Unde sunt salcamii cei nebuni?

Caut de ceva vreme semne de primavara. Sunt cativa copaci pe strazile New Yorkului. Aliniati frumos si rasfirati cat sa nu deranjeze trecatorii. Dar sunt inca goi. Unde este verdele crud? Unde este mugur-mugurelul? Unde este primavara de care imi tot canta Tudor Gheorghe?
Acum, Tudor Gheorghe este singurul care imi mai aminteste ca undeva, in alte parti ale lumii, este primavara. Singurele flori pe care le vad sunt narcisele galbene care acum zambesc stins din vaza de pe birou. Cand ma intorc de la munca le vad si zambesc. Sunt mult mai frumoase atunci cand si soarele zambeste la ele si scoate galbenul din ele si mi le arunca in ochi. Nu au miros.

De la un timp nu mai miros nimic in New York. Mi s-a facut dor de casa, recunosc. Dar este un lucru pe care il recunosc cu mare bucurie. Mi-e dor de parinti. Mi-e dor de prieteni. Este un lucru minunat sa fii departe de cei dragi si sa stii ca iti sunt aproape, aici in inima. Si ca te vei intoarce la ei.

Cea mai mare frica a celui care pleaca este ca atunci cand se intoarce nu va fi primit cu bratele deschise. Asa cum se asteapta. Stii, pentru cel care pleaca, lucrurile care sunt acasa sunt la fel. Raman cu amintirile si cu sentimentele pe care le-am avut pana am plecat. Sunt undeva puse bine si se pastreaza fara sa-si piarda pic de intensitate.

Dar cand te intorci iti dai seama ca unele lucruri s-au schimbat. Nu stiu cat de pregatita sunt pentru acel soc. Toti imi sunt dragi ca atunci cand am plecat. Imi sunt dragi si cei care nu ma au la inima.

Privesc cu raceala studii psihologice si sociologice care iti spun ca atunci cand pleci pentru ceva timp 1. la inceput ti-e greu sa te adaptezi la schimbare; 2. ajungi sa te obisnuiesti si incepi sa te bucuri de chestiile pe care nu le-ai avut; 3. ti se face dor; 4. te intorci si esti socat de lucrurile care sperai sa se schimbe si nu s-au schimbat, si de lucrurile care sperai ca nu se vor schimba si s-au schimbat deja. Le privesc cu raceala pentru ca le lipseste o oarecare autenticitate.
Acum, cand traiesc acele etape, mi se pare ca sunt un pic diferite fata de cum au fost descrise. Si mi se par mai reale.
Nu mi-a fost greu sa ma adaptez. Dau vina pe varsta. Si da, am ajuns sa apreciez lucruri pe care nu le ai in Romania. De exemplu Starbucks.
Dar acum sunt in etapa "fuck Starbucks, vreau mamaliga!".

Mi-e dor de piata Universitatii. Mi-e dor de 601. Mi-e dor de atmosfera din facultate. Mi-e dor de BCU. Mi-e dor de Sandoiu. Mi-e dor de toti cei care mi-au fost permanent alaturi si acum le simt lipsa. Mi-e dor de mama si de tata. Si da, fuck Starbucks, vreau pateuri. Unde e Fornetti-ul de langa statia de autobuz?

Acesta nu este un blog entry pentru cei care cauta ceva nou si interesant. Este doar o frantura din sufletul meu pe care o trimit tuturor celor dragi. Sa stie ca ii iubesc si astept cu nerabdare sa ii vad si sa ii imbratisez. Maine m-as urca in avion si as veni catre tara pe care o iubesc.
Un indemn parca vine din folclor..

mugur, mugur
mugurel
mugur, mugur
mugurel
ia fa-te mai maricel
mugur mugurel
ia fa-te mai maricel
mugur mugurel

ca ne-am saturat de iarna
mugur mugurel
si de rautate-n tara
mugur mugurel
si de rautate-n tara
mugur mugurel

bate-i, Doamne, pe ciocoi
mugur mugurel
cum ne bat si ei pe noi
mugur mugurel
cum ne bat si ei pe noi
mugur mugurel

mugur, mugur
mugurel
mugur, mugur
mugurel
ia fa-te mai maricel
mugur mugurel
ia fa-te mai maricel
mugur mugurel

La multi ani, tatal meu! Dumnezeu sa te tina sanatos si aproape de cei ce te iubesc.

Romanian language

Am citit deunazi din intamplare un articol de Wikipedia numit "Romanian Language". Am gasit in el multe raspunsuri la multe intrebari pe care am inceput sa mi le pun in legatura cu limba mea materna, inca de cand am venit in America.
Cred ca va fi interesant sa va impartasesc si voua detalii frumoase, curiozitati, chestii haioase in legatura cu limba romana. Daca nu e nimic funny in ceea ce scrie mai jos, macar interesant cat de cat sper ca va fi.

Romanian developed in isolation with regard to the other Romance languages. Therefore, it was influenced by Slavonic (due to migration/assimilation, and feudal/ecclesiastical relations), Greek (Byzantine, then Phanariote), Turkish, and Hungarian, while the other Romance languages adopted words and features of Germanic.
Out of the main Romance languages, Romanian is closest to Italian, the two show limited degree of asymmetrical mutual intelligibility, especially in their cultivated forms: speakers of Romanian seem to understand Italian more easily than the other way around.
Obs. De multe ori m-am minunat cat de similara mi se pare italiana.

In the following sample sentence (meaning "She always closes the window before having dinner.") cognates are written in bold:
Ea închide întotdeauna fereastra înainte de a cina. (Romanian)Ea semper fenestram claudit antequam cenet. (Latin)Ella (or lei) chiude sempre la finestra prima di cenare. (Italian)Elle ferme toujours la fenêtre avant de dîner. (French)Ella siempre cierra la ventana antes de cenar . (Spanish)Ela fecha sempre a janela antes de jantar. (Portuguese)Ella tanca sempre la finestra abans de sopar. (Catalan) On the other hand, Romanian vocabulary has been strongly influenced by French and Italian in the Modern Age (see French, Italian and other international words). At present, the lexical similarity with Italian is estimated at 77%, whereas French follows at 75%, Sardinian 74%, Catalan 73%, Spanish at 71%, Portuguese and Rheto-Romance at 72%.
The languages of the "Balkan linguistic union" belong to distinct branches of the Indo-European language family: Bulgarian and Albanian, and in some cases Greek and Serbian. The shared features include a postposed definite article, the syncretism of genitive and dative case, the formation of the future and perfect tenses, as well as the avoidance of infinitive.
Of great importance was the influence of Old Church Slavonic, as it was the liturgical language of the Romanian Orthodox Church (compared to western and central European countries which used Latin) from the Middle Ages, until the 18th century.
Borrowings from Old Church Slavonic include: a izbăvi < izbaviti "to save", a blagoslovi < blagosloviti "to bless", blajin < blažĕnŭ "merciful, peaceful", cinste < čĩştĩ "honesty", ispravă < isprava "deed, accomplishment", vrednic < vrĕdĩnŭ "dignified, worthy", jertfă < žrŭtyva "sacrifice, immolation", mir < miro "chrism, holy oil".
As was characteristic of the Middle Ages, the Church had a great influence on people's lives. Thus even basic words such as a iubi "to love", glas "voice", nevoie "need", and prieten "friend" are of Church Slavonic origin. Names were also influenced by the use of Slavonic in Church and in administration.
Even before the 19th century, Romanian came in contact with several other languages. Some notable examples include:

• Greek: folos < ófelos "use", buzunar < buzunára "pocket", proaspăt < prósfatos "fresh"
• Hungarian: oraş < város "town", a cheltui < költeni "to spend", a făgădui < fogadni "to promise", a mântui < menteni "to save"
• Turkish: cafea < kahve "coffee", cutie < kutu "box", papuc < papuç "slipper", ciorbă < çorba "wholemeal soup, sour soup"
• German: cartof < Kartoffel "potato", bere < Bier "beer", şurub < Schraube "screw"

Romanian is the only Romance language where definite articles are enclitic: that is, attached to the end of the noun (as in North Germanic languages), instead of in front (proclitic ). They were formed, as in other Romance languages, from the Latin demonstrative pronouns.
Obs. That is soooo coool!
Contemporary Romanian - highlighted words are French or Italian loanwords:
Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii. Romanian, excluding French or Italian loanwords - highlighted words are Slavic loanwords:
Toate fiinţele omeneşti se nasc slobode şi deopotrivă în destoinicie şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu cuget şi înţelegere şi trebuie să se poarte unele faţă de altele după firea frăţiei. Romanian, excluding loanwords:
Toate fiinţele omeneşti se nasc nesupuse şi asemenea în preţuire şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu cuget şi înţelegere şi se cuvine să se poarte unele faţă de altele după firea frăţiei.

Trotuar

Azi cand am iesit de la munca m-am hotarat sa nu mai iau metroul, ci sa merg pe jos. Fericita din diverse motive, am spus ca trebuie sa imi las catva timp cu mine, in care sa ma bucur. Drumul a fost lung, iar prin New York nu poti merge decat in zig-zag: "50th St, 5th Ave, 51st St, 6th Ave, 52nd St"... Ceea ce este interesant in genul asta de mers prin oras este ca poti avea variante nenumarate de a pleca din acelasi punct si a ajunge la destinatie. De aceea incerc tot timpul sa merg pe strazi pe care nu am mai mers.

Azi am ales sa strabat un pic Fifth Avenue, care pare-se ca este cea mai scumpa strada din New York/SUA/America/lume? Oricum ar fi, nu te costa absolut nimic sa o strabati cu pasul. La un moment dat, mi-am dat seama ca am luat-o in directia gresita. E incredibil de paradoxal sa te pierzi in Manhattan. Strazile sunt numerotate crescator de la sud la nord, iar bulevardele de la est la vest. Asa ca ce mare chestie? Eh problema e sa-ti dai seama in ce directie este nordul. Recomand busola :) pe care o port in poseta dar mi-e prea jena sa o scot si sa o consult in mijlocul strazii.

Facand coltul de pe 5th Ave, am incercat sa o iau pe strazi pe care nu am fost niciodata. Am vazut pentru prima oara Hilton Hotel, Sheraton Hotel. In Sheraton, langa scara principala, erau niste ferestre imense care dadeau spre un subsol. Dincolo de ele, niste oameni dadeau de zor la biciclete intr-o sala de fitness. Barbati cu parul alb, femei cu riduri pe gat. De cealalta parte a ferestrelor, pe trotuar, un grup de negri tineri se hilizeau de zor la ce vedeau inauntru. Poti simti cum political corectness se transforma in discriminari de diverse feluri. Gandeste-te cum e sa fii in ultimul vagon de metrou (pentru ca e cel mai aproape de iesire), un vagon in care tu esti singurul tanar cu fata de culoare alba.

Ce m-a facut sa scriu despre drumul meu spre casa este de fapt un gand nascut din simplul si inocentul fapt de a merge pe trotuar in New York. In timp ce mergeam la pas, pe partea dreapta a trotuarului (dintr-un oarecare obicei de sofer) mi-am dat seama cat de lat este trotuarul pe care calc. Brusc mi-am dat seama ca trotuarele din Manhattan sunt mai late decat strazile Bucurestiului. Se leaga cumva de faptul ca, desi cladirile sunt atat de inalte aici, nu simti ca te sufoci cand mergi printre ele. Dar ceea ce pentru mine a fost deosebit de important a fost sentimentul ca sunt neinsemnata. Oameni de afaceri in costume treceau pe langa mine la telefon. Se considera importanti in propria lor viata?

Cineva drag imi spunea ca New Yorkul este un Babilon. Si asa este. Dar sentimentul pe care l-am avut azi mergand pe trotuar, sentimentul ca suntem atat de multi oameni mici si neinsemnati care de fapt ne credem importanti in propria viata m-a umilit si m-a bucurat. Mi-am adus aminte cum de in Romania toti suntem presedinti, directori, sefi, manageri. Trotuarul de pe 5th Ave iti raspunde: SI CE?!?

In orice minut, un multimilionar poate sa treaca pe langa bietul vanzator de covrigi (pentru ca da, sunt multi vanzatori de covrigi pe-aici). Si sa-i vezi pe amandoi, si sa-ti dai seama cat de asemanatori sunt. Si cat de la fel de egal cu ei esti si tu in fiind ceva mai mult decat nimic.

Nosce te ipsum?

.. prin ochii celorlalti.
Se numeste Johari. O cunoasteti. Prin urmare, daca vreti sa aflati ce fel de animal (cred altii ca) sunt, dati click aici

http://kevan.org/johari?name=eingebung

Nu dureaza decat un minut.