One week left

Stai, sa-mi trag rasuflarea. Pfiiiiuuuu....

One week left. Saptamana viitoare pe vremea asta voi fi depus ultimul referat de pe semestrul asta. Suntem toti extenuati, plictisiti. Nu mai vrem sa invatam chestii noi, sa mai citim alte carti. Toti studentii internationali imi impartasesc ca le-a ajuns cat au citit semestrul asta. Mie germana imi iese literalmente pe urechi.

Suntem un pic tristi. Prietenii incropite acum cateva luni, saptamana viitoare ne vom desparti, poate pentru totdeauna. Imi dau seama ca vizavi de ei, am invatat multe despre mine si despre cat de mult ma mandresc cu Romania. Mi-a duc aminte de ce a scris Raluca Draghici pe blogul ei. Si creca se intampla in felul urmator: un roman care a fost in State are multe motive sa urasca Romania. Dar in afara, Romania ofera lumii un mit, si fiecare roman e reprezentantul ei. Prietenii mei din Serbia si Bulgaria mi-au marturisit ca, inainte sa ma cunoasca, nici macar nu se gandeau la Romania ca tara. Profesoara de germana mi-a aratat, mai mult sau mai putin intentionat, cat de similara e cultura europeana vestica de cea estica. Si cat de similara e cu franceza, engleza, romana.

Mi-am dat seama cat de speciala este limba romana. Suna trivial ce am spus, dar o simt foarte puternic. Nu poti sa ai feelingul asta decat intr-un mediu de est-europeni (sarbi, bulgari, croati, bosniaci, rusi etc) care toti se inteleg intre ei, dar tu nu intelegi nimic. In schimb intelegi (si esti inteles de catre) italieni, spanioli, francezi. Asta da limba latina!

Ah, am avut placerea in ultima luna sa cunosc o sarmanta fata turcoaica. Ea e in SUA de la 3 ani, dar stie turceste. Of course, avem mai multe cuvinte comune decat ne-ar placea sa recunoastem..


Of, I'm off the track again. Si e tarziu, maine trebuie sa scriu un referat.
Be back with last week impressions.

Pe urechi

Stai, sa-mi trag rasuflarea. Pfiiiiuuuu....
One week left. Saptamana viitoare pe vremea asta voi fi depus ultimul referat de pe semestrul asta. Suntem toti extenuati, plictisiti. Nu mai vrem sa invatam chestii noi, sa mai citim alte carti. Toti studentii internationali imi impartasesc ca le-a ajuns cat au citit semestrul asta. Mie germana imi iese literalmente pe urechi.

Suntem un pic tristi. Prietenii incropite acum cateva luni, saptamana viitoare ne vom desparti, poate pentru totdeauna. Imi dau seama ca vizavi de ei, am invatat multe despre mine si despre cat de mult ma mandresc cu Romania. Mi-a duc aminte de ce a scris Raluca Draghici pe blogul ei. Si creca se intampla in felul urmator: un roman care a fost in State are multe motive sa urasca Romania. Dar in afara, Romania ofera lumii un mit, si fiecare roman e reprezentantul ei. Prietenii mei din Serbia si Bulgaria mi-au marturisit ca, inainte sa ma cunoasca, nici macar nu se gandeau la Romania ca tara. Profesoara de germana mi-a aratat, mai mult sau mai putin intentionat, cat de similara e cultura europeana vestica de cea estica. Si cat de similara e cu franceza, engleza, romana.

Mi-am dat seama cat de speciala este limba romana. Suna trivial ce am spus, dar o simt foarte puternic. Nu poti sa ai feelingul asta decat intr-un mediu de est-europeni (sarbi, bulgari, croati, bosniaci, rusi etc) care toti se inteleg intre ei, dar tu nu intelegi nimic. In schimb intelegi (si esti inteles de catre) italieni, spanioli, francezi. Asta da limba latina!

Ah, am avut placerea in ultima luna sa cunosc o sarmanta fata turcoaica. Ea e in SUA de la 3 ani, dar stie turceste. Of course, avem mai multe cuvinte comune decat ne-ar placea sa recunoastem..

Of, I'm off the track again. Si e tarziu, maine trebuie sa scriu un referat.
Be back with last week impressions.

Consumerism!

Am vrut sa-mi dezactivez serviciul de inchiriat filme NetFlix (pentru ca maine imi expira perioada de free trial). Si uite ce mesaj disperat primesc! Cum sa refuzi consumerismul?...

Mission accomplished

Ma aflu din nou in tren. De data asta e un tren mai fancy, care costa mai multi bani. Amtrak vs MetroNorth. Aici am si priza :P. De data asta, a trecut o zi. Am plecat din NYC si ma intorc spre campus. Sunt vesela, cu inima usoara. M-am odihnit, m-am dus la interviu de dimineata si, cum se spune, I got the job. Ceilalti mi-au spus cand am ajuns "You lucky bastard!". Asta pentru ca asta e singurul internship unde ti se dau 15 dolari pe zi pentru mancare, bani care sunt absolut ESENTIALI in New York. Ilaria, colega de apartament a lui Sasha, (da, are nume ciudat pentru ca e italianca) mi-a zis ca cel mai important lucru in NY e sa ai bani, pentru ca aici orice e posibil.

Interviul mi-a placut foarte mult. Au participat doi tipi de la revista Policy Innovations. Amandoi tineri, in jur de 30 de ani. Unul din ei mai aerian, genul de tip cu ochelari, total cufundat in computer science (probabil el se ocupa de structura site-ului). Celalalt mai cu picioarele pe pamant. Amandoi cu ochii calzi. Cateodata radeau unul inspre celalalt. La un moment dat mi-a dat prin cap: "Daca rad pentru ca spun tampenii?". Si adevarul e ca am vorbit mai mult decat vorbesc in general cu oameni pe care de-abia i-am cunoscut. Am vorbit non-stop. Am discutat o gramada de chestii, incepand cu sistemul educational din Romania, revistele de policymaking din Romania, despre cum e sa fii la doua facultati, despre cursul meu de simulating reality :), despre importanta networkingului intre organizatii, despre games theory, despre carti de etica aplicata (Devin tocmai recenzeaza o carte despre implicatiile etice ale geneticii, hihi), despre imagologie (hehe, pentru prima oara, merci SNSPA, merci .
Mi-am dat seama ca imi va placea mult sa lucrez la Carnegie. Imi va placea mai mult decat credeam. Pe scurt, jobul meu e sa scriu "briefings" pe un anumit subiect de actualitate. Fiecare briefing are aproape 1000 de cuvinte, deci e ca un mic referat :). Ceea ce nu ma asteptam este ca: 1) subiectul este de actualitate, dar nu la zi; 2) subiectul este de actualitate, dar vrea sa analizeze intreaga evolutie a fenomenului cu pricina. Cool. 3) Tonul trebuie sa fie riguros, impartial, analitic, descrierea trebuie sa fie comprehensiva si profunda. Adica exact ce imi place mie :)

Calatoria asta la New York a meritat. Cand m-am intors in apartament am cumparat pentru gazdele mele un suc de portocale si un cozonac. Da, m-ati auzit bine, un cozonac! La ei se numeste "loaf bread" cu diverse chestii inauntru. Dar e cozonac, for God's sake!
Ce frumos e peisajul! Linia de tren este, pe intreaga lungime a drumului meu, pe marginea raului Hudson. Apa si un peisaj care apune. Poza de sus e facuta de o fantoma care ma insoteste permanent si care m-a batut pe umar sa-mi faca o poza.
Sunt happy.
Nu mai sunt deprimata asa cum eram acum 2 zile. Maine am examen, am invatat doar jumatate de materie (si, cum se spune in popor, e groasa!). Dar sunt happy. Lucrurile merg bine.
Inchei aici ca sa ma bucur de restul de calatorie in compania baietilor de la Manic Street Preachers si a soarelui care apune rosu.

Trenul

Sunt in tren spre NY. E ora 7 jumate seara. Ma gandesc ca am mare tupeu sa scriu pe laptop intr-un tren. Dar la cata politie si gardieni vad tot timpul, ma gandesc ca tot cei nascuti aici si obisnuiti sa vada fortele de ordine peste tot, nu prea sunt obisnuiti sa se gandeasca la chestii nastrusnice. Doar "free-riderii". Sper sa nu fie nici un free-rider pe langa mine...

Stupid, dar e duminica seara. Ce naiba caut eu in tren spre New York la sfarsit de saptamana? Pai asa e jobul. Cum semestrul viitor ma duc la BGIA, si trebuie sa imi gasesc ceva de facut pentru un semestru intreg, aka. sa imi gasesc un internship, asta presupune ca trebuie sa imi fac reclama. In termeni mai putin metaforici, ma duc la un interviu la Carnegie Council for Applied Ethics and International Affairs. Suna fancy. Asta e si ideea. De obicei a face un internship egal a fi agariciul cuiva pentru o perioada, ca ulterior sa pui pe cv cum ca ai facut ceva cu adevarat important. Ha.

Mai nasol pentru cei care nu prea sunt pe felie cu relatiile internationale (inclusiv eu), un internship la BGIA nu prea are de-a face cu preocuparile tale (mele) normale. Si care ar fi preocuparile mele normale, ma rog?? Pai sa-mi dau cu parerea in chestii absolut rupte de realitate, in termeni pe care 90% din oameni nici macar nu-i inteleg. Gen "wayward causal chains as objection to the concept of intentional action". Nu e patetic?!...

In ziua de azi, pe oameni ii preocupa total alte lucruri. De exemplu, sa salveze planeta. Foarte frumos. Si de ce nu, sa o faca fara sa ii deranjeze pe barosanii care conduc marile corporatii. Asta e cam greu. Mult succes. Dar ce vorbesc, va trebui sa fac parte din gasca. Pentru ca sunt niste probleme care ar trebui sa preocupe pe toata lumea.

PIUA
Uf, nu pot sa ma concentrez. Si nu e din cauza melodiilor de la Compact pe care le ascult la casti. Dimpotriva, nu prea le aud. Cinci gagici intre 30 si 60 de ani stau vizavi de mine in compartiment si rad ATAT de tare, incat baietii de la Compact imi spun "Singur de caut in noapte / Unde esti?" fara ca eu sa-i aud.

Ia hai sa facem o analiza sociologica. Sau filosofica. Whatever. S-ar petrece un asemenea fenomen in Romania? Hmmm.. Pai in primul rand, nu prea cred ca sunt grupuri cu o varsta atat de variata. Mediul de munca si autosuficienta caracteristica partii feminine (prin asta ma refer la fenomenul care se petrece la o anumita varsta si care face o femeie sa se considere suficient de experimentata intr-ale vietii, incat nu considera ca are ce sa invete de la femeile mai tinere decat ea; prin urmare, isi gaseste prietene numai printre cele de varsta ei, prietene care, pentru ca trec prin aceleasi experiente si crize, sunt solidare in suferinta) nu permite. In al doilea rand, un grup de femei nu isi permite in Romania sa faca atata galagie intr-un spatiu public (decat daca au sub 25 de ani). In ultimul rand, oamenii nu prea au curaj sa le spuna sa taca - asta cred ca e universal. Voi ce credeti? Hehe. Un tip din fata mea n-a mai suportat, si-a luat bagajul si se duce in alt vagon.

Melodia asta e perfecta! Hihi! Compact - Trenul pierdut. Tocmai am oprit intr-o statie absolut obscura. Ma uit pe geam la un semn care are desenata o sageata si care spune "To weekend bicycle loading area". Whaaat? Americanii suprasimplifica lucrurile. Adica nu mai e absolut nici o provocare in a-ti gasi bicicleta aici!!

Sa revenim la drum ("drumul e luuuung..."). Drumul spre NY este echivalent cu un drum pana in Vama Veche. Si, culmea, aici il fac o data la doua saptamani. In Romania nu m-as duce niciodata in Vama o data la doua saptamani. Si nu e de bani. Drumul dus-intors costa 25 de dolari. Adica vreo 700 de mii (desi, evident, aici 25 dolari par o nimica toata...). E din cauza ca transportul e RELIABLE!!!! Stiu ca daca plec din campus la ora 6, voi ajunge in NY la 9.21. Sharp. Si daca pierd vreun tren, mai sunt inca 10 unul dupa altul. Nu-i asa ca e o placere?...


Ce mult te-am iubit Paraschivo!... Hehe, Margineanu. Merci cd-uri. Merci HP. Whatever.
In noaptea in care am ramas fara curent, am facut un scurt "documentar" cu aparatul foto. E haios. N-am cum sa-l pun pe net, dar o sa vi-l arat la un moment dat. Ieri si eu si Heidi l-am vazut si am ramas trasnite. Adica fiecare cu impresiile si concluziile ei. Eu mi-am dat seama ca preiau foarte usor expresii de la oameni. De la Heidi am preluat tonul ultra-jucaus de a vorbi. De la Samid am preluat un ton cinic pe care il aplic la unele cuvinte care ar trebui sa sune "whatever!" si ajung sa sune "what-ee-vaaah!". Stiu ca voi scapa de aceste preluari cand ma voi intoarce acasa. Heidi si-a dat seama ca uneori pare prea copilaroasa. Desi e o tipa foarte matura, in preajma prietenilor este exuberanta si jucausa, si pentru necunoscuti pare (citez) o fetita de 5 ani.

Partea mai naspa pentru mine este ca de multe ori in video nu am accent american. Si acest fapt are radacini psihologice adanci. Un fapt care mi s-a intamplat pentru prima oara in viata: imi este intr-un asa hal de limba romana, incat am ajuns sa vorbesc singura in romana si am pierdut orice chef de a vorbi engleza. Mami, stai linistita, promit ca o sa vorbesc corect la interviu :). Si, de ce credeti ca ascult Compact si Margineanu??... Btw, acum ascult Traveler in Time. O melodie cantata de romani in engleza. Merci baietii mei de la Blind Spirits! Mi-e dor de voi!

Mai am fix o ora de drum si voi fi in Man-hattan (vezi filmul A.I. hehe). Hmm, ce sa pozez de data asta? In New York te porti invariabil ca un turist. Din pacate laptopul asta e prea greu pentru umerii mei sensibili, asa ca nu prea am chef sa merg pe jos 6 "blocks" si 5 "avenues". Asa ca voi lua metroul. Metroul in NY este, asa cum va imaginati, un concept cu totul diferit fata de "metroul in Bucuresti". Poti literalmente sa te ratacesti. Noroc ca mama si tata m-au invatat sa fiu paranoica in mediu necunoscut. Si noroc ca planul de urbanism in New York este LOGIC. Adica avenue 8 vine dupa avenue 7, si strada 43 vine dupa strada 42.


Dupa ani si ani
Ma voi intoarce
DUpa ani si ani
Sigur voi veni
Dupa ani si ani
Vom fi impreuna din nou
Primul nostru gand
Ne va regasi plangand

Dupa ani si ani suna deprimant acum. E prima oara cand sunt ma intorc acasa "dupa luni si luni". Si mi-e dor de tot. Mi-e dor de toti. Mi-e dor. Pazea, vin!

Exactitate meteo

O ocazie unica. Ia sa vedem noi cum se descurca americanii impotriva furiilor naturii! Zilele trecute au fost neobisnuit de calde la Bard. E intai decembrie. Trebuia sa fie frig si, de ce nu, niste zapada. Toti amicii mei americani m-au amenintat de mai bine de doua luni ca iarna o sa fie grea. Si totusi, in ultimele zile m-am luptat cu caldura. 20 de grade celsius.

Insa s-a intamplat ceva neasteptat. Ieri am fost anuntata ca "un front de aer foarte rece din Antarctica va ajunge maine in New York". Va fi un vant extrem de puternic, si probabil furtuna. Mi-am zis: s-o vad si pe-asta. Si cum nu ar fi fost de ajuns, maine s-ar putea sa ninga.

Perfect, mi-am zis, o ocazie buna sa testez multe chestii de-aici: 1. exactitatea previziunilor meteorologice. In Romania niciodata nu mi-a pasat de ce zic meteorologii. Din simplul motiv ca nu prea o nimeresc baietii. Eh, acum pot sa spun ca baietii americani o nimeresc cam la fix. Am ras citind mesajul oficial "Furtuna va incepe la pranz". Era 12:15 minute si nu incepuse nici o furtuna! Eh, furtuna a inceput la 1:30. Eram in clasa. M-am uitat pe geam si mi-am zis "Oh shit, the storm has begun."

Bun, deci pe-asta au nimerit-o. Nota 10. Fricoasa din fire, am luat in seama toate sfaturile lor: am mers la distanta de copaci, mai mult prin-nauntru, si m-am uitat pe sus dupa crengi zburatoare. Cel mai simpatic sfat al lor: "Be prepared to duck". Hehe :) Ca gluma, mi-am zis ca e bine ca am un ghiozdan greu in spate, ca altfel m-ar fi zburat vantul.

Ca un om prevazator, m-am oprit la magazinul din campus si am cumparat cate ceva de mancare (daca intr-adevar ramanem fara curent, izolati si infometati??). Bine am facut :P.
Vantul a fost simpatic. Nu prea l-am luat in seama. Mi-am scris e-mailurile, mi-am facut treburile, mi-am spalat rufele (ca daca ramanem fara curent si eu n-am haine curate sa supravietuiesc??), am facut un dus (ca daca ramanem fara curent si fara apa calda, eu cum o sa supravietuiesc pentru un timp nelimitat??)

Interludiu: actiunile si gandurile mele reflecta o gandire pur europeana. Ei nu prea isi fac griji de-astea. Daca au o lanterna (care, da, e buna la casa omului pe timp de intuneric!) totul e ok. Si au dreptate, aici la ei acasa. Pentru ca sistemul se asigura impotriva acestui gen de situatii si se asigura ca oamenii sa aiba cat mai putine motive sa se planga. [In contrast, imi aduc aminte cat de oribil e sa traiesti fara caldura, fara gaz, fara apa calda - pentru ca da, am avut ocazia in viata sa le experimentez - pe rand sau in acelasi timp].

Deci da, mi-am zis in momentul in care a picat curentul (la ora 6:30 seara), asta e o ocazie buna sa vad cum se descurca americanii in situatii de-astea. Nu tu lumina, nu tu frigider, nu tu aragaz. Nu tu internet :). Nu tu energie. Dar baietii au generatoare de rezerva. Thank God!

Am reusit sa-mi pastrez interesul filosofic doar pentru o perioada scurta. Dup-aia, ca orice om, mi-am dat seama cate lucruri nu pot sa fac fara curent electric. Pana si bateria de la laptopul asta se va termina in curand. Totul tine de ce aleg sa fac cu el.

Probabil ca cel mai mult ma deranjeaza ca nu pot sa invat. Luminile de rezerva sunt prea slabe pentru gustul meu. Dar daca nu pot sa invat, nici nu vreau sa-mi pierd timpul. Asa ca sunt intr-o dilema. Si dilema asta ma consuma momentan atat de tare, incat obosesc. Pana la urma se pare ca solutia e sa ma culc. Si e doar 7 jumate.


Desteapta-te romane!


E liniste si intuneric in tot campusul. Tocmai am realizat ca sunt dezolata. Singurul sunet pe care il aud este tiuitul enervant al alarmei, care ne anunta incontinuu ca e "Power trouble". Nu zau!


P.S. Este ora 1 noaptea. Tocmai s-au implinit 6 ore jumate de cand s-au stins luminile. Acum avem din nou electricitate, civilizatie. Dar am avut o seara superba, si parca toata vraja a plecat odata cu intunericul...

Furtuni de Bard

Ca sa va inspaimant putin, uitati prin ce trece statul New York zilele astea. Inclusiv eu :)
[acesta e un mail trimis oficial de Bard security tuturor celor care traiesc in campus]

To the Bard Community:

As an addition to the high wind warning already sent, I would like to add the following
thoughts:

* the stately old growth trees we live with, admire, and walk under may
attempt to harm us. They tend to loose branches and may even fall - keep
vigilant and look up now and then. Be prepared to duck.
* the usual power outages should be expected. Get your computing work
done now and back up any of your brilliant thoughts.
* as the sun sets and the power leaves on its brief sabbatical, having a
working flash light is a good idea. Remember NO CANDLES!!! it is a
mandatory $500 fine.
* the temperature will drop dramatically - bring a warm coat with you
this evening.
* keep your cell phone charged.
* if you are on the roads with a car or bike, the winds are powerful
enough to blow you off the road - Annandale Road will also have large
branches and trees to make your trip interesting and memorable. Drive
slowly - Be careful
* Call friends and family now while you can - explain to them that you
live in the wilds of upstate New York. electricity is a luxury item.
* DO NOT USE ELEVATORS!!! If you live in a dorm or work in a building
with an elevator, use the stairs. If not, our security staff will be
practicing their rescue skills... on you.
* the last wind storm crushed three vehicles parked under trees. If you
own a vehicle you would like to keep for another semester, try to avoid
parking under a large tree.
This weather experience is set to begin after 3pm. After midnight the
wind gusts may be over 75 mile per hour with accompany rain.

If you should need help or have any concerns, call security at 7460 or,
if an emergency arises, use the emergency line - 7777

ken cooper

P.S. Zilele trecute am suferit de caldura. Am avut maxima de 20 de grade Celsius (la sfarsitul lui noiembrie!). Azi avem furtuna si vant foarte puternic. Maine se pare ca o sa ninga! Ce nebunie!
Daca nu intru pe net zilele urmatoare, inseamna ca a picat curentul electric :)
take care!