminina. Cu fata ei alba, parul blond si zambetul larg, de cate ori o intalnesc parca imi creste si mie inima. Are acei ochi mari albastri care emana sinceritate si care cand vor sunt atat de expresivi.

Rar insa lasa doar ochii sa fie expresivi. Intreaga ei viata este o expresivitate, o exprimare, o explozie de sentimente si de exclamatii. Are o voce joasa, atragatoare. Vorbeste mult, cu sens. Ea crede ca nu vorbeste tot timpul cu sens, si se jeneaza, se autoironizeaza. Ce suflet sanatos e acela care se autoironizeaza! Are un tic verbal, sau poate doua, naturale, rustice, autentice. Ar putea scapa de ele, dar nimeni din jurul ei n-ar vrea asta, o parte din farmec ar zbura odata cu accentul sau intonatia ei.

Cineva ar spune ca ea este o persoana (si o femeie) care isi va cunoaste intotdeauna locul. Nu se da inapoi de la lucrurile pe care stie ca le merita, dar devine atat de timida cand e sa ceara mai mult de atat! Are un simt al corectitudinii atat de adanc inradacinat, si inteligenta ei este atat de innascuta si de dinafara cartilor, incat am impresia ca simte cea mai mica intentie rauvoitoare sau metoda de manipulare. Daca se lasa convinsa, este doar pentru ca vrea asta si pentru ca are incredere in tine ca ii vrei binele.

In ultimul timp a facut salturi. Sunt poate surpinzatoare si pentru ea. Sau poate sunt la fel de naturale ca fiecare lucru pe care il face.

Astept sa il vad pe acel cineva care sa-i ofere protectia si tandretea pe care ea o merita. Pe cineva la fel de natural, la fel de relaxat cu sine-insusi, la fel de increzator ca lucrurile se aseaza de la sine daca tu faci totul cu sinceritate si bunavointa.

Cel mai mare defect: timiditatea fata de lucrurile presus de ea.
Cea mai mare calitate: naturaletea si sinceritatea.

M

M. este un tip interesant atunci cand apuci sa il cunosti. Este inalt, brunet, cu parul un pic ondulat, mai demult il purta un pic mai lunguiet, asa era moda. Are niste ochi caprui in care poti citi inteligenta. Nu sunt mari, dar sunt profunzi si sclipirea pe care o au iti da siguranta ca vorbesti cu un om destept si de la care ai multe de aflat. Nu stiu daca poti spune ca e frumos. Insa tineretea ne face pe toti frumosi, iar el are si o tenta sportiva, voleiul si bridge-ul fac o combinatie perfecta de trup si suflet.

Pe parintii lui nu prea ai cum sa-i cunosti. El pare cel putin la prima vedere un tip independent si care se descurca singur. Acum are apartamentul lui, si a avut carnet de la 18 ani. Insa simti cateodata ca are acea liniste pe care ti-o ofera parintii care te sustin din umbra, si care te vor sustine intotdeauna, indiferent ca ai 13 sau 63 de ani. Pe tatal lui nu l-am cunoscut, dar mi se pare dilematic: unii spun ca e un tip dur, dintr-o bucata, care ii tine si pe el si pe fratele lui din scurt. Nu in sensul ca le taie aripile (din contra, intotdeauna i-a incurajat pe amandoi sa faca performanta), dar parca nu ii lasa sa respire, sa se bucure de simplitatea vietii si de luxul pe care un tanar la varsta lui nu si-l poate permite singur. El imi spune altceva: ca tatal lui e un familist, ca i-a fost intotdeauna alaturi si ca l-a sustinut. Nici pe mama lui n-o cunosc, insa pare o femeie stilata, fina, inteligenta, care stie sa convinga cu cuvinte blande un barbat ca nu are intotdeauna dreptate.

Revenind la el, il admir. Da, e un tip caruia ii place sa invete ceva nou tot timpul. Se plictiseste cam usor de anumite lucruri, si sare la altele, fara sa le termine pe primele. Este agil, nervos, dar gandeste strategic. Isi cunoaste defectele si incearca sa si le controleze. Uneori prea mult. Si poate ce nu-si da seama e ca eliminarea unui efect nu se face numai prin rationalitate, ci prin sentiment si blandete.

Undeva deep down, e un tip sensibil. I-ar placea sa fie iubit sincer si un pic giugiulit. La suprafata, e un tip sincer si corect, poate excesiv. Si un pic rece.


Cel mai mare defect: nu da importanta partii emotionale.
Cea mai mare calitate: dorinta constanta de a deveni mai bun.

Recharging...

Simt ca mi-am atins linistea mult-visata. Si desi asta nu inseamna niciodata sa-nu-facem-nimic-24-din-24, ci inseamna intotdeauna lucruri mici (spalat pe dinti, cumparat paine, un suc cu prietenii), acele lucruri mici care iti umplu existenta de zi cu zi dar nu o incarca. Simt ca o mare presiune a disparut parca din senin. Ma dezumflu si e placut. Dorm mult si linistit, citesc o carte buna, imi pierd vremea cu joculete pe internet, mananc o piersica, scriu un entry in blog.

Poate cel mai placut este ca acum simt ca pot sa dau telefon unui prieten vechi, sa ii spun zambind din toata inima ca imi e dor de el/ea, ca mi-ar placea sa ne vedem si sa recuperam toate zilele alea care au trecut navalnic si agitat pentru fiecare din noi. Ne intalnim, ne imbratisam, ne asezam la o masa, cu cate o limonada in fata, ne e cald. Ne povestim ultimele succese, ne impartasim dramele. Intotdeauna filosofam un pic. Acestea sunt clipele in care ne detasam, privim mai relaxati lucrurile care s-au petrecut in ultimul timp si tragem concluzii pe care altcumva nu aveam vreme si rabdare sa le tragem. Tragem linie si privim in viitor.

Mai surprinzator este insa ca de cate ori ating aceasta stare de relaxare, ma umplu de energie, energie pozitiva, pentru un nou inceput. Mi se pare paradoxal, sincer!, ca dupa ce astept cu atata ardoare sa scap de stres si deadlineuri si chestii de facut, ajung instantaneu, printr-un moment de detensionare, sa fiu gata sa o iau de la inceput. Cu lucruri noi, cu lucruri pe care le proiectezi atunci cand iti spui "ah, ce mi-ar placea sa fac asta cand oi avea timp!".

Un curs de parasutism suna bine. Si m-as apuca si de olandeza. Tae bo sau tai chi? Cartea lui Sacks ma asteapta de mult timp in raft. Si El ma asteapta sa ma vada vesela si senina si iubitoare asa cum ma stie. Si marea ma asteapta, sarata si racoroasa asa cum o stiu de atata timp.

Deci, what next?

Licenta

MIERCURI 25.06.2008

COMISIA V - SALA 207

8.00-9.00

BABAN G. DANA=9

BALAN V. MIHAELA=7.50

BĂLŢOI V. NICOLETA-ANDREEA=8.75

BRATU I. ROXANA-MĂDĂLINA=9.50

BURLIBASA M. ANA RUXANDRA=7.75

9.00-10.00

CHIRAN N. DELIA-FLORINA=9.25

CINTEZĂ A.M. IRINA-MARIA=8.75

CIOATĂ D. IOANA-ERIKA=9

COSTEA I. ANDREEA=8

DOBA C. RALUCA ADINA=7

10.00-11.00

FIERBINTU T. IULIA=9

GHIRCOIAS P. RALUCA IOANA=7

HOSTIUC M. SORINA=8.75

IONESCU AL. MANUELA=9.25

IONESCU C. MIHAELA GABRIELA=9.25

11.00-12.00

CIOLCA E. MARILENA IULIANA=9

CONSTANTIN (ENASTESCU)N. CARMEN=8

CONSTANTINESCU M. ANDREEA DIANA=10

DABU F. ALIN-FANEL=8

DAVID N. CRISTINA LUMINITA=8

13.00-14.00

ENACHE T. RODICA=8

GHITA (DUMITRU) I. VALENTINA MARIA=8

GHITA M.F.CARMEN ANDREEA=9

GRADINARU G. MARICICA=9.25

IORDAN I. ARGENTIN TEODOR=10

14.00-15.00

PAVEL C.(POPESCU) STELUTA=absent

POPESCU R.A. RALUCA= 9

RADOI (URSACHI) D ANDREEA=9

RISTEA I. ROXANA ADINA=8.50

ROTARU (TUDOR)T. MIHAELA=10

15.00-16.00

STANESCU V. COSTELA=9

TANASE D. ANDREEA DANIELA=9

Descopar Stereophonics

Cu ocazia aproprierii B`est Fest-ului si fiind intr-o dispozitie melancolico-romantico-nocturna, am (re)descoperit cu surprindere soundul celor de la Stereophonics, care vor concerta in iulie la festivalul nostru. Eu ii stiam doar cu Maybe Tomorrow, dar se pare ca vocea lui Kelly Jones este dumnezeiesc de interesanta indiferent de melodie.



De-abia astept sa-i vad.

Manic Street Preachers

Discovered the Manics randomly... I was sleeping alone on the couch, in front of the TV while listening unconsciously to VH1. Yet I woke up slowly and sweet on a song, singing and mumbling the lyrics of a song I never had a clue I know. It was after midnight and I then knew I found a band who could express what I both think rationally and philosophically about the world we live in, and feel deep down in my soul.

I am a person who first listens to the melody and the voice. I was charmed by the musicality and the depth of Manics. Afterwards, I slowly started to get to the meaning of the lyrics, which are so poetical yet so intellectual at the same time.

I traveled around the world, except for UK, and I planned to come to a concert. Yet, I feel so lucky now because the mountain comes to Mohamed. Thank you for coming to Romania.

Momentul continuu

Am dat din intamplare peste un vechi prieten, cu care nu m-am mai vazut poate de vreo 7 ani. Mi s-a parut neschimbat, si l-am recunoscut instantaneu. Un prieten pe care il stiu din clasa I. Am fost foarte emotionata, un val de amintiri s-au napustit instantaneu asupra mea, sau cum ar zice neurologul, s-a facut conexiunea mentala cu amintirile prafuite undeva in ungherul sufletului meu. Nu stiu daca mi-a tremurat vocea. Nu stiu daca sunt schimbata in ochii lui in vreun fel. Cert este ca am simtit o placere imensa, o bucurie sincera.

Astazi am stat de vorba de net, dupa o mare pauza in comunicare. Este greu sa stii ce sa spui mai intai, ce intamplari sa povestesti, ce sa intrebi mai intai. Sunt atatia ani comprimati pe care vrei sa-i afli sau sa-i impartasesti in cateva minute. Am decis amandoi ca vom iesi la un suc in curand. Fata in fata cu un om, debitul verbal si comunicarea per total este intotdeauna mai intensa si mai rapida decat pe messenger. Tot vorbind cu el, am exclamat amandoi cat de repede trece timpul. Am trait amandoi acel paradox al timpului subiectiv: viitorul intotdeauna pare departe, si zilele trecute par intotdeauna trecute parca prea repede. El a lansat apoteotic intrebarea: "Dar oare chiar trece repede timpul?". O intrebare fara raspuns. Eu am impresia ca timpul trece intotdeauna invers fata de cum am vrea noi sa treaca :). Am rostit poate o tautologie. Dar daca nu e? Pare ca in aceasta privinta nu exista o logica binara cu adevar sau falsitate. Pare ca daca timpul nu e o coordonata a existentei tale (adica nu te preocupi niciodata de cum trece sau nu vremea), atunci el inceteaza sa curga cu o anumita viteza.

I-am dat linkul blogului meu vechi, cu ideea ca nu pot sa-i impartasesc in cateva minute ce mi s-a intamplat timp de un an intreg. Cu ocazia asta, mi-am revizitat si eu blogul si am inceput sa recitesc din el. Mi-a placut ce am citit, si simt ca stilul in care scriam atunci mi l-am pierdut. Poate ca atunci trairile pe care le descriam erau cu adevarat intense si scriam cu inspiratie (cu "eingebung" :D). Si chestia nu e ca acum nu mai am trairi la fel de intense. Cred doar ca acum nu imi mai ofer acel timp sa le pun pe foaie. Nu ma mai "bucur" de acea singuratate si detasare a observatorului unei lumi in care nu mai integrez 100%. Acum sunt absorbita de fiecare moment si incerc sa-l traiesc ca si cum e acel moment continuu, in nirvana.

Relaxare?

Ma apropii de sfarsit, si aproape ca nu imi vine sa cred. Maine dimineata imi depun lucrarea de licenta, dupa lupte seculare, dupa sute de examene si zeci de ore de scris si de citit.... dupa doi ani in care vacanta=scoala de vara, sau=weekend in vama, nu-mi vine sa cred ca in sfarsit ma apropii de acea vacanta ADEVARATA. Vacanta aia in care nu fac NIMIC, zac cu burta la soare si ma gandesc la cai verzi pe pereti.

M-am dezobisnuit un pic. In ultimii ani am fost tot timpul intr-o stare de agitatie, intr-o stare de a face ceva. Recunosc, am obosit un pic, mental, sentimental. Am nevoie de o pauza.

Nu stiu daca tie ti s-a intamplat vreodata, dar eu am ajuns in faza in care nu pot sta o saptamana fara sa fac nimic, doar sa ma relaxez. Ajungeam cumva sa ma simt inutila, sa simt ca trece timpul pe langa mine. Ajungeam sa am nevoia sa fac CEVA, pentru viitorul meu sau pentru altii.

Acum m-am relaxat un pic, and it feels good. Andrei rade un pic de mine, pentru ca in calendar am numai activitati gen "coafor", "shopping", "iesire la bere", "fitness". Dar in momentele astea in care am grija de mine, (de minele care e acum in momentul asta), si nu mai fac lucruri pentru viitor, simt ca ma relaxez. De exemplu, alaltaieri citeam o carte pe calomnie si insulta (tema mea de licenta), si la un moment dat am simtit ca obosesc mental. Si m-am intrerupt: mi-am facut ordine prin camera, prin haine, prin hartii. Am schimbat apa la flori, am periat pisoii. Am stat jumatate de ora in genunchi, in baie, frecand cu periuta o poseta murdarita. Si tot "exercitiul fizic" si lipsa de activitate intelectuala intensa mi-au facut foarte bine.

In ultimul timp am gandit prea mult, am citit prea mult, am scris mii de pagini. Vreau sa ies la aer liber, sa tin ochii inchisi, sa respir adanc, si sa ma bucur de vara si de soare.

Da, cred ca asta o sa fac.

Call for drawings!

Centrul de Resurse pentru Organizatii Studentesti cauta 17 desene cartoon-like pentru un ghid adresat studentilor. Am vrea sa vedem portofoliul tau, avem si o imagine model pe care am vrea sa ti-o aratam, si sa vedem impreuna daca desenele se pot face in acel stil.
Desenele trebuie facute urgent. Garantam o colaborare fructuoasa pentru ambele parti.
Pentru mai multe detalii trimite mail la peep@cros.ro sau da telefon la 0730122630

Absolvire

Se spune ca absolvirea facultatii e unul din momentele alea importante, care se intampla o data in viata, si care marcheaza incheierea unei etape si inceputul alteia. Well, la capitolul asta sunt un pic mai nonconformista. In primul rand pentru ca sunt studenta la doua facultati. Si atunci care din momente il consideri momentul-cheie?? Sa zicem insa ca Facultatea de Filosofie a fost intotdeauna facultatea mea de suflet, mediul in care am crescut, am invatat si am devenit un alt om, un pic mai aproape de maturitate si completitudine. Poate de aceea ziua de 15 mai a fost ziua in care mi-am luat la revedere de la colegi, de la profesori, de la bancile facultatii. Pentru cei care vor sa vada cateva poze frumoase cu oameni frumosi, click aici.

Poate cel mai ciudat este insa faptul ca sarbatoresc absolvirea facultatii fara a indeplini doua conditii importante: nu mi-am incheiat mediile, si nu mi-am dat licenta. Al doilea e un motiv valabil pentru noi toti si, teoretic vorbind, e cel putin ciudat. Cum poti sa te lauzi ca ai absolvit facultatea daca fara licenta nu iti poti lua diploma de absolvire?

Ma gandesc ca singurul motiv pentru care lucrurile se intampla in ordinea asta e unul mai degraba operational. Acest moment este probabil singurul in care providenta ii poate aduce pe toti colegii la un loc. Licenta poti s-o dai si peste un an, doi, fiecare in ritmul sau; insa toti avem ritmuri diferite. Asa ca acesta a fost ultima data cand probabil ne sincronizam, sau cel putin pentru urmatorii 5 ani.

In orice caz, festivitatea a fost foarte placuta, cu simboluri si substanta. Si desi unii n-au fost de acord cu obiceiul "american" de a purta robe si toci, acestea nu ne-au impiedicat pe niciunul din noi sa investeasca in eveniment atata simtire si emotii cat a putut.

OK!

Provenienţa expresei OK este intens disputată şi nu există unanimitate cu privire la o explicaţie sau alta cu privire la intrarea în vocabular şi primele folosiri ale termenului, deşi se acceptă în general că este un termen care a apărut pentru prima oară în limba engleză. Gestul care însoţeşte expresia OK este mai puţin problematic şi este compus din unirea vârfului degetului mare cu degetul arătător, cu palma orientată înspre exterior, şi cu celelalte trei degete îndreptate în sus. O altă variantă a gestului este cea cu degetul mare îndreptat în sus şi celelalte patru degete strânse în palmă. În general, acest gest nu are un alt înţeles, el fiind înţeles întotdeauna ca OK. Există însă contexte culturale în care acest gest poate fi considerat ofensiv, deoarece face un apropo cu privire la orientarea sexuală a interlocutorului (care este astfel considerat homosexual).

Universal vorbind, OK are mai multe înţelesuri, în funcţie de contextul în care este utilizat. În primul rând, este utilizat pentru a descrie calitatea unui lucru, sau adecvarea la standardul de calitate. De exemplu, se spune “este OK să faci cutare lucru”. În al doilea rând, poate exprima un nivel de calitate mediocru, nu excelent; de exemplu, “lucrarea ta este OK, dar mai trebuie modificată”. În al treilea rând, în dialoguri OK poate denota acord şi iniţierea unei acţiuni, în expresii precum “OK, voi face aşa cum spui”. În al patrulea rând, în combinaţie cu diferite gesturi nonverbale, poate desemna intenţia de a calma spiritele sau de a micşora diferendele (de exemplu, “OK, dar nu trebuie neapărat să faci asta”). Nu în ultimul rând, uneori este folosit într-o exclamaţie pentru a exprima acelaşi înţeles ca “Este suficient!” sau “Stop!”.

Există nenumărate ipoteze cu privire la provenienţa expresiei OK, precum şi a gestului ce o însoţeşte, majoritatea fiind însă considerate improbabile. Cu privire la expresia verbală, există două ipoteze aproximativ egal acceptate. Prima ipoteză a fost lansată şi prezentată cu succes de către Allen Walker Read într-o serie de 6 articole apărute în jurnalul American Speech în 1963 şi 1964. Read a urmărit evoluţia utilizării expresiei OK în ziarele şi documentele americane, studiind în acelaşi timp şi istoria etimologiilor populare şi controversa cu privire la acestea. În urma cercetării, Read a explicat provenienţa expresiei OK din pronunţarea intenţionat greşită a expresiei “all correct” (şi anume “oll korrect”). Se pare că în anii '60 era o modă ca multe expresii să aibă o pronunţie comică, fonetică, apoi prescurtată în acronime. Prin urmare, OK ar fi fost una din multele expresii care au devenit în acea perioadă acronime.

O altă ipoteză egal acceptată este una propusă de W. S. Wyman in 1885 şi popularizată de Read, conform căreia OK derivă din cuvântul “okeh”. Dicţionarele din anii '60 explicau etimologia expresiei OK ca fiind de origine Choctaw (dialect amerindian), origine verificată prin resurse precum Gramatica Choctaw din 1870 ce explica înţelesul expresiei ca fiind “este aşa şi nu altfel” şi era de multe ori ca interjecţie pentru a atrage atenţia cuiva (Fay 2007).

Bibliografie:
Fay, Jim. (2007) The Choctaw Expression "Okeh" and the Americanism "Okay" http://www.prairienet.org/prairienations/ok.htm
Read, Allen Walker. "Could Andrew Jackson Spell?" American Speech 1963: 188-195.
---. "The First Stage in the History of 'O.K." American Speech Feb. 1963: 7-27.
---. "The Folklore of 'O.K.'" American Speech Feb. 1964: 5-25.
---. "Later Stages in the History of 'O.K.'" American Speech May 1964:83-101.
---. "The Second Stage in the History of 'O.K.'" American Speech May 1963: 83-102.
---. "Successive Revisions in the Explanation of 'O.K.'" American Speech December 84: 243-267.

Bal de absolvire

Rasuflu

Simt din ce in ce mai mult in ultimul timp nevoia de a face o pauza, de a-mi trage rasuflarea si de a privi inapoi. Au fost cateva luni nebune in care mi-a fost greu sa ma distantez de ceea ce faceam. Curios si poate funny este ca in ultimul timp am ajuns sa ma consider task-oriented.. genul ala de persoana care gandeste mai mult cu emisfera stanga decat cu cea dreapta. Genul ala de persoana pentru care viata e o lista lunga de realizari (or, roughly said, taskuri) prin bifarea carora se masoara succesul si fericirea. Desigur asta e o caricaturizare a mea. Dar caricaturizarea are rolul de a imi pune un pic la indoiala valorile, de a testa cumva daca ce consider eu mai scump si mai demn de lauda nu e cumva contrariul.

Mintea mea caricaturizata si-a dorit sa-si foloseasca si emisfera dreapta. Sa se bucure de moment, sa stea pe loc, sa nu se gandeasca la urmari, la ce va fi in viitor. Sa nu mai gandeasca in termeni de cauze si consecinte. Sa se bucure de proces. Uite de-aia n-am apucat sa "rasuflu" si sa privesc distantat: pentru ca am reusit ceva ce reusesc destul de rar, si anume sa ma bucur de proces, de o activitate in sine si nu de rezultatul pe care il poate avea.

Si totusi.... I need a break.

Kinezica

Kinezica este definită pe scurt ca fiind studiul aspectelor nonverbale derivate din mişcarea trupului şi a capului. Inventatorul kinezicii, Birdwhistell, a preluat modelul lingvistic în construcţia conceptuală a domeniului. Prin urmare, sistemul conceptual al kinezicii este foarte similar cu cel lingvistic.

De exemplu, Birdwhistell a desemnat unitatea conceptuală de bază a kinezicii ca fiind kinema (aşa cum în sistemul limbii vorbite unitatea conceptuală de bază este fonema). Birdwhistell “credea puternic că nu trebuie trasată o distincţie între comportamentul verbal şi cel nonverbal în studiul comunicării umane” (Harrigan et al., 2005, 151). Atitudinea lui Birdwhistell (precum şi a urmaşilor săi) este una holistă, deoarece insistă pe importanţa contextului în interpretarea comportamentului nonverbal.

Pe lângă partea metodologică de codare a componentelor kinezicii, trebuie menţionate asumpţiile care stau la baza sistemului conceptual. În principiu, sunt discutate acele elemente care limitează posibilitatea sau corectitudinea codării mişcărilor corpului sau capului. Harrigan propune “trei caracteristici-cheie care fac fezabilă codarea mişcărilor corpului, dat fiind numărul variabil de părţi ale corpului şi caracteristicile combinaţiilor de mişcări ca atare” (2005, 138). Pe scurt, se presupune că:
1. există un număr limitat de părţi corporale mobile; deşi “tabloul corpului” este vast în termeni de milimetri pătraţi, de fapt există un număr destul de mic de zone ale corpului care pot fi mişcate, sau care pot fi mişcate în mai multe feluri (doar braţele, picioarele şi trunchiul pot fi mişcate independent de alte părţi ale corpului).
2. convenţiile sociale limitează gama de mişcări făcute de om; deşi fizic vorbind este posibil un număr mare de mişcări ale corpului, eticheta şi obiceiurile impuse social limitează foarte mult acest număr impunând “de ce este potrivit sau nu gestul/mişcarea X în situaţia Y”.
3. mişcările sunt de obicei observate şi analizate mai multe odată, în special mişcări care apar mereu într-o anumită succesiune temporală; există succesiuni de mişcări pe care întotdeauna le analizăm şi interpretăm împreună, având semnificaţie ca succesiune şi nu ca părţi componente (ex. În cele mai multe cazuri interpretăm mişcarea capului în sus, apoi în jos, apoi iar în sus etc. ca pe un semn de acord şi afirmaţie). Această ultimă asumpţie se raliază şi cu ideea lui Birdwhistell că nu kinemele ca atare au semnificaţie în comunicarea nonverbală, ci compuneri ale acestora, kinemorfeme sau construcţii kinemorfice, [interpretate într-un anumit context social].


Bibliografie
Harrigan, Jinni A., Rosenthal, Robert, Scherer, Klaus R. (2005). The New Handbook of Methods in Nonverbal Behavior Research. Oxford: Oxford University Press

Efectul Pygmalion ca profetie autorealizatoare

Prin definiţie, profeţia autorealizatoare este un efect psihologic pe care un individ care are anumite aşteptări din partea interlocutorului său îl proiectează şi îl cauzează în interlocutorul său. Descoperirea acestui efect de către Robert K. Merton a fost poate întâmplătoare, dar a avut o mare rezonanţă în toată lumea prin implicaţiile sociopsihologice pe care le are. Merton însuşi spunea că “am crezut atunci, acum fix 40 de ani, aşa cum cred şi acum, că acest concept de 'profeţie autorealizatoare' avea implicaţii directe şi însemnate pentru conduita socială de zi cu zi. Am vrut ca acest concept să aibă o vizibilitate mai mare în conştiinţa colectivă decât alte descoperiri sociologice mai tehnice. Şi aşa s-a şi întâmplat.” (Merton 299).

Aşa cum este definită de către Merton, profeţia autorealizatoare este o propoziţie iniţial falsă care invocă un anumit comportament, dar care prin faptul că este asertată provoacă acel comportament care o face astfel adevărată. Teoretic vorbind, cercul vicios poate fi întrerupt dacă asumpţiile pe care se bazează propoziţia iniţial falsă sunt reformulate şi clarificate.

Efectul Pygmalion este un caz particular de profeţie autorealizatoare. Efectul Pygmalion a fost descris pe larg de către Robert Rosenthal ca fiind efectul pe care profesorii îl au asupra studenţilor atunci când proiectează asupra acestora o anumită imagine şi îşi reglează aşteptările conform cu aceasta, indiferent de situaţia “reală”. În consecinţă, studenţii îşi ajustează performanţele în funcţie de aşteptările profesorilor lor, pe de-o parte, iar pe de altă parte, profesorii tind să observe performanţele exclusiv în funcţie de aşteptările pe care le aveau. Aşa cum explică Rosenthal, “copiii din partea cărora se aştepta o creştere intelectuală au devenit într-adevăr mai autonomi şi vii din punct de vedere intelectual, sau cel puţin asta a fost percepţia profesorilor. [...] ne putem aştepta ca şi copiii din grupul mai puţin favorizat care s-au dezvoltat vizibil să fie remarcaţi şi apreciaţi de profesori. Nu a fost cazul.” (Rosenthal 30).

În concluzie, efectul Pygmalion este un caz particular de profeţie autorealizatoare prin faptul că se referă la aşteptările lui X cu privire la evoluţia comportamentală a lui Y, aşteptări pe care Y le împlineşte tocmai în virtutea faptului că X le are de la el.

Bibliografie
Robert King Merton, Carlo Mongardini, Simonetta Tabboni (1998) Robert K. Merton & Contemporary Sociology. Transaction Publishers
Robert Rosenthal. (2002). “The Pygmalion effect and its mediating mechanisms”. In J. Aronson (Ed.) Improving academic achievement. Academic Press, pp. 25-36.

Start Internship Romania

Vara aceasta ai oportunitatea să devii competitiv pe piaţa muncii, participând în Programul START Internship Romania.

50 noi companii s-au alăturat Programului.

Intră pe www.startinternship.ro şi vizualizează oferta lor!

1500 de studenţi s-au înscris deja în program şi participă la procesul de selecţie. Alătură-te lor şi poţi obţine o poziţie de internship în marile companii participante!

DINTRE COMPANIILE ÎNSCRISE PÂNÃ LA 5 Mai 2008:

A&D Pharma, Agrana, Alcatel-Lucent, Alexandrion Grup România, Altex, Aviva România, Avon Cosmetics, Banca Comercială Română, BRD - Groupe Société Générale, BDR Associates, British American Tabacco, Carrefour, Coca-Cola Hellenic, Citibank Romania, Electrica, Enel, Ernst & Young, EximBank România, Henkel Romania, HP România, IBM România, ING Bank, JTI România, Kraft Foods România, Manpower România, Omnilogic, Oracle Romania, Philip Morris International, Salans, SofMedica, Tenaris Silcotub, Unilever, UPC Romania.

Fetele neotenice

Neotenia este tendinţa de a reţine trăsături juvenile pe parcursul vârstei adulte. Din acest motiv, o faţă neotenică este o faţă care arată mai tânără decât este.

Guerrero şi Floyd desemnează trei trăsături specifice unei feţe neotenice: lungimea nasului, grosimea buzelor şi distanţa între ochi. Mai precis, “feţele mai tinere înfăţişează nasuri mai mici, buze mai pline şi ochi mai depărtaţi. Pe măsura trecerii timpului, nasul creşte, buzele se ofilesc şi ochii se apropie” (Guerrero 71).

Interesant este poate faptul că modelul feminin de frumuseţe se leagă de cele mai multe ori de trăsături faciale neotenice. Această legătură a fost demonstrată de către Jones în două studii, prin care a comparat un eşantion de feţe apărute pe coperta revistei Glamour şi un eşantion reprezentativ de femei tinere între 18 şi 25 de ani. Rezultatul acestei comparaţii a fost faptul că feţele din Glamour au fost vizibil mai neotenice decât feţele tinerelor femei.

Atractivitatea este totuşi limitată în sensul că ea rezultă dintr-o combinaţie între trăsături neotenice şi trăsături mature. O faţă feminină prea neotenică îşi pierde din sex-appeal. Studiile au arătat că cea mai bună combinaţie de trăsături (neotenice şi mature) este: ochi mari şi nas mic, pe de-o parte, obraz înalt şi obraji ţuguiaţi, pe de altă parte. Atracţia pentru o combinaţie de caracteristici faciale se poate explica prin faptul că trăsăturile neotenice atrag dorinţa de protecţie şi tandreţe, pe când celelalte trăsături semnalează maturitatea sexuală. Un efect similar îl are combinaţia de ochi mari şi maxilar puternic în cazul sex-appealului bărbatului (72).

Bibliografie
Laura K. Guerrero, Kory Floyd. (2005) Nonverbal Communication in Close Relationships, Routledge

Portretul lui Dorian Gray

Am redescoperit cu placere o carte in biblioteca mea, o opera clasica pe care mi-e rusine ca n-am citit-o pana acum si cu care am reusit sa ma delectez de curand. Este vorba de Portretul lui Dorian Gray, roman popular si controversat al lui Oscar Wilde. Interesant este faptul ca Wilde nu a pretins niciodata ca acest roman ar aduce ceva complet nou il literatura, pentru ca este de fapt o inteligenta impletire de mituri stravechi, precum mitul lui Narcis, viata lui Faust etc. Ceea ce a reusit Wilde in cazul meu a fost sa prezinte cateva moduri de gandire ale epocii lui (fie ele mai mult sau mai putin raspandite) cu privire la scopul si statutul artei si artistului, cu privire la perspectivele hedonismului modern si ale rolului placerii, cu privire la legatura indisolubila intre suflet si simtire, cu privire la avantajele tineretii si frumusetii si la sensul vietii in general.

Mitul creat este in sine minunat si simt ca pot discuta si rasdiscuta despre el chiar si ignorand celelalte elemente filosofice din gandirea lui Wilde. Dorian Gray este un tanar nemaipomenit de frumos, model fiind pentru pictorul Basil in crearea unui deosebit de fidel portret in marime naturala. Tineretea si naivitatea isi spun cuvantul, deoarece simtindu-se o clipa gelos pe nemurirea frumusetii tabloului, Dorian striga poetic ca si-ar vinde si sufletul pentru a-si pastra tineretea pe care pictura o va infatisa intotdeauna neschimbat , pentru ca vremea si pacatele sa nu-si puna amprenta pe chipul sau. Firul povestirii ne duce la concluzia ca ruga i-a fost ascultata (de Dumnezeu sau de diavol?). Dorian ramane pururea tanar si senin, in timp ce portretul sau, tinut acum ascuns de ochii lumii, reflecta incet-incet urma greselilor si a batranetii.

Ceea ce mi se pare ciudat este ca Dorian nu foloseste de fapt niciodata portretul ca pe o oglinda a sufletului sau. Degradarea pe care o vede in tablou nu il face sa vrea sa-si rascumpere greselile sau sa devina un om mai bun. Chiar si cand, la sfarsit, crede ca vrea si ca va reusi sa se schimbe, portretul ii arata ca tot vanitatea si ipocrizia sunt cele care vorbesc in el. Mai curand, portretul este pentru Gray un scrin in care el poate sa-si ascunda secretele sufletesti.

Get a first life

Am primit azi un e-mail de la developerii The Sims Online. Au relansat platforma si vor sa invite toti fostii jucatori din nou in minunata lume virtuala Sims. Pentru cei care nu stiu la ce ma refer, este vorba de o platforma de interactiune online care reuneste cu succes toate avantajele haioase ale jocului The Sims. Practic, o lume virtuala. Sau un program complex de chat, depinde de viziuni si interese.

Eh, baietii lansasera varianta in 2002. Intre timp, au scos o varianta mult mai buna a jocului, Sims 2, dar pentru varianta online au ramas pe varianta veche. Intre timp capacitatile hardware, grafice si internet s-au schimbat in intreaga lume. Incet-incet, au ramas in urma, mai ales ca le-au luat-o si altii inainte (vezi Second Life).

Baietii sunt insa deschisi la minte, au creat si au participat pe forumuri de discutie, au creat pagini wiki gen open-source si i-au lasat pe utilizatori sa-si puna imaginatia la lucru.

O idee draguta si interesanta, in principiu, mai ales pentru o jucatoare infocata de Sims ca mine. Cred ca merita sa povestesc insa de ce nu am devenit un The Sims Online freak. Acum un an, in State fiind, lucrurile parand atat de usor de platit cu cardul (si banii usor de cheltuit), am decis sa investesc 10 dolarei si sa vad cat de entertaining poate fi TSO. Plimbandu-ma intr-o zi cu soare prin cartierul TSO, am intrat intr-o casa random, asa cum se intampla de obicei cu utilizatorii noi care nu si-au stabilit inca un stil virtual de viata. In acea casa, nimic obisnuit la prima vedere. Patru oameni (simsi adica) stateau impreuna, jucau sah, tenis, si chatuiau de zor. Cum sunt un animal prietenos, m-am bagat si eu in vorba. (Asta ma face sa aseman mult TSO cu un mIRC modernizat, dar care are ca activitate ultima vorbitul cu oameni complet necunoscuti.)

Elementul socant din poveste nu a aparut in momentul in care oamenii mi-au povestit ca sunt din California, si in care eu le-am spus ca sunt in New York, pe partea cealalta a continentului. Internetul face ca o astfel de conversatie sa cada in banalitate. Elementul socant a fost atunci cand cei patru indivizi mi-au impartasit faptul ca ei de fapt sunt o familie - mama, tata, doi copii - care stau fiecare frumos in fata cate unui calculator si nu fac nimic altceva decat sa isi duca in liniste viata - VIRTUALA.

Just think about it.

Cand mi-am revenit din soc, am iesit din joc, l-am dezinstalat, si m-am dus sa iau o gura de aer curat in Central Park, cu prietenii mei reali.

Pe aceasta cale transmit baietilor de la Electronic Arts ca da, voi reveni pe noua platforma online - numita acum EA Land - cand vor inventa un sistem prin care utilizatorii patologici sunt deconectati subit la fiecare n ore si sunt incurajati sa-si traiasca viata.

P.S. Asta mi-aduce aminte de un site, getafirstlife.com, creat drept gluma si critica a jocului online Second Life. Dati un click.

Calatorii in lumi paralele

Acum o ora am avut nemaipomenita placere sa descopar blogul unei prietene, Simona, care a fost acceptata anul acesta pentru aceeasi bursa cu care am fost si eu plecata in State. Ea se afla acum acolo, dar nu stiam nimic de ea, nu apucase sa isi scrie impresiile si in general nu apucase sa dea nici un semn. O inteleg perfect, am trecut si eu prin aceeasi jena fata de parintii si prietenii mei cand m-am trezit prinsa in valtoarea vietii americane si cu greu puteam sa imi trag rasuflarea, sa imi eliberez mintea si sa imi scriu impresiile.

Ma bucur insa mult ca si-a gasit timp si energie si a inceput sa-si impartaseasca experientele din ultimele luni. Mi-am facut o cafeluta si m-am asezat tacticos in fata ecranului, incepand sa-i citesc entryurile. Acum, dupa o ora de citit, pot spune cu mana pe inima ca ceea ce povesteste ea acolo se potriveste aproape 100% cu ceea ce am trait si am simtit si eu in urma cu un an. Isn't that curious? Desi avem backgrounduri si personalitati diferite, desi am studiat la universitati diferite (eu la Bard, ea la Ithaca) este incredibil cat de aidoma sunt experientele noastre de zi cu zi, socurile culturale si gandurile pe care le avem.

Draga Simona, la fiecare rand de-al tau am dat din cap si mi-am zis "da, exact asa am simtit si eu". Ne-au socat aceleasi chestii. Ne-au minunat aceleasi chestii. Ma bucur ca ai reusit sa te adaptezi ca ai intrat "in normalitatea" vietii americane, si ca in acelasi timp ti-ai pastrat romanitatea din tine, pe care, sunt sigura, o afisezi cu mandrie.

De exemplu, mi-aduc aminte cat de timida m-am simtit si eu cand vorbeam in engleza cu noii mei amici americani, cum ma simteam timorata de cat de repede si .. (sa zicem) corect vorbesc ei. Dupa un timp, stilul meu incet de a vorbi mi-a creat o aura de mister si am ajuns sa ii atrag prin asta. Am inceput sa le spun ca de fapt vorbesc rar si in limba mea materna. Daca nu s-a intamplat asta, te vei simti minunat cand un american iti va spune "vorbesti foarte bine engleza!". Asa ca, te incurajez puternic, vorbeste!!

Stiu ca ei nu au obiceiul sa aiba discutii deep, despre existenta si universul lor. Mie insa mi-au dat impresia ca se gandesc totusi la lucrurile astea, doar ca nu sunt obisnuiti sa le discute cu altii. Socheaza-i, intreaba-i chestii la care nu se asteapta, arata-le ca e minunat sa poti sa-ti impartasesti gandurile si sentimentele. Eu asa mi-am castigat prieteni pe viata, cu care si acum vorbesc.

Ai spus ca te simti intr-un quantum leap, ca totul se misca mult mai repede. Exact asa am simtit si eu. Acum, dupa un an, am ajuns la concluzia ca asta a fost un lucru minunat. Chiar cresti cati altii in 7 ani. Mi-e dor sa pot citi 1000 de pagini, sa citesc o carte pe saptamana, sa imi imping limitele. Si acum imi aduc aminte de toate lucrurile pe care le-am invatat la cursuri in State si le consider cunostinte valoroase. Ia-ti cursuri cat mai variate, cursuri pe care nu le-ai face niciodata la politice sau la psihologie; fa internshipuri, fa community service!

Ar fi atat de multe lucruri pe care mi-ar placea sa le comentez la ce ai scris. Lucruri care ar lua mult prea mult in scris si pe care nu le-am putea vorbi decat fata in fata. Abia astept sa te intorci si sa facem o noapte alba impreuna.

Pana una alta voi continua insa sa iti citesc blogul cu placere.


P.S. Impresiile mele cat am fost in State se regasesc in vechiul meu blog.

Paradisul copiilor

Ieri seara am avut ocazia sa gust un pic din farmecul Zilelor Filmului Iranian organizate de Ambasada Iranului la Bucuresti. Am vazut filmul Bacheha-Ye aseman (The Children of Heaven), un film sensibil despre lumea suburbiilor din Tehran si despre bucuriile si dilemele copilariei.

Pe scurt, cand micul Ali pierde din intamplare pantofiorii surioarei sale Zahra, cei doi copii se hotarasc sa nu spuna parintilor si sa se duca pe rand la scoala cu unica pereche de adidasi ai lui Ali. Surprinzator si sensibil nu este numai modul in care cei doi frati hotarasc sa-si rezolve singuri problemele, deoarece stiu ca parintii lor au si-asa destule pe cap, ci faptul ca reusesc sa-si pastreze coloana vertebrala si incearca sa gaseasca o solutie, dupa capul lor, chiar si in situatiile foarte dificile.

Cei doi copii sunt in scoala primara, si totusi au o constiinta si o responsabilitate care le ofera talie de adult. Memorabila este replica tatalui de la inceputul filmului: "Ali, ai deja 9 ani, nu mai esti un copil!" Ceea ce mi-a inspirat genul acesta de relatie parinte-copil este faptul ca nu poate fi vorba de o "exploatare a minorului" asa cum o descrie de multe ori superficial gandirea vestica, ci o simbioza perfecta intre toti membrii familiei, o preocupare pentru bunastarea familiei ca intreg si o lipsa de egoism care nu poate fi inteleasa decat in termeni culturali.

Cel mai mult m-a socat insa bucuria pentru lucrurile cele mai simple din viata. Am comparat copilul din mine cu cei doi copii si mi-am dat seama ca nu pot simti aceeasi bucurie cand fac baloane de sapun sau daca primesc un pix chinezesc aurit. Diferenta economica de clasa isi spune cuvantul deci si in diferenta costurilor marginale. Unui copil ca Zahra, care are o singura pereche de pantofiori pe care o poarta pana o rupe, bucuria de a primi o noua pereche de pantofi este una imensa. Ce ar trebui sa primesc eu ca sa simt o bucurie asemanatoare? O casa? Totul se traduce in nivelul de asteptari, asteptari endogene create in contextul nasterii noastre si permanent modificate de posibilitatea de a le atinge.

It's all about what we take for granted.

Vizionarea filmului The Children of Heaven a fost numai o incursiune in cultura persana si viata iranianului de rand, ci si o incursiune in strafundurile simtirii mele de copil si asteptarilor mele ca adult.


Nota: astazi este ultima zi de film iranian la cinemateca Union. Filmul care va rula, Kheili dour, kheili nazdik (So close, so far) promite o dezbatere cu tenta puternic filosofica intre traditie si modernitate, est si vest, vechi si nou. De-abia astept.

Call for operators

INSOMAR realizeaza o cercetarea pe teme social-politice la nivelul Bucurestiului, in perioada 12-21 februarie.

Chestionarul are 6 pagini si e foarte usor de completat avand 95% intrebari inchise.

Sunteti platiti cu 8 RON / chestionar. Pragul minim - 16 chestionare, prag maxim nu exista:), in functie de disponibilitatea fiecaruia.

De asemenea, primiti bani de transport, 25 RON pentru abonamentul RATB sau METROREX de pe luna in curs.

Chestionarele se aplica la domiciliu, iar programul este la libera alegere in limitele respectarii deadline-ului.

Va puteti alege sectorul in care sa realizati chestionarele.

Persoanele de contact corespunzatoare fiecarui sector sunt urmatoarele:

Sectorul 1 - Badanau Ileana - cinzyana@yahoo. com
Sectorul 2 - Vizireanu Ana - ana.vizireanu@ gmail.com
Sectorul 3 - Nae Oana - monicuta.stelista@ yahoo.com
Sectorul 4 - Costin Andreea - andreea_cos@ yahoo.com
Sectorul 5 - Brumaru Virgil - vokinette@yahoo. com
Sectorul 6 - Banciu Raluca - raluca.banciu@ gmail.com

Nu ezitati sa ne contactati. Mai avem nevoie de multi operatori.

Minte si corp

Esti in convalescenta. Esti pe drumul vindecarii, pentru ca asa vreau eu. Ai suferit o luna, fortele ti s-au imputinat, bolile au venit peste tine, pentru ca am vrut eu sa le las sa te doboare. Ai crescut prea mult timp in invataturile naivilor parinti si bunici, crezand ca noi doi suntem separati, ca nu avem nimic de impartit. L-ai crezut pe Descartes ca suntem doua substante diferite, ca suntem doua naturi intre care este vid, care nu se amesteca si nu se influenteaza. Ba ai fost vanitos si ai crezut doar ceea ce ti-a convenit: ca "mens sana in corpore sano". Ai fost sigur de faptul ca, atunci cand ma zbat si ma stresez, asta nu e problema ta.

Ei bine, este. Totul a inceput usor, cu o mica raceala. O raceala care trece in cateva zile, cu un paracetamol si cateva ceaiuri calde. Ai zis sa nu bagi prea multe medicamente in tine. Ok, wise choice. Dar mie nu mi-ai dat liber. M-ai asigurat ca nu e nimic grav, ca sunt buna si ca pot sa mentin standardul si atunci cand tu nu esti in cea mai buna forma. Nu te-am dezamagit si am tras tare. Am gandit referate, am citit o mie de pagini. Am incercat sa fac mai multe deodata, cum fac eu de obicei, si tu m-ai incurajat. Insa eu, in strafunduri, m-am stresat. Erau prea multe de facut, si toate trebuiau facute excelent, fara discount de calitate.

Conjunctivita a fost un mic semn de alarma. Ai auzit cu urechile tale ce a zis doamna oftalmolog, ca totul se trage de la slabirea sistemului imunitar. Se implinise o saptamana si tu nu numai ca nu scapasei de raceala, dar ai dat si peste alta boala. Boala care pe mine personal m-a deranjat mult. Deja imi incurca activitatea. Cum sa mai invat, cum sa mai dau examene, cand eu nu pot citi?

Te-ai prins ca ceva nu e in regula abia cand, scapand de conjunctivita, a dat peste tine o faringita acuta. Tu deja bagai 7 tipuri de medicamente in tine, antibiotice included. Dar nu te-ai prins ca trebuie sa ma ai si pe mine ca aliat. M-ai tratat ca pe o sclava, biciuindu-ma sa trag tare in continuare, tantos ca cu atatea artilerii de medicamente o scoti tu la capat cu sistemul imunitar. Nici in momentul ala n-ai inteles ca nu degeaba omul bolnav trebuie sa stea in pat, acasa, sa doarma si sa manance si sa bea ceaiuri si ATAT.

Pojarul a venit mai mult ca o gluma. Erai sfarsit de oboseala, renuntasei sa mai lupti. M-ai tras si pe mine in jos. Cum sa mai fac eu bine in sesiune cand tu simti nevoia sa dormi tot timpul? Si te-a palit si o boala contagioasa, care ne-a trimis pe amandoi in carantina. Ne-am inecat amandoi ca tiganul la mal. Am ratat examene, am strans cateva restante. Trebuia sa o luam mai usor de la inceput, tot aici ajungeam.

M-ai vazut stresata, m-ai vazut plangand de multe ori si n-ai cautat sa vezi adevaratul motiv. M-ai vazut varsandu-mi nervii pe cei dragi care n-au facut decat sa ne ofere sprijin si dragoste. Am devenit un yo-yo, am avut urcusuri si coborasuri, care n-au facut decat sa ma puna in dilema, sa ma puna sa ma intreb cum sunt eu de fapt, de unde inconstanta sentimentala, de unde poate fi spart cercul vicios.

Eu m-am prins ca totul se leaga. Ca si tu esti la fel de dependent de mine precum sunt eu de tine. We're in this together. Am vazut in filmul ala cum o minte umana poate schimba o picatura de apa. Cum poate transforma materia. Nu esti atat de intangibil fata de mine precum crezi.

Daca lucram ca echipa, daca ne ascultam unul pe celalalt, ce s-a intamplat luna asta nu se va mai intampla. Sustine-ma, incurajeaza-ma sa cred (cum vreau sa cred) ca totul va fi bine, si e suficient.


[monologul mintii catre corp]

Recomand "Youth Summit 2008"

Ia atitudine în numele tinerilor din judeţul tău. Între 9 ianuarie – 1 februrie 2008, tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 – 25 de ani sunt inivitaţi să aplice pentru rolul de Youth Delegate din partea judeţului lor în cadrul Youth Summit 2008 - O nouă viziune pentru România, care va avea loc pe 13 februarie la Bucureşti. Completând formularul online poţi fi selectat ca reprezentant al tinerilor pentru cea de-a doua ediţie Youth Summit. Alături de tineri din celelalte 40 de judeţe şi Bucureşti vei avea misiunea generării unei noi viziuni pentru România, temă sub care se desfășoara ediția din acest an a evenimentului. Mai mult, dacă ești ales, vei participa la BootCamp, program intensiv de 3 zile (10 - 12 februarie) în care participanţii selectaţi vor discuta temele şi conceptele cheie ce vor fi dezbătute în timpul Youth Summit.

Mai multe informații despre Youth Summit poţi afla accesând site-ul oficial al evenimentului: www.youthsummit.ro

Minighid de calatorie in Malta

Cum nu sunt intr-o dispozitie prea poetica, m-am gandit sa fiu mai practica de data asta si sa imi povestesc experienta in Malta sub forma unui mini ghid de calatorie si distractie. Nu numai ca se poate dovedi o sursa de inspiratie pentru cei ce, pe viitor, vor dori sa o viziteze, dar voi lasa si eu sa transpire impresiile personale si feelingurile pe care le-am avut acolo.

Replica ce am rostit-o de cele mai multe ori in aceasta calatorie a fost "Vaai, ce frumoos! Ce mi-ar placea sa vad asta si vara!". Doua elemente componente: 1. Malta e o tara unde ai ce sa vezi, mai ales daca iti plac culorile tari ale naturii si cetatile medievale; 2. Iarna nu este sezonul cel mai bun de vizitat aceasta tara - recomand sfarsitul primaverii sau vara.

Mai pe larg, iarna este aici un sezon ploios, ceea ce inseamna ca 24/24 ploua, e innorat, marea e albastra si agitata, plantele sunt de un verde crud si furios, iar singurul element care iti rade sunt rocile si zidurile din calcar galben, care de fapt sunt cam peste tot. Albastru-verde-galben. Toate culori de acuarela, culori pe care ti le inchipui cand esti copil si ti se spune ca marea e albastra si iarba e verde. Pana la aparitia soarelui, am facut constant greseala sa o denumesc gresit (oare?) Balta. Seara se vede maiestria celor care studiaza pozitionarea felinarelor; luminile cad exact unde trebuie pentru ca atmosfera sa fie de vis.

Daca vrei sa fugi de viscolul iernii romanesti, Malta poate fi un refugiu. Pentru cei romantici sau melancolici, in principiu. Dar si daca esti mai zbenguicios ai ce sa faci. Insula principala se strabate cam intr-o ora cu masina de la un capat la celalalt, dar nu este asa de mica precum ar parea la prima vedere. E suficient de mare cat sa aiba rasfirate, printre roci galbene si palmieri bombati, cateva centre turistice si economice. St Julian's este cartierul (ei ii zic oras) plin de cluburi, cafenele si localuri de noapte. Locul este atat de popular incat noapte de noapte se aduna zeci de mii tineri localnici si turisti pe cateva strazi. In noaptea de Revelion, de exemplu, era atat de multa lume incat, desi batea un vant puternic afara iar inauntru dansatorii nu-si mai puteau roti decat ochii, tinerii mai nebunatici dansau pe strada, in intersectie. Nici nu e de mirare. Preturi ieftine la bauturi (4 euro un cocktail pretentios), intrare libera in toate cluburile si muzica pe toate gusturile.

Hotelurile sunt, asa cum se stie, dragute si curate, dar nu trebuie sa te pacaleasca stelele de pe sigla. In Malta un hotel de 4 stele face cat unul de 3 stele la noi, si asa mai departe. Mancarea este mai ieftina decat in alte tari din UE, desi pe mine preturile m-au pacalit constant, deoarece lira malteza (acum de la 1 ianuarie inlocuita definitiv de euro) este cat doi euro jumate. Maltezilor le plac fructele de mare si pestele (hm, ce chestie), iar pentru cei mai putin milosi, mancarea lor traditionala este delfin la gratar.

Celor carora le place sa vada cat mai multe din Malta, dar nu vor sa se organizeze de dinainte, le recomand tururi organizate cu ghizi. O croaziera cu vaporasul prin jurul porturilor, intr-o zi cu soare, nu e deloc de lepadat. Nici un tur al capitalei Valletta. Oricat de mica ar parea Malta, e usor sa ratezi lucrurile de vizitat. Faleza stancoasa este de vis.

O ultima atentionare: transportul este scump si e cu volanul pe dreapta. Eu majoritatea banilor mi i-am cheltuit pe taxi. Recomand niste autobuze dragute, de pe vremea bunicilor, care au darul sa te zgaltaie bine, doar doar sa nu adormi si sa ratezi ceva din peisaj.