AMR

n-A Mai Ramas mult si ma voi intoarce acasa. Ca la orice sfarsit de calatorie, sunt intr-o permanenta stare de asteptare. Numar zilele si sper ca totul va fi bine. Pe de alta parte, ca la orice sfarsit de calatorie, simt ca zilele intra intr-un sac si trebuie sa ma bucur cat pot de ele. Atmosfera este relaxata, si la serviciu si pe strada. Probabil pentru ca, pentru prima oara in un stiu cate luni, New Yorkul se bucura de 25 de grade Celsius, de soare si de pomi infloriti.

Sunt trei liste mentale pe care le construiesc in paralel. In primul rand, este lista cu ce voi face cand ajung acasa. Programul pare plin, si un pic stresant, din cauza nenumaratelor examene. Dar pare mult luminat de soarele verii si de fetele zambitoare ale celor dragi. Mi-e dor de facultate, de Lucky, de BCU, de Vama Veche si de gratare la Paulesti. Mi-e dor de masinuta mea rosie si de facut slalom prin gropile Bucurestiului.

In al doilea rand, este lista lucrurilor pe care le mai am de facut aici. Pe langa lucrurile nasoale gen final papers sau serviciu, sunt si multe lucruri (si locuri) frumoase care inca ma mai asteapta. Voi vizita Washington D.C. in cateva zile si voi vedea capitala pe care toata lumea o lauda. Voi vedea in sfarsit planetarium-ul din Museum of Natural History, ma voi urca in sfarsit pe Empire State building, voi merge la un meci de baseball. Lucruri standard pentru un turist, pe care insa le-ai regreta daca nu le-ai vedea dupa luni intregi de stat in New York. Si poate voi merge in sfarsit la comunitatea romaneasca din Queens, sau in biserica ortodoxa romaneasca din Upper West Side.

In al treilea rand, este lista lucrurilor de care imi va fi dor. Genul de lucruri banale, zilnice, dar pe care ti le amintesti apoi cu melancolie. Imi va fi dor de...

• Mersul prin oras fara un ban in buzunar, cardul e de ajuns
• Sushi si miso soup, noua mea obsesie in materie de supa
• Smoothie-urile de fructe facute pe loc
• eBay si Amazon – pentru ca pasiunea mea pentru shopping se reduce la carti (si am cumparat cam 50 pana acum?..)
• Bagels with cream cheese, a.k.a. paine cu branza topita, dar care un gust atat de aparte (un produs pe care l-am considerat absolute banal si tampit la inceput)
• Faptul ca orice taxi te ia pe orice distanta
• Netflix, eficientul serviciu de inchiriat filme
• Metroul sau trenul care pleaca din loc nu mai mult 5 secunde dupa ora stabilita
• Google maps, sau cum sa afli locatia stiind numai codul postal
• Weekly response paper, cel mai eficient mod de a evalua constant un student
• Masinile de spalat si uscatoarele, unde poti amesteca culorile hainelor cat vrei
• Home delivery, aplicat la orice (ex. Tocmai ti-ai cumparat niste sosete? Ti le livram gratuit acasa, in aceeasi zi!)
• Promptitudinea cu care raspund oamenii la e-mail-uri
• Siguranta cu care mergi pe strada la 3 noaptea
• Placerea studiului in comun cu prietenii (of course, daca as avea ocazia, as face asta tot timpul si acasa…)

AMR 35 zile, 2 ore si 7 minute

Gay

Ieri am avut parte de o experienta unica in viata. (Trebuie insa sa atrag mai intai atentia parintilor mei ca voi vorbi despre niste lucruri despre care generatia mea un e jenata sa vorbeasca, si imi cer de pe acum scuze lor si celor ce citesc daca sunt deranjati de ceea ce spun sau modul in care ma exprim..)

Pana acum am fost nitel stresata de numarul de persoane gay pe care le intalnesc aici in State. In comparatie cu Romania, aici este absolut imposibil sa nu cunosti la un moment dat pe cineva cu o alta orientare sexuala. Si totusi, pana acum n-am reusit sa percep asta ca pe un fenomen zilnic, banal. Am refuzat de cele mai multe ori sa etichetez pe cineva ca fiind gay, desi erau semne, pur si simplu pentru ca in mintea mea a fi gay este un caz exceptional, de unul intr-un milion. Am incercat intotdeauna sa gasesc explicatii alternative.

Multe s-au schimbat aseara. Aseara am fost intr-un club gay. Pentru o vreme am fost singura fata din grup. Si eram singura straight. Cu ocazia asta amicul meu cel mai apropiat a recunoscut ca e homosexual. Aveam mici banuieli, dar intotdeauna am refuzat sa cred ca este o varianta prea probabila. E incredibil cat de usurati ne-am simtit amandoi dupa ce mi-a spus. Si este incredibil cat de lipsita de tensiune a fost toata seara, tinand cont ca eram intr-un bar unde erau 3 femei si restul numai barbati, aratosi, dar care nici nu se uitau la mine.
 I-am spus amicului meu ca pe de-o parte ma simt nasol cand sunt inconjurata de atatia barbati si stiu ca nici unul nu poate fi atras mine. Este o chestie de feminitate, daca vrei. Pe de alta parte, i-am spus ca ma simt extraordinar de in siguranta tocmai pentru ca stiu ca nimeni nu-mi da atentie (inclusiv intr-o maniera „potential periculoasa”).

Sentimentul de eliberare a dat roade. Am putut aprecia un concurs de cantat. Nu cred ca e doar un stereotip: homosexualii au voci minunate. Am aplaudat cu fervoare. Dupa, am dansat. Si, inca o data, nu e un stereotip: homosexualii danseaza superb. Mami, mi-as fi dorit sa vezi prin ochii mei cat de frumos dansau baietii aia. De multe ori ma opream sa le admir miscarile. Am si dansat cu cativa. Nici un stres ca vor interpreta gresit gestul meu. Desi sunt de obicei foarte stresata cand dansez cu cineva (si devin rigida, nu ma pot coordona cu respectiva persoana), de data asta lipsa tensiunii si-a spus cuvantul.

Sa nu intelegeti gresit. Da, cred ca lumea homosexualilor este o alta lume. E o lume care mi se pare interesanta, dar pe care o voi admira intotdeauna din afara. Poate pare ciudat ce spun, dar am simtit si simt ca e vorba de doua specii diferite. Cu multe lucruri in comun, dar cu cateva lucruri esentiale diferite. Si cred ca speciile astea sunt autosuficiente, contactul intre ele nu este fundamental, nu au nevoie una de alta. Partea interesanta este ca suntem singurele specii de pe pamantul asta care ne dam seama de asta.