R. intruchipeaza prospetimea feminina. Cu fata ei alba, parul blond si zambetul larg, de cate ori o intalnesc parca imi creste si mie inima. Are acei ochi mari albastri care emana sinceritate si care cand vor sunt atat de expresivi.
Rar insa lasa doar ochii sa fie expresivi. Intreaga ei viata este o expresivitate, o exprimare, o explozie de sentimente si de exclamatii. Are o voce joasa, atragatoare. Vorbeste mult, cu sens. Ea crede ca nu vorbeste tot timpul cu sens, si se jeneaza, se autoironizeaza. Ce suflet sanatos e acela care se autoironizeaza! Are un tic verbal, sau poate doua, naturale, rustice, autentice. Ar putea scapa de ele, dar nimeni din jurul ei n-ar vrea asta, o parte din farmec ar zbura odata cu accentul sau intonatia ei.
Cineva ar spune ca ea este o persoana (si o femeie) care isi va cunoaste intotdeauna locul. Nu se da inapoi de la lucrurile pe care stie ca le merita, dar devine atat de timida cand e sa ceara mai mult de atat! Are un simt al corectitudinii atat de adanc inradacinat, si inteligenta ei este atat de innascuta si de dinafara cartilor, incat am impresia ca simte cea mai mica intentie rauvoitoare sau metoda de manipulare. Daca se lasa convinsa, este doar pentru ca vrea asta si pentru ca are incredere in tine ca ii vrei binele.
In ultimul timp a facut salturi. Sunt poate surpinzatoare si pentru ea. Sau poate sunt la fel de naturale ca fiecare lucru pe care il face.
Astept sa il vad pe acel cineva care sa-i ofere protectia si tandretea pe care ea o merita. Pe cineva la fel de natural, la fel de relaxat cu sine-insusi, la fel de increzator ca lucrurile se aseaza de la sine daca tu faci totul cu sinceritate si bunavointa.
Cel mai mare defect: timiditatea fata de lucrurile presus de ea.
Cea mai mare calitate: naturaletea si sinceritatea.
Saturday, June 28, 2008
Thursday, June 26, 2008
M
M. este un tip interesant atunci cand apuci sa il cunosti. Este inalt, brunet, cu parul un pic ondulat, mai demult il purta un pic mai lunguiet, asa era moda. Are niste ochi caprui in care poti citi inteligenta. Nu sunt mari, dar sunt profunzi si sclipirea pe care o au iti da siguranta ca vorbesti cu un om destept si de la care ai multe de aflat. Nu stiu daca poti spune ca e frumos. Insa tineretea ne face pe toti frumosi, iar el are si o tenta sportiva, voleiul si bridge-ul fac o combinatie perfecta de trup si suflet.
Pe parintii lui nu prea ai cum sa-i cunosti. El pare cel putin la prima vedere un tip independent si care se descurca singur. Acum are apartamentul lui, si a avut carnet de la 18 ani. Insa simti cateodata ca are acea liniste pe care ti-o ofera parintii care te sustin din umbra, si care te vor sustine intotdeauna, indiferent ca ai 13 sau 63 de ani. Pe tatal lui nu l-am cunoscut, dar mi se pare dilematic: unii spun ca e un tip dur, dintr-o bucata, care ii tine si pe el si pe fratele lui din scurt. Nu in sensul ca le taie aripile (din contra, intotdeauna i-a incurajat pe amandoi sa faca performanta), dar parca nu ii lasa sa respire, sa se bucure de simplitatea vietii si de luxul pe care un tanar la varsta lui nu si-l poate permite singur. El imi spune altceva: ca tatal lui e un familist, ca i-a fost intotdeauna alaturi si ca l-a sustinut. Nici pe mama lui n-o cunosc, insa pare o femeie stilata, fina, inteligenta, care stie sa convinga cu cuvinte blande un barbat ca nu are intotdeauna dreptate.
Revenind la el, il admir. Da, e un tip caruia ii place sa invete ceva nou tot timpul. Se plictiseste cam usor de anumite lucruri, si sare la altele, fara sa le termine pe primele. Este agil, nervos, dar gandeste strategic. Isi cunoaste defectele si incearca sa si le controleze. Uneori prea mult. Si poate ce nu-si da seama e ca eliminarea unui efect nu se face numai prin rationalitate, ci prin sentiment si blandete.
Undeva deep down, e un tip sensibil. I-ar placea sa fie iubit sincer si un pic giugiulit. La suprafata, e un tip sincer si corect, poate excesiv. Si un pic rece.
Cel mai mare defect: nu da importanta partii emotionale.
Cea mai mare calitate: dorinta constanta de a deveni mai bun.
Pe parintii lui nu prea ai cum sa-i cunosti. El pare cel putin la prima vedere un tip independent si care se descurca singur. Acum are apartamentul lui, si a avut carnet de la 18 ani. Insa simti cateodata ca are acea liniste pe care ti-o ofera parintii care te sustin din umbra, si care te vor sustine intotdeauna, indiferent ca ai 13 sau 63 de ani. Pe tatal lui nu l-am cunoscut, dar mi se pare dilematic: unii spun ca e un tip dur, dintr-o bucata, care ii tine si pe el si pe fratele lui din scurt. Nu in sensul ca le taie aripile (din contra, intotdeauna i-a incurajat pe amandoi sa faca performanta), dar parca nu ii lasa sa respire, sa se bucure de simplitatea vietii si de luxul pe care un tanar la varsta lui nu si-l poate permite singur. El imi spune altceva: ca tatal lui e un familist, ca i-a fost intotdeauna alaturi si ca l-a sustinut. Nici pe mama lui n-o cunosc, insa pare o femeie stilata, fina, inteligenta, care stie sa convinga cu cuvinte blande un barbat ca nu are intotdeauna dreptate.
Revenind la el, il admir. Da, e un tip caruia ii place sa invete ceva nou tot timpul. Se plictiseste cam usor de anumite lucruri, si sare la altele, fara sa le termine pe primele. Este agil, nervos, dar gandeste strategic. Isi cunoaste defectele si incearca sa si le controleze. Uneori prea mult. Si poate ce nu-si da seama e ca eliminarea unui efect nu se face numai prin rationalitate, ci prin sentiment si blandete.
Undeva deep down, e un tip sensibil. I-ar placea sa fie iubit sincer si un pic giugiulit. La suprafata, e un tip sincer si corect, poate excesiv. Si un pic rece.
Cel mai mare defect: nu da importanta partii emotionale.
Cea mai mare calitate: dorinta constanta de a deveni mai bun.
Recharging...
Simt ca mi-am atins linistea mult-visata. Si desi asta nu inseamna niciodata sa-nu-facem-nimic-24-din-24, ci inseamna intotdeauna lucruri mici (spalat pe dinti, cumparat paine, un suc cu prietenii), acele lucruri mici care iti umplu existenta de zi cu zi dar nu o incarca. Simt ca o mare presiune a disparut parca din senin. Ma dezumflu si e placut. Dorm mult si linistit, citesc o carte buna, imi pierd vremea cu joculete pe internet, mananc o piersica, scriu un entry in blog.
Poate cel mai placut este ca acum simt ca pot sa dau telefon unui prieten vechi, sa ii spun zambind din toata inima ca imi e dor de el/ea, ca mi-ar placea sa ne vedem si sa recuperam toate zilele alea care au trecut navalnic si agitat pentru fiecare din noi. Ne intalnim, ne imbratisam, ne asezam la o masa, cu cate o limonada in fata, ne e cald. Ne povestim ultimele succese, ne impartasim dramele. Intotdeauna filosofam un pic. Acestea sunt clipele in care ne detasam, privim mai relaxati lucrurile care s-au petrecut in ultimul timp si tragem concluzii pe care altcumva nu aveam vreme si rabdare sa le tragem. Tragem linie si privim in viitor.
Mai surprinzator este insa ca de cate ori ating aceasta stare de relaxare, ma umplu de energie, energie pozitiva, pentru un nou inceput. Mi se pare paradoxal, sincer!, ca dupa ce astept cu atata ardoare sa scap de stres si deadlineuri si chestii de facut, ajung instantaneu, printr-un moment de detensionare, sa fiu gata sa o iau de la inceput. Cu lucruri noi, cu lucruri pe care le proiectezi atunci cand iti spui "ah, ce mi-ar placea sa fac asta cand oi avea timp!".
Un curs de parasutism suna bine. Si m-as apuca si de olandeza. Tae bo sau tai chi? Cartea lui Sacks ma asteapta de mult timp in raft. Si El ma asteapta sa ma vada vesela si senina si iubitoare asa cum ma stie. Si marea ma asteapta, sarata si racoroasa asa cum o stiu de atata timp.
Deci, what next?
Poate cel mai placut este ca acum simt ca pot sa dau telefon unui prieten vechi, sa ii spun zambind din toata inima ca imi e dor de el/ea, ca mi-ar placea sa ne vedem si sa recuperam toate zilele alea care au trecut navalnic si agitat pentru fiecare din noi. Ne intalnim, ne imbratisam, ne asezam la o masa, cu cate o limonada in fata, ne e cald. Ne povestim ultimele succese, ne impartasim dramele. Intotdeauna filosofam un pic. Acestea sunt clipele in care ne detasam, privim mai relaxati lucrurile care s-au petrecut in ultimul timp si tragem concluzii pe care altcumva nu aveam vreme si rabdare sa le tragem. Tragem linie si privim in viitor.
Mai surprinzator este insa ca de cate ori ating aceasta stare de relaxare, ma umplu de energie, energie pozitiva, pentru un nou inceput. Mi se pare paradoxal, sincer!, ca dupa ce astept cu atata ardoare sa scap de stres si deadlineuri si chestii de facut, ajung instantaneu, printr-un moment de detensionare, sa fiu gata sa o iau de la inceput. Cu lucruri noi, cu lucruri pe care le proiectezi atunci cand iti spui "ah, ce mi-ar placea sa fac asta cand oi avea timp!".
Un curs de parasutism suna bine. Si m-as apuca si de olandeza. Tae bo sau tai chi? Cartea lui Sacks ma asteapta de mult timp in raft. Si El ma asteapta sa ma vada vesela si senina si iubitoare asa cum ma stie. Si marea ma asteapta, sarata si racoroasa asa cum o stiu de atata timp.
Deci, what next?
Wednesday, June 25, 2008
Licenta
MIERCURI 25.06.2008
COMISIA V - SALA 207
8.00-9.00
BABAN G. DANA=9
BALAN V. MIHAELA=7.50
BĂLŢOI V. NICOLETA-ANDREEA=8.75
BRATU I. ROXANA-MĂDĂLINA=9.50
BURLIBASA M. ANA RUXANDRA=7.75
9.00-10.00
CHIRAN N. DELIA-FLORINA=9.25
CINTEZĂ A.M. IRINA-MARIA=8.75
CIOATĂ D. IOANA-ERIKA=9
COSTEA I. ANDREEA=8
DOBA C. RALUCA ADINA=7
10.00-11.00
FIERBINTU T. IULIA=9
GHIRCOIAS P. RALUCA IOANA=7
HOSTIUC M. SORINA=8.75
IONESCU AL. MANUELA=9.25
IONESCU C. MIHAELA GABRIELA=9.25
11.00-12.00
CIOLCA E. MARILENA IULIANA=9
CONSTANTIN (ENASTESCU)N. CARMEN=8
CONSTANTINESCU M. ANDREEA DIANA=10
DABU F. ALIN-FANEL=8
DAVID N. CRISTINA LUMINITA=8
13.00-14.00
ENACHE T. RODICA=8
GHITA (DUMITRU) I. VALENTINA MARIA=8
GHITA M.F.CARMEN ANDREEA=9
GRADINARU G. MARICICA=9.25
IORDAN I. ARGENTIN TEODOR=10
14.00-15.00
PAVEL C.(POPESCU) STELUTA=absent
POPESCU R.A. RALUCA= 9
RADOI (URSACHI) D ANDREEA=9
RISTEA I. ROXANA ADINA=8.50
ROTARU (TUDOR)T. MIHAELA=10
15.00-16.00
STANESCU V. COSTELA=9
TANASE D. ANDREEA DANIELA=9
Thursday, June 19, 2008
Descopar Stereophonics
Cu ocazia aproprierii B`est Fest-ului si fiind intr-o dispozitie melancolico-romantico-nocturna, am (re)descoperit cu surprindere soundul celor de la Stereophonics, care vor concerta in iulie la festivalul nostru. Eu ii stiam doar cu Maybe Tomorrow, dar se pare ca vocea lui Kelly Jones este dumnezeiesc de interesanta indiferent de melodie.
De-abia astept sa-i vad.
De-abia astept sa-i vad.
Sunday, June 15, 2008
Manic Street Preachers
Discovered the Manics randomly... I was sleeping alone on the couch, in front of the TV while listening unconsciously to VH1. Yet I woke up slowly and sweet on a song, singing and mumbling the lyrics of a song I never had a clue I know. It was after midnight and I then knew I found a band who could express what I both think rationally and philosophically about the world we live in, and feel deep down in my soul.
I am a person who first listens to the melody and the voice. I was charmed by the musicality and the depth of Manics. Afterwards, I slowly started to get to the meaning of the lyrics, which are so poetical yet so intellectual at the same time.
I traveled around the world, except for UK, and I planned to come to a concert. Yet, I feel so lucky now because the mountain comes to Mohamed. Thank you for coming to Romania.
I am a person who first listens to the melody and the voice. I was charmed by the musicality and the depth of Manics. Afterwards, I slowly started to get to the meaning of the lyrics, which are so poetical yet so intellectual at the same time.
I traveled around the world, except for UK, and I planned to come to a concert. Yet, I feel so lucky now because the mountain comes to Mohamed. Thank you for coming to Romania.
Momentul continuu
Am dat din intamplare peste un vechi prieten, cu care nu m-am mai vazut poate de vreo 7 ani. Mi s-a parut neschimbat, si l-am recunoscut instantaneu. Un prieten pe care il stiu din clasa I. Am fost foarte emotionata, un val de amintiri s-au napustit instantaneu asupra mea, sau cum ar zice neurologul, s-a facut conexiunea mentala cu amintirile prafuite undeva in ungherul sufletului meu. Nu stiu daca mi-a tremurat vocea. Nu stiu daca sunt schimbata in ochii lui in vreun fel. Cert este ca am simtit o placere imensa, o bucurie sincera.
Astazi am stat de vorba de net, dupa o mare pauza in comunicare. Este greu sa stii ce sa spui mai intai, ce intamplari sa povestesti, ce sa intrebi mai intai. Sunt atatia ani comprimati pe care vrei sa-i afli sau sa-i impartasesti in cateva minute. Am decis amandoi ca vom iesi la un suc in curand. Fata in fata cu un om, debitul verbal si comunicarea per total este intotdeauna mai intensa si mai rapida decat pe messenger. Tot vorbind cu el, am exclamat amandoi cat de repede trece timpul. Am trait amandoi acel paradox al timpului subiectiv: viitorul intotdeauna pare departe, si zilele trecute par intotdeauna trecute parca prea repede. El a lansat apoteotic intrebarea: "Dar oare chiar trece repede timpul?". O intrebare fara raspuns. Eu am impresia ca timpul trece intotdeauna invers fata de cum am vrea noi sa treaca :). Am rostit poate o tautologie. Dar daca nu e? Pare ca in aceasta privinta nu exista o logica binara cu adevar sau falsitate. Pare ca daca timpul nu e o coordonata a existentei tale (adica nu te preocupi niciodata de cum trece sau nu vremea), atunci el inceteaza sa curga cu o anumita viteza.
I-am dat linkul blogului meu vechi, cu ideea ca nu pot sa-i impartasesc in cateva minute ce mi s-a intamplat timp de un an intreg. Cu ocazia asta, mi-am revizitat si eu blogul si am inceput sa recitesc din el. Mi-a placut ce am citit, si simt ca stilul in care scriam atunci mi l-am pierdut. Poate ca atunci trairile pe care le descriam erau cu adevarat intense si scriam cu inspiratie (cu "eingebung" :D). Si chestia nu e ca acum nu mai am trairi la fel de intense. Cred doar ca acum nu imi mai ofer acel timp sa le pun pe foaie. Nu ma mai "bucur" de acea singuratate si detasare a observatorului unei lumi in care nu mai integrez 100%. Acum sunt absorbita de fiecare moment si incerc sa-l traiesc ca si cum e acel moment continuu, in nirvana.
Astazi am stat de vorba de net, dupa o mare pauza in comunicare. Este greu sa stii ce sa spui mai intai, ce intamplari sa povestesti, ce sa intrebi mai intai. Sunt atatia ani comprimati pe care vrei sa-i afli sau sa-i impartasesti in cateva minute. Am decis amandoi ca vom iesi la un suc in curand. Fata in fata cu un om, debitul verbal si comunicarea per total este intotdeauna mai intensa si mai rapida decat pe messenger. Tot vorbind cu el, am exclamat amandoi cat de repede trece timpul. Am trait amandoi acel paradox al timpului subiectiv: viitorul intotdeauna pare departe, si zilele trecute par intotdeauna trecute parca prea repede. El a lansat apoteotic intrebarea: "Dar oare chiar trece repede timpul?". O intrebare fara raspuns. Eu am impresia ca timpul trece intotdeauna invers fata de cum am vrea noi sa treaca :). Am rostit poate o tautologie. Dar daca nu e? Pare ca in aceasta privinta nu exista o logica binara cu adevar sau falsitate. Pare ca daca timpul nu e o coordonata a existentei tale (adica nu te preocupi niciodata de cum trece sau nu vremea), atunci el inceteaza sa curga cu o anumita viteza.
I-am dat linkul blogului meu vechi, cu ideea ca nu pot sa-i impartasesc in cateva minute ce mi s-a intamplat timp de un an intreg. Cu ocazia asta, mi-am revizitat si eu blogul si am inceput sa recitesc din el. Mi-a placut ce am citit, si simt ca stilul in care scriam atunci mi l-am pierdut. Poate ca atunci trairile pe care le descriam erau cu adevarat intense si scriam cu inspiratie (cu "eingebung" :D). Si chestia nu e ca acum nu mai am trairi la fel de intense. Cred doar ca acum nu imi mai ofer acel timp sa le pun pe foaie. Nu ma mai "bucur" de acea singuratate si detasare a observatorului unei lumi in care nu mai integrez 100%. Acum sunt absorbita de fiecare moment si incerc sa-l traiesc ca si cum e acel moment continuu, in nirvana.
Thursday, June 12, 2008
Relaxare?
Ma apropii de sfarsit, si aproape ca nu imi vine sa cred. Maine dimineata imi depun lucrarea de licenta, dupa lupte seculare, dupa sute de examene si zeci de ore de scris si de citit.... dupa doi ani in care vacanta=scoala de vara, sau=weekend in vama, nu-mi vine sa cred ca in sfarsit ma apropii de acea vacanta ADEVARATA. Vacanta aia in care nu fac NIMIC, zac cu burta la soare si ma gandesc la cai verzi pe pereti.
M-am dezobisnuit un pic. In ultimii ani am fost tot timpul intr-o stare de agitatie, intr-o stare de a face ceva. Recunosc, am obosit un pic, mental, sentimental. Am nevoie de o pauza.
Nu stiu daca tie ti s-a intamplat vreodata, dar eu am ajuns in faza in care nu pot sta o saptamana fara sa fac nimic, doar sa ma relaxez. Ajungeam cumva sa ma simt inutila, sa simt ca trece timpul pe langa mine. Ajungeam sa am nevoia sa fac CEVA, pentru viitorul meu sau pentru altii.
Acum m-am relaxat un pic, and it feels good. Andrei rade un pic de mine, pentru ca in calendar am numai activitati gen "coafor", "shopping", "iesire la bere", "fitness". Dar in momentele astea in care am grija de mine, (de minele care e acum in momentul asta), si nu mai fac lucruri pentru viitor, simt ca ma relaxez. De exemplu, alaltaieri citeam o carte pe calomnie si insulta (tema mea de licenta), si la un moment dat am simtit ca obosesc mental. Si m-am intrerupt: mi-am facut ordine prin camera, prin haine, prin hartii. Am schimbat apa la flori, am periat pisoii. Am stat jumatate de ora in genunchi, in baie, frecand cu periuta o poseta murdarita. Si tot "exercitiul fizic" si lipsa de activitate intelectuala intensa mi-au facut foarte bine.
In ultimul timp am gandit prea mult, am citit prea mult, am scris mii de pagini. Vreau sa ies la aer liber, sa tin ochii inchisi, sa respir adanc, si sa ma bucur de vara si de soare.
Da, cred ca asta o sa fac.
M-am dezobisnuit un pic. In ultimii ani am fost tot timpul intr-o stare de agitatie, intr-o stare de a face ceva. Recunosc, am obosit un pic, mental, sentimental. Am nevoie de o pauza.
Nu stiu daca tie ti s-a intamplat vreodata, dar eu am ajuns in faza in care nu pot sta o saptamana fara sa fac nimic, doar sa ma relaxez. Ajungeam cumva sa ma simt inutila, sa simt ca trece timpul pe langa mine. Ajungeam sa am nevoia sa fac CEVA, pentru viitorul meu sau pentru altii.
Acum m-am relaxat un pic, and it feels good. Andrei rade un pic de mine, pentru ca in calendar am numai activitati gen "coafor", "shopping", "iesire la bere", "fitness". Dar in momentele astea in care am grija de mine, (de minele care e acum in momentul asta), si nu mai fac lucruri pentru viitor, simt ca ma relaxez. De exemplu, alaltaieri citeam o carte pe calomnie si insulta (tema mea de licenta), si la un moment dat am simtit ca obosesc mental. Si m-am intrerupt: mi-am facut ordine prin camera, prin haine, prin hartii. Am schimbat apa la flori, am periat pisoii. Am stat jumatate de ora in genunchi, in baie, frecand cu periuta o poseta murdarita. Si tot "exercitiul fizic" si lipsa de activitate intelectuala intensa mi-au facut foarte bine.
In ultimul timp am gandit prea mult, am citit prea mult, am scris mii de pagini. Vreau sa ies la aer liber, sa tin ochii inchisi, sa respir adanc, si sa ma bucur de vara si de soare.
Da, cred ca asta o sa fac.
Tuesday, June 3, 2008
Call for drawings!
Centrul de Resurse pentru Organizatii Studentesti cauta 17 desene cartoon-like pentru un ghid adresat studentilor. Am vrea sa vedem portofoliul tau, avem si o imagine model pe care am vrea sa ti-o aratam, si sa vedem impreuna daca desenele se pot face in acel stil.
Desenele trebuie facute urgent. Garantam o colaborare fructuoasa pentru ambele parti.
Pentru mai multe detalii trimite mail la peep@cros.ro sau da telefon la 0730122630
Desenele trebuie facute urgent. Garantam o colaborare fructuoasa pentru ambele parti.
Pentru mai multe detalii trimite mail la peep@cros.ro sau da telefon la 0730122630
Monday, June 2, 2008
Absolvire
Se spune ca absolvirea facultatii e unul din momentele alea importante, care se intampla o data in viata, si care marcheaza incheierea unei etape si inceputul alteia. Well, la capitolul asta sunt un pic mai nonconformista. In primul rand pentru ca sunt studenta la doua facultati. Si atunci care din momente il consideri momentul-cheie?? Sa zicem insa ca Facultatea de Filosofie a fost intotdeauna facultatea mea de suflet, mediul in care am crescut, am invatat si am devenit un alt om, un pic mai aproape de maturitate si completitudine. Poate de aceea ziua de 15 mai a fost ziua in care mi-am luat la revedere de la colegi, de la profesori, de la bancile facultatii. Pentru cei care vor sa vada cateva poze frumoase cu oameni frumosi, click aici.
Poate cel mai ciudat este insa faptul ca sarbatoresc absolvirea facultatii fara a indeplini doua conditii importante: nu mi-am incheiat mediile, si nu mi-am dat licenta. Al doilea e un motiv valabil pentru noi toti si, teoretic vorbind, e cel putin ciudat. Cum poti sa te lauzi ca ai absolvit facultatea daca fara licenta nu iti poti lua diploma de absolvire?
Ma gandesc ca singurul motiv pentru care lucrurile se intampla in ordinea asta e unul mai degraba operational. Acest moment este probabil singurul in care providenta ii poate aduce pe toti colegii la un loc. Licenta poti s-o dai si peste un an, doi, fiecare in ritmul sau; insa toti avem ritmuri diferite. Asa ca acesta a fost ultima data cand probabil ne sincronizam, sau cel putin pentru urmatorii 5 ani.
In orice caz, festivitatea a fost foarte placuta, cu simboluri si substanta. Si desi unii n-au fost de acord cu obiceiul "american" de a purta robe si toci, acestea nu ne-au impiedicat pe niciunul din noi sa investeasca in eveniment atata simtire si emotii cat a putut.
Poate cel mai ciudat este insa faptul ca sarbatoresc absolvirea facultatii fara a indeplini doua conditii importante: nu mi-am incheiat mediile, si nu mi-am dat licenta. Al doilea e un motiv valabil pentru noi toti si, teoretic vorbind, e cel putin ciudat. Cum poti sa te lauzi ca ai absolvit facultatea daca fara licenta nu iti poti lua diploma de absolvire?
Ma gandesc ca singurul motiv pentru care lucrurile se intampla in ordinea asta e unul mai degraba operational. Acest moment este probabil singurul in care providenta ii poate aduce pe toti colegii la un loc. Licenta poti s-o dai si peste un an, doi, fiecare in ritmul sau; insa toti avem ritmuri diferite. Asa ca acesta a fost ultima data cand probabil ne sincronizam, sau cel putin pentru urmatorii 5 ani.
In orice caz, festivitatea a fost foarte placuta, cu simboluri si substanta. Si desi unii n-au fost de acord cu obiceiul "american" de a purta robe si toci, acestea nu ne-au impiedicat pe niciunul din noi sa investeasca in eveniment atata simtire si emotii cat a putut.
Sunday, June 1, 2008
OK!
Provenienţa expresei OK este intens disputată şi nu există unanimitate cu privire la o explicaţie sau alta cu privire la intrarea în vocabular şi primele folosiri ale termenului, deşi se acceptă în general că este un termen care a apărut pentru prima oară în limba engleză. Gestul care însoţeşte expresia OK este mai puţin problematic şi este compus din unirea vârfului degetului mare cu degetul arătător, cu palma orientată înspre exterior, şi cu celelalte trei degete îndreptate în sus. O altă variantă a gestului este cea cu degetul mare îndreptat în sus şi celelalte patru degete strânse în palmă. În general, acest gest nu are un alt înţeles, el fiind înţeles întotdeauna ca OK. Există însă contexte culturale în care acest gest poate fi considerat ofensiv, deoarece face un apropo cu privire la orientarea sexuală a interlocutorului (care este astfel considerat homosexual).
Universal vorbind, OK are mai multe înţelesuri, în funcţie de contextul în care este utilizat. În primul rând, este utilizat pentru a descrie calitatea unui lucru, sau adecvarea la standardul de calitate. De exemplu, se spune “este OK să faci cutare lucru”. În al doilea rând, poate exprima un nivel de calitate mediocru, nu excelent; de exemplu, “lucrarea ta este OK, dar mai trebuie modificată”. În al treilea rând, în dialoguri OK poate denota acord şi iniţierea unei acţiuni, în expresii precum “OK, voi face aşa cum spui”. În al patrulea rând, în combinaţie cu diferite gesturi nonverbale, poate desemna intenţia de a calma spiritele sau de a micşora diferendele (de exemplu, “OK, dar nu trebuie neapărat să faci asta”). Nu în ultimul rând, uneori este folosit într-o exclamaţie pentru a exprima acelaşi înţeles ca “Este suficient!” sau “Stop!”.
Există nenumărate ipoteze cu privire la provenienţa expresiei OK, precum şi a gestului ce o însoţeşte, majoritatea fiind însă considerate improbabile. Cu privire la expresia verbală, există două ipoteze aproximativ egal acceptate. Prima ipoteză a fost lansată şi prezentată cu succes de către Allen Walker Read într-o serie de 6 articole apărute în jurnalul American Speech în 1963 şi 1964. Read a urmărit evoluţia utilizării expresiei OK în ziarele şi documentele americane, studiind în acelaşi timp şi istoria etimologiilor populare şi controversa cu privire la acestea. În urma cercetării, Read a explicat provenienţa expresiei OK din pronunţarea intenţionat greşită a expresiei “all correct” (şi anume “oll korrect”). Se pare că în anii '60 era o modă ca multe expresii să aibă o pronunţie comică, fonetică, apoi prescurtată în acronime. Prin urmare, OK ar fi fost una din multele expresii care au devenit în acea perioadă acronime.
O altă ipoteză egal acceptată este una propusă de W. S. Wyman in 1885 şi popularizată de Read, conform căreia OK derivă din cuvântul “okeh”. Dicţionarele din anii '60 explicau etimologia expresiei OK ca fiind de origine Choctaw (dialect amerindian), origine verificată prin resurse precum Gramatica Choctaw din 1870 ce explica înţelesul expresiei ca fiind “este aşa şi nu altfel” şi era de multe ori ca interjecţie pentru a atrage atenţia cuiva (Fay 2007).
Bibliografie:
Fay, Jim. (2007) The Choctaw Expression "Okeh" and the Americanism "Okay" http://www.prairienet.org/prairienations/ok.htm
Read, Allen Walker. "Could Andrew Jackson Spell?" American Speech 1963: 188-195.
---. "The First Stage in the History of 'O.K." American Speech Feb. 1963: 7-27.
---. "The Folklore of 'O.K.'" American Speech Feb. 1964: 5-25.
---. "Later Stages in the History of 'O.K.'" American Speech May 1964:83-101.
---. "The Second Stage in the History of 'O.K.'" American Speech May 1963: 83-102.
---. "Successive Revisions in the Explanation of 'O.K.'" American Speech December 84: 243-267.
Universal vorbind, OK are mai multe înţelesuri, în funcţie de contextul în care este utilizat. În primul rând, este utilizat pentru a descrie calitatea unui lucru, sau adecvarea la standardul de calitate. De exemplu, se spune “este OK să faci cutare lucru”. În al doilea rând, poate exprima un nivel de calitate mediocru, nu excelent; de exemplu, “lucrarea ta este OK, dar mai trebuie modificată”. În al treilea rând, în dialoguri OK poate denota acord şi iniţierea unei acţiuni, în expresii precum “OK, voi face aşa cum spui”. În al patrulea rând, în combinaţie cu diferite gesturi nonverbale, poate desemna intenţia de a calma spiritele sau de a micşora diferendele (de exemplu, “OK, dar nu trebuie neapărat să faci asta”). Nu în ultimul rând, uneori este folosit într-o exclamaţie pentru a exprima acelaşi înţeles ca “Este suficient!” sau “Stop!”.
Există nenumărate ipoteze cu privire la provenienţa expresiei OK, precum şi a gestului ce o însoţeşte, majoritatea fiind însă considerate improbabile. Cu privire la expresia verbală, există două ipoteze aproximativ egal acceptate. Prima ipoteză a fost lansată şi prezentată cu succes de către Allen Walker Read într-o serie de 6 articole apărute în jurnalul American Speech în 1963 şi 1964. Read a urmărit evoluţia utilizării expresiei OK în ziarele şi documentele americane, studiind în acelaşi timp şi istoria etimologiilor populare şi controversa cu privire la acestea. În urma cercetării, Read a explicat provenienţa expresiei OK din pronunţarea intenţionat greşită a expresiei “all correct” (şi anume “oll korrect”). Se pare că în anii '60 era o modă ca multe expresii să aibă o pronunţie comică, fonetică, apoi prescurtată în acronime. Prin urmare, OK ar fi fost una din multele expresii care au devenit în acea perioadă acronime.
O altă ipoteză egal acceptată este una propusă de W. S. Wyman in 1885 şi popularizată de Read, conform căreia OK derivă din cuvântul “okeh”. Dicţionarele din anii '60 explicau etimologia expresiei OK ca fiind de origine Choctaw (dialect amerindian), origine verificată prin resurse precum Gramatica Choctaw din 1870 ce explica înţelesul expresiei ca fiind “este aşa şi nu altfel” şi era de multe ori ca interjecţie pentru a atrage atenţia cuiva (Fay 2007).
Bibliografie:
Fay, Jim. (2007) The Choctaw Expression "Okeh" and the Americanism "Okay" http://www.prairienet.org/prairienations/ok.htm
Read, Allen Walker. "Could Andrew Jackson Spell?" American Speech 1963: 188-195.
---. "The First Stage in the History of 'O.K." American Speech Feb. 1963: 7-27.
---. "The Folklore of 'O.K.'" American Speech Feb. 1964: 5-25.
---. "Later Stages in the History of 'O.K.'" American Speech May 1964:83-101.
---. "The Second Stage in the History of 'O.K.'" American Speech May 1963: 83-102.
---. "Successive Revisions in the Explanation of 'O.K.'" American Speech December 84: 243-267.
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
