Prima zi de lucru

First day of work - cum se procedeaza.
Of course, am avut super emotii. Sa fie totul perfect. Sa n-o scrantesc cu nimic. Deh, first impression counts.
In ultimul timp am avut urmatorul motto: Nu lasa lucrurile marunte sa te impiedice sa realizezi lucrurile mari. Prin urmare, prima mea grija (in ordine temporala SI logica) a fost sa reusesc sa ma trezesc la 7.30. O ora minunata pentru tine, spun cei care imi cunosc stilul de dormit. Dar, intr-adevar, daca stai sa te gandesti, daca nu reusesti sa faci un lucru simplu gen sa te scoli la timp, sau daca ramai blocat in casa etc. nu ajungi sa faci lucrurile pe care consider importante in viata de zi cu zi.

De ajuns cu teoria. Am reusit sa ma trezesc, am dormit oribil (de stres), m-am trezit buimaca. M-am imbracat cat am putut eu de elegant. Am ajuns cu 20 de minute inainte de ora. Evident, sefii mei au ajuns dupa o ora. Nu-i nimic. Am stat la taclale cu secretara Peggy, o doamna in varsta si cu o oarece tinuta, dar plictisita si a.k.a. foarte vorbareata si plina de barfe si povestiri. She's nice. Performanta a fost ca pana la sfarsitul zilei mi-a retinut numele, ea care se mandrea ca nu e "good with names".

Atmosfera din birou e relaxata. Deocamdata sunt singura cu cei doi sefi ai mei, amandoi tipi tineri in jur de 30 de ani. Unul din ei e serios, chelios cu ochi albastri. Il simt sef. El imi da sarcinile si el imi verifica articolele. Il limbaj BGIA, el este mentorul meu. Celalalt pare mai tanar, aiurit, cu parul in toate partile si cu ochelari. Canta incetisor in timp ce lucreaza. Dar e foarte simpatic. El pare geniul informatic, cel care se ocupa cu structura revistei, cu structura site-ului. Cum in cv m-am laudat ca stiu C si Java, maine il voi ajuta la niste baze de date si niste motoare de cautare personalizate pentru site. De-abia astept.

Imi place la nebunie ca am libertate de miscare si ca munca mea consta in scris articole pe teme ce se leaga de etica si de globalizare, dar temele pot fi oricat de diverse. My philosophical expectations are met. Ba chiar am fost incurajata sa scriu pe ce imi place, pe ce ma preocupa si pe ce stiu eu mai bine. De ce nu, pe probleme stiintifice.

Apropo de asta, am terminat in sfarsit primul meu articol pentru ei. S-a transformat incet dintr-un articol de 500-800 cuvinte in 2000 de cuvinte. Va fi publicat in curand, voi pune linkul aici. Celule stem. Urmatorul articol va fie pe Wikipedia (asta apropo de teza de licenta a lui Cristi care, sper a fost finalizata cu succes :)).

A fost epuizant. De emotii n-am avut pofta de mancare si n-am mancat la pranz. Maine probabil ii voi insoti pe sefii la pranz. Social networking. Sunt tipi destepti si am multe chestii pe care le pot discuta cu ei. Thank God nu e serviciu zi de zi, 5 zile pe saptamana. Nu as rezista chiar asa mult. Desi seamana mult cu statul in biblioteca pe care il practic de obicei. :)

Pe maine. First day of work - cum se procedeaza.
Of course, am avut super emotii. Sa fie totul perfect. Sa n-o scrantesc cu nimic. Deh, first impression counts.
In ultimul timp am avut urmatorul motto: Nu lasa lucrurile marunte sa te impiedice sa realizezi lucrurile mari. Prin urmare, prima mea grija (in ordine temporala SI logica) a fost sa reusesc sa ma trezesc la 7.30. O ora minunata pentru tine, spun cei care imi cunosc stilul de dormit. Dar, intr-adevar, daca stai sa te gandesti, daca nu reusesti sa faci un lucru simplu gen sa te scoli la timp, sau daca ramai blocat in casa etc. nu ajungi sa faci lucrurile pe care consider importante in viata de zi cu zi.

De ajuns cu teoria. Am reusit sa ma trezesc, am dormit oribil (de stres), m-am trezit buimaca. M-am imbracat cat am putut eu de elegant. Am ajuns cu 20 de minute inainte de ora. Evident, sefii mei au ajuns dupa o ora. Nu-i nimic. Am stat la taclale cu secretara Peggy, o doamna in varsta si cu o oarece tinuta, dar plictisita si a.k.a. foarte vorbareata si plina de barfe si povestiri. She's nice. Performanta a fost ca pana la sfarsitul zilei mi-a retinut numele, ea care se mandrea ca nu e "good with names".

Atmosfera din birou e relaxata. Deocamdata sunt singura cu cei doi sefi ai mei, amandoi tipi tineri in jur de 30 de ani. Unul din ei e serios, chelios cu ochi albastri. Il simt sef. El imi da sarcinile si el imi verifica articolele. Il limbaj BGIA, el este mentorul meu. Celalalt pare mai tanar, aiurit, cu parul in toate partile si cu ochelari. Canta incetisor in timp ce lucreaza. Dar e foarte simpatic. El pare geniul informatic, cel care se ocupa cu structura revistei, cu structura site-ului. Cum in cv m-am laudat ca stiu C si Java, maine il voi ajuta la niste baze de date si niste motoare de cautare personalizate pentru site. De-abia astept.

Imi place la nebunie ca am libertate de miscare si ca munca mea consta in scris articole pe teme ce se leaga de etica si de globalizare, dar temele pot fi oricat de diverse. My philosophical expectations are met. Ba chiar am fost incurajata sa scriu pe ce imi place, pe ce ma preocupa si pe ce stiu eu mai bine. De ce nu, pe probleme stiintifice.

Apropo de asta, am terminat in sfarsit primul meu articol pentru ei. S-a transformat incet dintr-un articol de 500-800 cuvinte in 2000 de cuvinte. Va fi publicat in curand, voi pune linkul aici. Celule stem. Urmatorul articol va fie pe Wikipedia (asta apropo de teza de licenta a lui Cristi care, sper a fost finalizata cu succes :)).

A fost epuizant. De emotii n-am avut pofta de mancare si n-am mancat la pranz. Maine probabil ii voi insoti pe sefii la pranz. Social networking. Sunt tipi destepti si am multe chestii pe care le pot discuta cu ei. Thank God nu e serviciu zi de zi, 5 zile pe saptamana. Nu as rezista chiar asa mult. Desi seamana mult cu statul in biblioteca pe care il practic de obicei. :)

Pe maine.

American dancing

Am vazut un videoclip pe internet si am simtit nevoia stringenta sa va impartasesc modul in care americanii stiu sa danseze (pe rap si r&b, singura muzica pe care o asculta).

Check this out! A-ha, a-ha, click it on!...
http://www.comedycentral.com/sitewide/media_player/play.jhtml?itemId=81349

Imigrant

Prima saptamana de New York City.
M-am intors din Romania cu inima usoara, stiind ca sunt iubita si ca fundamentele vietii mele au ramas in picioare. New York-ul este overwhelming prin ochii unui turist. Am incercat sa il privesc de la inceput ca ceva similar lui "acasa". Daca il privesti asa nu mai esti socat de inaltimea cladirilor si consideri ca tot ce vezi e, mai mult sau putin, normal, "zilnic".

Am reusit sa fiu relaxata din primele momente, am stat de vorba cu soferul de taxi, care era rus. Ma intorsesem acasa, intr-un oras in care n-am mai locuit niciodata, si apartamentul pe care nu-l mai vazusem niciodata ma astepta. E incredibil cand simti ca diferenta intre a fi super emotionat si a fi blazat poate sa stea doar intr-o decizie de moment: "Nu plec la 7000 de km departare de casa, ci ma intorc acasa". Desigur, e fake, si o stii. New York nu e casa ta. Esti doar un student care a venit in state sa invete alte lucruri. Esti doar un imigrant cu visuri de implinire. Dar lucrul de care iti dai seama cu pregnanta in NYC este ca TOTI sunt imigranti. Toti au avut parinti si bunici cu visuri de implinire. Toti sunt la fel de straini, si nu au nimic in plus fata de tine.

Apartamentul in care locuiesc impreuna cu o fata (din Mexic) si doi baieti (Bulgaria si Serbia) este extraordinar. Are tot ce trebuie unor tineri care trebuie sa-si poarte de grija. In NY nici nu e greu sa-ti porti singur de grija. Totul ti se da mura-n-gura. Trebuie doar sa ai suficienti bani, pentru ca viata e scumpa (pe o masa nu dai mai putin de 200 de mii).

Laitmotiv: nu trebuie sa te ingrijesti despre cum se gateste ciorba de pui, de unde sa duci gunoiul, sau cum sa faci rost de New York Times. De asta se ocupa societatea. Tu trebuie sa muncesti. Muncesti. Muncesti. Muncesti. Pentru viitorul tau, pentru siguranta apartamentului de maine, pentru copiii pe care vrei sa-i ai. Esti bun? Noi avem ce-ti trebuie. Si te platim. Iti dam casa, masa, masina, bani de buzunar. Tu trebuie doar sa MUNCESTI.

Emilia, noua mea colega de camera, ma intreba marti seara de ce am vrut sa vin in SUA. S-a dovedit ulterior ca motivul meu de a pleca din Bucuresti anul asta a fost acelasi pentru care a plecat ea din Mexico City acum 6 ani. Aici toata lumea iti da impresia ca nu inveti degeaba. Ca chestiile pe care te strofoci sa ti le bagi in cap iti vor folosi in viitor. Uneori conteaza si chestiile pe care ai de gand sa le faci, dar nu le-ai facut inca (vezi cum se intocmeste un cv pt NYC). Ai impresia ca nu trebuie sa fii nepotul ministrului sau al lui Bill Gates ca sa duci o viata. Daca esti increzator in ceea ce ai in cap (pentru ca nu ajunge doar sa ai), aici poti sa duci o viata normala. vis de imigrant.

In urmatoarele 4 luni viata va fi complet diferita fata de semestrul trecut. Experientele si contextul sunt aproape antagonice. La Bard eram "in the middle of nowhere", cufundata in studiu teoretic, mancare asigurata (Maslow sa nu ne incurce din activitatile intelectuale), cerc restrans de prieteni, cu care joci carti sau vezi un film. No clubs, no alcohol. Concerte simfonice, prieteni gay, iarba verde si veverite. Aici, ziua muncesc, seara am cursuri, noaptea citesc. In weekend amicii trag de mine sa mergem in vreun pub sau club. Aici nu e numai un singur amarat "Black Swan", ci New York City Nightlife. Aici metroul merge non-stop. Cel mai complicat metrou ever. Cel mai eficient metrou ever. Sunt lenesa, imi place sa dorm, sa joc un Sims. Sa citesc un Dworkin. They don't call me party pooper for nothing :).

Intru in campul muncii, finally, dupa 21 de ani. Sa vedem.

Portrait of the Teacher Idealist (eNFj)

Am fost nevoita de catre coordonatorii mei de aici sa fac Myers Briggs Personality / Leadership Test. Asta e rezultatul:



The Idealists called Teachers are abstract in their thought and speech, cooperative in their style of achieving goals, and directive and expressive in their interpersonal relations. Learning in the young has to be beckoned forth, teased out from its hiding place, or, as suggested by the word "education," it has to be "educed." by an individual with educative capabilities. Such a one is the eNFj, thus rightly called the educative mentor or Teacher for short. The Teacher is especially capable of educing or calling forth those inner potentials each learner possesses. Even as children the Teachers may attract a gathering of other children ready to follow their lead in play or work. And they lead without seeming to do so.
Teachers expect the very best of those around them, and this expectation, usually expressed as enthusiastic encouragement, motivates action in others and the desire to live up to their expectations. Teachers have the charming characteristic of taking for granted that their expectations will be met, their implicit commands obeyed, never doubting that people will want to do what they suggest. And, more often than not, people do, because this type has extraordinary charisma.
The Teachers are found in no more than 2 or 3 percent of the population. They like to have things settled and arranged. They prefer to plan both work and social engagements ahead of time and tend to be absolutely reliable in honoring these commitments. At the same time, Teachers are very much at home in complex situations which require the juggling of much data with little pre-planning. An experienced Teacher group leader can dream up, effortlessly, and almost endlessly, activities for groups to engage in, and stimulating roles for members of the group to play. In some Teachers, inspired by the responsiveness of their students or followers, this can amount to genius which other types find hard to emulate. Such ability to preside without planning reminds us somewhat of an Provider, but the latter acts more as a master of ceremonies than as a leader of groups. Providers are natural hosts and hostesses, making sure that each guest is well looked after at social gatherings, or that the right things are expressed on traditional occasions, such as weddings, funerals, graduations, and the like. In much the same way, Teachers value harmonious human relations about all else, can handle people with charm and concern, and are usually popular wherever they are. But Teachers are not so much social as educational leaders, interested primarily in the personal growth and development of others, and less in attending to their social needs.
Mikhail Gorbachev is an example of a Teacher Idealist.

One week left

Stai, sa-mi trag rasuflarea. Pfiiiiuuuu....

One week left. Saptamana viitoare pe vremea asta voi fi depus ultimul referat de pe semestrul asta. Suntem toti extenuati, plictisiti. Nu mai vrem sa invatam chestii noi, sa mai citim alte carti. Toti studentii internationali imi impartasesc ca le-a ajuns cat au citit semestrul asta. Mie germana imi iese literalmente pe urechi.

Suntem un pic tristi. Prietenii incropite acum cateva luni, saptamana viitoare ne vom desparti, poate pentru totdeauna. Imi dau seama ca vizavi de ei, am invatat multe despre mine si despre cat de mult ma mandresc cu Romania. Mi-a duc aminte de ce a scris Raluca Draghici pe blogul ei. Si creca se intampla in felul urmator: un roman care a fost in State are multe motive sa urasca Romania. Dar in afara, Romania ofera lumii un mit, si fiecare roman e reprezentantul ei. Prietenii mei din Serbia si Bulgaria mi-au marturisit ca, inainte sa ma cunoasca, nici macar nu se gandeau la Romania ca tara. Profesoara de germana mi-a aratat, mai mult sau mai putin intentionat, cat de similara e cultura europeana vestica de cea estica. Si cat de similara e cu franceza, engleza, romana.

Mi-am dat seama cat de speciala este limba romana. Suna trivial ce am spus, dar o simt foarte puternic. Nu poti sa ai feelingul asta decat intr-un mediu de est-europeni (sarbi, bulgari, croati, bosniaci, rusi etc) care toti se inteleg intre ei, dar tu nu intelegi nimic. In schimb intelegi (si esti inteles de catre) italieni, spanioli, francezi. Asta da limba latina!

Ah, am avut placerea in ultima luna sa cunosc o sarmanta fata turcoaica. Ea e in SUA de la 3 ani, dar stie turceste. Of course, avem mai multe cuvinte comune decat ne-ar placea sa recunoastem..


Of, I'm off the track again. Si e tarziu, maine trebuie sa scriu un referat.
Be back with last week impressions.

Pe urechi

Stai, sa-mi trag rasuflarea. Pfiiiiuuuu....
One week left. Saptamana viitoare pe vremea asta voi fi depus ultimul referat de pe semestrul asta. Suntem toti extenuati, plictisiti. Nu mai vrem sa invatam chestii noi, sa mai citim alte carti. Toti studentii internationali imi impartasesc ca le-a ajuns cat au citit semestrul asta. Mie germana imi iese literalmente pe urechi.

Suntem un pic tristi. Prietenii incropite acum cateva luni, saptamana viitoare ne vom desparti, poate pentru totdeauna. Imi dau seama ca vizavi de ei, am invatat multe despre mine si despre cat de mult ma mandresc cu Romania. Mi-a duc aminte de ce a scris Raluca Draghici pe blogul ei. Si creca se intampla in felul urmator: un roman care a fost in State are multe motive sa urasca Romania. Dar in afara, Romania ofera lumii un mit, si fiecare roman e reprezentantul ei. Prietenii mei din Serbia si Bulgaria mi-au marturisit ca, inainte sa ma cunoasca, nici macar nu se gandeau la Romania ca tara. Profesoara de germana mi-a aratat, mai mult sau mai putin intentionat, cat de similara e cultura europeana vestica de cea estica. Si cat de similara e cu franceza, engleza, romana.

Mi-am dat seama cat de speciala este limba romana. Suna trivial ce am spus, dar o simt foarte puternic. Nu poti sa ai feelingul asta decat intr-un mediu de est-europeni (sarbi, bulgari, croati, bosniaci, rusi etc) care toti se inteleg intre ei, dar tu nu intelegi nimic. In schimb intelegi (si esti inteles de catre) italieni, spanioli, francezi. Asta da limba latina!

Ah, am avut placerea in ultima luna sa cunosc o sarmanta fata turcoaica. Ea e in SUA de la 3 ani, dar stie turceste. Of course, avem mai multe cuvinte comune decat ne-ar placea sa recunoastem..

Of, I'm off the track again. Si e tarziu, maine trebuie sa scriu un referat.
Be back with last week impressions.

Consumerism!

Am vrut sa-mi dezactivez serviciul de inchiriat filme NetFlix (pentru ca maine imi expira perioada de free trial). Si uite ce mesaj disperat primesc! Cum sa refuzi consumerismul?...

Mission accomplished

Ma aflu din nou in tren. De data asta e un tren mai fancy, care costa mai multi bani. Amtrak vs MetroNorth. Aici am si priza :P. De data asta, a trecut o zi. Am plecat din NYC si ma intorc spre campus. Sunt vesela, cu inima usoara. M-am odihnit, m-am dus la interviu de dimineata si, cum se spune, I got the job. Ceilalti mi-au spus cand am ajuns "You lucky bastard!". Asta pentru ca asta e singurul internship unde ti se dau 15 dolari pe zi pentru mancare, bani care sunt absolut ESENTIALI in New York. Ilaria, colega de apartament a lui Sasha, (da, are nume ciudat pentru ca e italianca) mi-a zis ca cel mai important lucru in NY e sa ai bani, pentru ca aici orice e posibil.

Interviul mi-a placut foarte mult. Au participat doi tipi de la revista Policy Innovations. Amandoi tineri, in jur de 30 de ani. Unul din ei mai aerian, genul de tip cu ochelari, total cufundat in computer science (probabil el se ocupa de structura site-ului). Celalalt mai cu picioarele pe pamant. Amandoi cu ochii calzi. Cateodata radeau unul inspre celalalt. La un moment dat mi-a dat prin cap: "Daca rad pentru ca spun tampenii?". Si adevarul e ca am vorbit mai mult decat vorbesc in general cu oameni pe care de-abia i-am cunoscut. Am vorbit non-stop. Am discutat o gramada de chestii, incepand cu sistemul educational din Romania, revistele de policymaking din Romania, despre cum e sa fii la doua facultati, despre cursul meu de simulating reality :), despre importanta networkingului intre organizatii, despre games theory, despre carti de etica aplicata (Devin tocmai recenzeaza o carte despre implicatiile etice ale geneticii, hihi), despre imagologie (hehe, pentru prima oara, merci SNSPA, merci .
Mi-am dat seama ca imi va placea mult sa lucrez la Carnegie. Imi va placea mai mult decat credeam. Pe scurt, jobul meu e sa scriu "briefings" pe un anumit subiect de actualitate. Fiecare briefing are aproape 1000 de cuvinte, deci e ca un mic referat :). Ceea ce nu ma asteptam este ca: 1) subiectul este de actualitate, dar nu la zi; 2) subiectul este de actualitate, dar vrea sa analizeze intreaga evolutie a fenomenului cu pricina. Cool. 3) Tonul trebuie sa fie riguros, impartial, analitic, descrierea trebuie sa fie comprehensiva si profunda. Adica exact ce imi place mie :)

Calatoria asta la New York a meritat. Cand m-am intors in apartament am cumparat pentru gazdele mele un suc de portocale si un cozonac. Da, m-ati auzit bine, un cozonac! La ei se numeste "loaf bread" cu diverse chestii inauntru. Dar e cozonac, for God's sake!
Ce frumos e peisajul! Linia de tren este, pe intreaga lungime a drumului meu, pe marginea raului Hudson. Apa si un peisaj care apune. Poza de sus e facuta de o fantoma care ma insoteste permanent si care m-a batut pe umar sa-mi faca o poza.
Sunt happy.
Nu mai sunt deprimata asa cum eram acum 2 zile. Maine am examen, am invatat doar jumatate de materie (si, cum se spune in popor, e groasa!). Dar sunt happy. Lucrurile merg bine.
Inchei aici ca sa ma bucur de restul de calatorie in compania baietilor de la Manic Street Preachers si a soarelui care apune rosu.

Trenul

Sunt in tren spre NY. E ora 7 jumate seara. Ma gandesc ca am mare tupeu sa scriu pe laptop intr-un tren. Dar la cata politie si gardieni vad tot timpul, ma gandesc ca tot cei nascuti aici si obisnuiti sa vada fortele de ordine peste tot, nu prea sunt obisnuiti sa se gandeasca la chestii nastrusnice. Doar "free-riderii". Sper sa nu fie nici un free-rider pe langa mine...

Stupid, dar e duminica seara. Ce naiba caut eu in tren spre New York la sfarsit de saptamana? Pai asa e jobul. Cum semestrul viitor ma duc la BGIA, si trebuie sa imi gasesc ceva de facut pentru un semestru intreg, aka. sa imi gasesc un internship, asta presupune ca trebuie sa imi fac reclama. In termeni mai putin metaforici, ma duc la un interviu la Carnegie Council for Applied Ethics and International Affairs. Suna fancy. Asta e si ideea. De obicei a face un internship egal a fi agariciul cuiva pentru o perioada, ca ulterior sa pui pe cv cum ca ai facut ceva cu adevarat important. Ha.

Mai nasol pentru cei care nu prea sunt pe felie cu relatiile internationale (inclusiv eu), un internship la BGIA nu prea are de-a face cu preocuparile tale (mele) normale. Si care ar fi preocuparile mele normale, ma rog?? Pai sa-mi dau cu parerea in chestii absolut rupte de realitate, in termeni pe care 90% din oameni nici macar nu-i inteleg. Gen "wayward causal chains as objection to the concept of intentional action". Nu e patetic?!...

In ziua de azi, pe oameni ii preocupa total alte lucruri. De exemplu, sa salveze planeta. Foarte frumos. Si de ce nu, sa o faca fara sa ii deranjeze pe barosanii care conduc marile corporatii. Asta e cam greu. Mult succes. Dar ce vorbesc, va trebui sa fac parte din gasca. Pentru ca sunt niste probleme care ar trebui sa preocupe pe toata lumea.

PIUA
Uf, nu pot sa ma concentrez. Si nu e din cauza melodiilor de la Compact pe care le ascult la casti. Dimpotriva, nu prea le aud. Cinci gagici intre 30 si 60 de ani stau vizavi de mine in compartiment si rad ATAT de tare, incat baietii de la Compact imi spun "Singur de caut in noapte / Unde esti?" fara ca eu sa-i aud.

Ia hai sa facem o analiza sociologica. Sau filosofica. Whatever. S-ar petrece un asemenea fenomen in Romania? Hmmm.. Pai in primul rand, nu prea cred ca sunt grupuri cu o varsta atat de variata. Mediul de munca si autosuficienta caracteristica partii feminine (prin asta ma refer la fenomenul care se petrece la o anumita varsta si care face o femeie sa se considere suficient de experimentata intr-ale vietii, incat nu considera ca are ce sa invete de la femeile mai tinere decat ea; prin urmare, isi gaseste prietene numai printre cele de varsta ei, prietene care, pentru ca trec prin aceleasi experiente si crize, sunt solidare in suferinta) nu permite. In al doilea rand, un grup de femei nu isi permite in Romania sa faca atata galagie intr-un spatiu public (decat daca au sub 25 de ani). In ultimul rand, oamenii nu prea au curaj sa le spuna sa taca - asta cred ca e universal. Voi ce credeti? Hehe. Un tip din fata mea n-a mai suportat, si-a luat bagajul si se duce in alt vagon.

Melodia asta e perfecta! Hihi! Compact - Trenul pierdut. Tocmai am oprit intr-o statie absolut obscura. Ma uit pe geam la un semn care are desenata o sageata si care spune "To weekend bicycle loading area". Whaaat? Americanii suprasimplifica lucrurile. Adica nu mai e absolut nici o provocare in a-ti gasi bicicleta aici!!

Sa revenim la drum ("drumul e luuuung..."). Drumul spre NY este echivalent cu un drum pana in Vama Veche. Si, culmea, aici il fac o data la doua saptamani. In Romania nu m-as duce niciodata in Vama o data la doua saptamani. Si nu e de bani. Drumul dus-intors costa 25 de dolari. Adica vreo 700 de mii (desi, evident, aici 25 dolari par o nimica toata...). E din cauza ca transportul e RELIABLE!!!! Stiu ca daca plec din campus la ora 6, voi ajunge in NY la 9.21. Sharp. Si daca pierd vreun tren, mai sunt inca 10 unul dupa altul. Nu-i asa ca e o placere?...


Ce mult te-am iubit Paraschivo!... Hehe, Margineanu. Merci cd-uri. Merci HP. Whatever.
In noaptea in care am ramas fara curent, am facut un scurt "documentar" cu aparatul foto. E haios. N-am cum sa-l pun pe net, dar o sa vi-l arat la un moment dat. Ieri si eu si Heidi l-am vazut si am ramas trasnite. Adica fiecare cu impresiile si concluziile ei. Eu mi-am dat seama ca preiau foarte usor expresii de la oameni. De la Heidi am preluat tonul ultra-jucaus de a vorbi. De la Samid am preluat un ton cinic pe care il aplic la unele cuvinte care ar trebui sa sune "whatever!" si ajung sa sune "what-ee-vaaah!". Stiu ca voi scapa de aceste preluari cand ma voi intoarce acasa. Heidi si-a dat seama ca uneori pare prea copilaroasa. Desi e o tipa foarte matura, in preajma prietenilor este exuberanta si jucausa, si pentru necunoscuti pare (citez) o fetita de 5 ani.

Partea mai naspa pentru mine este ca de multe ori in video nu am accent american. Si acest fapt are radacini psihologice adanci. Un fapt care mi s-a intamplat pentru prima oara in viata: imi este intr-un asa hal de limba romana, incat am ajuns sa vorbesc singura in romana si am pierdut orice chef de a vorbi engleza. Mami, stai linistita, promit ca o sa vorbesc corect la interviu :). Si, de ce credeti ca ascult Compact si Margineanu??... Btw, acum ascult Traveler in Time. O melodie cantata de romani in engleza. Merci baietii mei de la Blind Spirits! Mi-e dor de voi!

Mai am fix o ora de drum si voi fi in Man-hattan (vezi filmul A.I. hehe). Hmm, ce sa pozez de data asta? In New York te porti invariabil ca un turist. Din pacate laptopul asta e prea greu pentru umerii mei sensibili, asa ca nu prea am chef sa merg pe jos 6 "blocks" si 5 "avenues". Asa ca voi lua metroul. Metroul in NY este, asa cum va imaginati, un concept cu totul diferit fata de "metroul in Bucuresti". Poti literalmente sa te ratacesti. Noroc ca mama si tata m-au invatat sa fiu paranoica in mediu necunoscut. Si noroc ca planul de urbanism in New York este LOGIC. Adica avenue 8 vine dupa avenue 7, si strada 43 vine dupa strada 42.


Dupa ani si ani
Ma voi intoarce
DUpa ani si ani
Sigur voi veni
Dupa ani si ani
Vom fi impreuna din nou
Primul nostru gand
Ne va regasi plangand

Dupa ani si ani suna deprimant acum. E prima oara cand sunt ma intorc acasa "dupa luni si luni". Si mi-e dor de tot. Mi-e dor de toti. Mi-e dor. Pazea, vin!

Exactitate meteo

O ocazie unica. Ia sa vedem noi cum se descurca americanii impotriva furiilor naturii! Zilele trecute au fost neobisnuit de calde la Bard. E intai decembrie. Trebuia sa fie frig si, de ce nu, niste zapada. Toti amicii mei americani m-au amenintat de mai bine de doua luni ca iarna o sa fie grea. Si totusi, in ultimele zile m-am luptat cu caldura. 20 de grade celsius.

Insa s-a intamplat ceva neasteptat. Ieri am fost anuntata ca "un front de aer foarte rece din Antarctica va ajunge maine in New York". Va fi un vant extrem de puternic, si probabil furtuna. Mi-am zis: s-o vad si pe-asta. Si cum nu ar fi fost de ajuns, maine s-ar putea sa ninga.

Perfect, mi-am zis, o ocazie buna sa testez multe chestii de-aici: 1. exactitatea previziunilor meteorologice. In Romania niciodata nu mi-a pasat de ce zic meteorologii. Din simplul motiv ca nu prea o nimeresc baietii. Eh, acum pot sa spun ca baietii americani o nimeresc cam la fix. Am ras citind mesajul oficial "Furtuna va incepe la pranz". Era 12:15 minute si nu incepuse nici o furtuna! Eh, furtuna a inceput la 1:30. Eram in clasa. M-am uitat pe geam si mi-am zis "Oh shit, the storm has begun."

Bun, deci pe-asta au nimerit-o. Nota 10. Fricoasa din fire, am luat in seama toate sfaturile lor: am mers la distanta de copaci, mai mult prin-nauntru, si m-am uitat pe sus dupa crengi zburatoare. Cel mai simpatic sfat al lor: "Be prepared to duck". Hehe :) Ca gluma, mi-am zis ca e bine ca am un ghiozdan greu in spate, ca altfel m-ar fi zburat vantul.

Ca un om prevazator, m-am oprit la magazinul din campus si am cumparat cate ceva de mancare (daca intr-adevar ramanem fara curent, izolati si infometati??). Bine am facut :P.
Vantul a fost simpatic. Nu prea l-am luat in seama. Mi-am scris e-mailurile, mi-am facut treburile, mi-am spalat rufele (ca daca ramanem fara curent si eu n-am haine curate sa supravietuiesc??), am facut un dus (ca daca ramanem fara curent si fara apa calda, eu cum o sa supravietuiesc pentru un timp nelimitat??)

Interludiu: actiunile si gandurile mele reflecta o gandire pur europeana. Ei nu prea isi fac griji de-astea. Daca au o lanterna (care, da, e buna la casa omului pe timp de intuneric!) totul e ok. Si au dreptate, aici la ei acasa. Pentru ca sistemul se asigura impotriva acestui gen de situatii si se asigura ca oamenii sa aiba cat mai putine motive sa se planga. [In contrast, imi aduc aminte cat de oribil e sa traiesti fara caldura, fara gaz, fara apa calda - pentru ca da, am avut ocazia in viata sa le experimentez - pe rand sau in acelasi timp].

Deci da, mi-am zis in momentul in care a picat curentul (la ora 6:30 seara), asta e o ocazie buna sa vad cum se descurca americanii in situatii de-astea. Nu tu lumina, nu tu frigider, nu tu aragaz. Nu tu internet :). Nu tu energie. Dar baietii au generatoare de rezerva. Thank God!

Am reusit sa-mi pastrez interesul filosofic doar pentru o perioada scurta. Dup-aia, ca orice om, mi-am dat seama cate lucruri nu pot sa fac fara curent electric. Pana si bateria de la laptopul asta se va termina in curand. Totul tine de ce aleg sa fac cu el.

Probabil ca cel mai mult ma deranjeaza ca nu pot sa invat. Luminile de rezerva sunt prea slabe pentru gustul meu. Dar daca nu pot sa invat, nici nu vreau sa-mi pierd timpul. Asa ca sunt intr-o dilema. Si dilema asta ma consuma momentan atat de tare, incat obosesc. Pana la urma se pare ca solutia e sa ma culc. Si e doar 7 jumate.


Desteapta-te romane!


E liniste si intuneric in tot campusul. Tocmai am realizat ca sunt dezolata. Singurul sunet pe care il aud este tiuitul enervant al alarmei, care ne anunta incontinuu ca e "Power trouble". Nu zau!


P.S. Este ora 1 noaptea. Tocmai s-au implinit 6 ore jumate de cand s-au stins luminile. Acum avem din nou electricitate, civilizatie. Dar am avut o seara superba, si parca toata vraja a plecat odata cu intunericul...

Furtuni de Bard

Ca sa va inspaimant putin, uitati prin ce trece statul New York zilele astea. Inclusiv eu :)
[acesta e un mail trimis oficial de Bard security tuturor celor care traiesc in campus]

To the Bard Community:

As an addition to the high wind warning already sent, I would like to add the following
thoughts:

* the stately old growth trees we live with, admire, and walk under may
attempt to harm us. They tend to loose branches and may even fall - keep
vigilant and look up now and then. Be prepared to duck.
* the usual power outages should be expected. Get your computing work
done now and back up any of your brilliant thoughts.
* as the sun sets and the power leaves on its brief sabbatical, having a
working flash light is a good idea. Remember NO CANDLES!!! it is a
mandatory $500 fine.
* the temperature will drop dramatically - bring a warm coat with you
this evening.
* keep your cell phone charged.
* if you are on the roads with a car or bike, the winds are powerful
enough to blow you off the road - Annandale Road will also have large
branches and trees to make your trip interesting and memorable. Drive
slowly - Be careful
* Call friends and family now while you can - explain to them that you
live in the wilds of upstate New York. electricity is a luxury item.
* DO NOT USE ELEVATORS!!! If you live in a dorm or work in a building
with an elevator, use the stairs. If not, our security staff will be
practicing their rescue skills... on you.
* the last wind storm crushed three vehicles parked under trees. If you
own a vehicle you would like to keep for another semester, try to avoid
parking under a large tree.
This weather experience is set to begin after 3pm. After midnight the
wind gusts may be over 75 mile per hour with accompany rain.

If you should need help or have any concerns, call security at 7460 or,
if an emergency arises, use the emergency line - 7777

ken cooper

P.S. Zilele trecute am suferit de caldura. Am avut maxima de 20 de grade Celsius (la sfarsitul lui noiembrie!). Azi avem furtuna si vant foarte puternic. Maine se pare ca o sa ninga! Ce nebunie!
Daca nu intru pe net zilele urmatoare, inseamna ca a picat curentul electric :)
take care!

Lucruri inutile pe care le poti cumpara in SUA (1)

• Firefly phone for Girl/Boy - stay connected with your kids!
• Give the gift of a healty heart - Heart Function Monitor reads your heartrate from your thumb!
• Finally... Walking in Ski Boots made easy, safe & confortable; aligns and centers the body!
• Ski-shuttle - The easiest way to get to the slopes!
• Panasonic noise-canceling headphones - for flights
• Gravity-defying boots
• The voice-activated R2-D2
• The children's ATM bank - helps children learn money management!
• The pet staircase - helps pets climb to furniture
• The peaceful progression wake-up clock
• The upside-down tomato garden
• The precise portion pet feeder - automatically dispenses precise food portions so that your pet follows recommended diet!
• The safest hidden-wires electric blanket
• The instant whirpool bath - transforms bath tub into a whirpool spa!
• The high-capaciy portable teeth cleaner - Our water jet dental cleaner has 80% more water capacity in its self-contained reservoir!
• The classic English heated towel stand
• The best wireless home intercom system!
• The million-germ-eliminating travel Toothbursh Sanitizer
• The wearable blanket
• The original sleep sound generator
• The laser-guided pool cue
• The marshmallow shooter
• The casement window bird feeder - it allows you to watch birds from indoors without disturbing them!
• The crushable pocket-sized shearling hat; unlike other hats that wrinkle and lose their shape when crumpled in a tote bag, this supple hat retains its shape no matter how many times it's rolled or folded!!
• The advanced large-capacity feline drinking fountain - it continually circulates water!
• The heated vest - uses carbon fiber technology powered by compact and unobstrusive rechargeable BATTERIES!!
• Electronic pants presser
• The remote control golf ball
• The television interactive snowboarding simulator
• The portable 48-second water purifier
• The snow flurry projector - rests on your front lawn and transforms the entire facade of your house into an illuminated snowscape with no need to hang lights!
• Secret security Camcorder hidden in a clock
• Hidden wireless GPS secretly tracks anything that moves - your car or your kid... or your kid in your car!
• Turbo-Groomer Cobalt - the blades whirl at an impressive 6000 RPM to gently and effectively trim nose hair
• Alcohawk Blood Alcohol Content Breath Screener - for personal use!

(to be continued)

Thanksgiving?

Este ultima joi din noiebrie. Asta inseamna ca intreaga America sarbatoreste Thanksgiving Day. Toti studentii au plecat acasa la familiile lor. Campusul e absolut pustiu. Totul e inchis: biblioteca, dining hall, tot-tot. Nu circula nimic. Ploua, evident. Asa, special, pentru noi astia mai fraieri care ramanem in campus pentru ca, dat fiind ca familiile noastre sunt la 10000 km departare, nu prea avem cum sa petrecem nimic cu ele. Dar nu sunt deloc deprimata. Este un moment excelent sa-mi trag rasuflarea, sa imi pun ordine in ganduri, sa mai scriu cate ceva in blog. Sa-mi aduc aminte de ce s-a intamplat in ultima luna.

S-au intamplat atat de multe chestii legate de felul meu de a fi incat as putea zice ca sunt aproape coplesita. Stiam ca parintii isi doresc pentru copiii lor lucrurile pe care ei nu au reusit sa le faca. Si, Doamne, ce dreptate au!! (De obicei copiii isi dau cam tarziu seama de chestiile astea...) Pentru tata: Bard este un loc plin de muzicieni. In fiecare saptamana are loc cate un concert de muzica clasica. Atat de multi copii talentati! Si daca nu sunt trimisi de mici la o scoala, praful se alege de ei! De multe ori mi-au dat lacrimile ascultand cate o bucata de muzica clasica. Nu a avut absolut nici o importanta instrumentul. Acum, intamplator, ascult Chopin. De ce nu stiu sa cant la pian?!?! Nu-i nimic, copiii mei vor sti. Nu e asta un regres la infinit?...

Pe cat de mult descopar o noua cultura, un nou stil de viata, un nou mod de a gandi, pe atat ma descopar pe mine insami. Ah, ce suna a cliseu! Dar, Doamne! Cat de adevarat simt cuvintele astea! Numai un "clash of civilizations" iti poate deschide deschide ochii asupra inchistarii structurale la care te adaptezi si pe care o accepti in propria societate. Si despre care spui ca este normala, naturala.

Dar, cum spuneam, exista in opinia mea un defect major al societatii americane: consumerismul. Am incercat din mai multe perspective. Nu, tot defect pare. Chiar aseara, in timp ce culisam printre rafturile faimosului Walmart, un prieten american (din sud) imi atragea atentia: "Preturile tuturor produselor sunt stabilite exact la nivelul la care americanul de rand considera ca isi poate permite sa cumpere lucruri de care de fapt oricum nu are nevoie". Adica, unde mai gasesti un microwave de 38.88$ sau o imprimanta all-in-one hp cu 46$???

Am gasit unele produse care sunt ATAT de nefolositoare, incat rad cu lacrimi cand le vad. Voi face in curand o lista cu toate produsele absolut aberante pe care le-am gasit intr-un catalog. Pana una alta, trebuie sa initiez prima mea sesiune de gatit de pe semestrul asta: supa de pui cu galuste si ciulama de pui cu mamaliguta. Mancare de Thanksgiving Day. In felul asta resping ostentativ obisnuitul curcan!

Cu OSI la Vermont

Acum cateva zile am avut excelenta ocazie sa evadez din campus. Fundatia Soros, adica baietii care ma sponsorizeaza, ne-au adunat din nou (ca si la Budapesta) pe toti europenii imprastiati pe la universitatile din SUA. Ne-am revazut, ne-am imbratisat din nou cu prietenie, am stat nopti intregi sa ne comparam impresiile.

Ca intotdeauna, OSI (Open Society Institute, adica Soros) a platit pentru totul: un bilet de avion de la New York JFK, cazare la hotelul-cum-nu-se-poate-mai-fancy Sheraton, care ofera clientilor sai care un pat SUBLIM, king size, cu 5 perne de diferite marimi, texturi si culori si, foarte important, o cafetiera in camera (cum am supravietui fara o cafea dimineata??).

Paradoxal, desi este vorba de un zbor de o ora si 10 minute, am reusit si la dus si la intors sa nu facem mai putin de 6 ore. Asta pentru ca, in primul rand, e cam greu sa ajungi de la izolatul Bard la NY si apoi la JFK, in al doilea rand, pentru ca dureaza mult sa treci prin customs (papucii, pasta de dinti, parfumul si toate cele la verificat de bombe!), si in al treilea rand, pentru ca trebuie sa ai cum sa decolezi! La o adica, atunci cand ne-am intors am stat 3 ore pe aeroport, INTR-UN AVION MINUSCUL, pentru ca daca decolam nu aveam loc unde sa aterizam! (Ocupate aeroporturile din NY, domne!)

Am petrecut un timp extraordinar la Vermont. Lucruri de calitate, oameni de calitate, activitati de calitate. Am avut ocazia sa ne impartasim impresiile si deceptiile unui antropolog cultural. Cu acea ocazie am subliniat faptul ca blogul acesta m-a ajutat (atunci cand am descris diferentele intre NOI si AMERICANI) nu numai sa trec mai usor peste "culture shock", dar si sa imi dau seama de cat de enorm de multe stereotipuri avem noi, europenii, despre americani. Think about it! Sunt multe lucruri pe care si noi le-am preluat, si pe care le judecam negativ numai despre ei. Sau sunt unele lucruri primitive, inapoiate, pe care am ajuns sa le consideram, din spirit de autosugestie, valoroase pentru ca sunt "naturale", "omenesti", "lipsite de superficialitate". Sa fim seriosi, avem chestii artificiale, fara fond, pe care americanii nu le au. Singurul lucru care este cu siguranta adevarat este consumerismul (vezi urmatorul entry). Dar vom ajunge si noi acolo... peste vreo 50 de ani.

Vermont a fost o ocazie excelenta sa ne fie reamintita datoria fata de societatea civila din Romania (sau mai putin frumos spus, datoria noastra fata de OSI). Am vorbit despre proiectele pe care le vom derula cand ne vom intoarce inapoi in tarile noastre. Am fost fortati sa fim inventivi, sa venim cu idei inteligente (nu neaparat noi!) prin care sa punem umarul la rezolvarea lucrurilor care nu prea merg la noi. Sa nu ma intelegeti gresit. Nu e vorba de "relansarea economiei" sau "eradicarea coruptiei". Asta e treaba guvernantilor pe care ii platim. Dar sunt o multime de probleme punctuale, care pot fi facute numai cu convingere si cu resurse (materiale SI morale - de partea materiala se cam ocupa Soros, ca doar are bani).

Vermont a fost o ocazie excelenta si pentru a ne detasa de impresiile puternic subiective despre contactul cu poporul si cultura americana. Ne-am dat brusc seama ca ceea ce am cunoscut noi pana acum nu este decat o mica parte din ce reprezinta America. Dumnezeule! Ce diferente mari de perceptie si de experienta! SUA in statele din sud e complet diferita de cea din nord, SUA de pe coasta de est e complet diferita de coasta de vest, SUA intr-un colegiu de fete e complet diferita de cea intr-un colegiu mixt. Olivia, draga mea, nu-ti pierde speranta de a cunoaste toate fatetele Americii!

Per total Vermont a fost o experienta extraordinara din multe puncte de vedere. Voi reveni cu multe-multe poze in cateva zile.

Human Rights Watch Dinner

Era intai noiembrie. Trecusera aproape 3 luni. Trecuse midtermu'.
PIUA. Sa va explic. Asa-numitul midterm e o pacaleala. Ai impresia ca este o perioada importanta, cand trebuie sa scrii referate, sa dai teste din toata jumatatea de materie. Well, e adevarat. Numai ca dupa ce se termina, nu poti rasufla usurat. Pentru ca, de fapt, nu s-a schimbat nimic, volumul de munca e la fel de enorm. E.g. Tocmai m-am oprit din scris al treilea referat pe saptamana asta. Pentru saptamana asta. Halal perioada de respiro.

Sa revenim.
Cu o zi inainte fusese Halloween-ul. Sarbatoare mare. Happy Halloween! Fiind treaza de la ora 7 dimineata, am fost pentru prima oara salutata in acest fel la ora 7.32 de catre o vrajitoare in varsta care mi-a zambit din spatele counterului de la dining hall. In rest ziua a fost superba. Soare, frumos, veverite, o cowgirl, un condamnat la moarte, un inger, o politista. Seara a fost un "pumpkin carving session". Creativity. Inspiration. Lots of pumpkins.
I had a short nap so that I could bravely stand the Halloween night. I missed the pumpkin carving session. But I planned taking pictures to people who were costumed in the weirdest way. I failed. I forgot my photo camera in the room. I also forgot to party. I played pool, cards, foosball, trivia and other games with my friends. I missed all the Halloween parties. Hell of a Halloween! :)

Maine ma duc la New York. De data asta pentru treburi oficiale. Este ceea ce se numeste Human Rights Watch Annual Dinner. Un nene a platit 1000 de dolari ca eu sa ma duc la acest eveniment. Crazy Americans!!! Voi ramane pana sambata in oras. I need some city air. Campusul ne-a deprimat pe toti. Singurul lucru incitant este cate o comanda mica pe eBay - o carte, un sapun, poate niste papuci.
Uf, nu vreau sa inchei intr-o nota tragica. Totul e bine. Numai ca sunt obosita. Nu de lipsa de somn. 7 ore pe noapte imi ajung (mai nou) :). Ritmul ma omoara :). Dar totodata simt ca acumulez atat de mult si niste lucruri atat de speciale incat merita tot efortul.

Tschüss! Ich bin sehr müde, weil ich eine lange Tage gehabt habe.
Aber ich bin sehr glücklich, ich arbeite gern.

Finals exams in the U.S.

Instructions: Read each question carefully. Answer all questions.
Time limit: 2 hours. Begin immediately.

Art: Given one eight-count box of crayons and three sheets of notebook paper, recreate the ceiling of the Sistine Chapel. Skin tones should be true to life.

Biology: Create life. Estimate the differences in subsequent human culture if this form of life had developed 500 million years earlier, with special attention to its probable effect on the English Parliamentary System circa 1750. Prove your thesis.

Chemistry: You must identify a poison sample which you will find at your lab table. All necessary equipment has been provided. There are two beakers at your desk, one of which holds the antidote. If the wrong substance is used, it causes instant death. You may begin as soon as the professor injects you with a sample of the poison. (We feel this will give you an incentive to find the correct answer.)

Civil Engineering: This is a practical test of your design and building skills. With the boxes of toothpicks and glue present, build a platform that will wupport your weight when you and your platform are suspended over a vat of nitric acid.

Computer Science: Write a fifth-generation computer language. Using this language, write a computer program to finish the rest of this exam for you.

Economics: Develop a realistic plan for refinancing the national debt. Trace the possible effects of your plan in the following areas: Cubism, the Donatist Controversy and the Wave Theory of Light. Outline a method for preventing these effects. Criticize this method from all possible points of view. Point out the deficiencies in your point of view, as demonstrated in your answer to the last question.

Electrical Engineering: You will be placed in a nuclear reactor and given a partial copy of the electrical layout. The electrical system has been tampered with. You have seventeen minutes to find the problem and correct it before the reactor melts down.

Engineering: The disassembled parts of a high-powered rifle have been placed on your desk. You will also find an instruction manual, printed in Swahili. In 10 minutes, a hungry bengal tiger will be admitted to the room. Take whatever action you feel necessary. Be prepared to justify your decision.

Epistemology: Take a position for or against truth. Prove the validity of your stand.

General Knowledge: Describe in detail. Be objective and specific.

History: Describe the history of the Papacy from its origins to the present day, concentrating especially, but not exclusively, on its Europe, Asia, America and Africa. Be brief, concise and specific.

Mathematics: Derive the Euler-Cauchy equations using only a straightedge and compass. Discuss in detail the role these equations had on mathematical analysis in Europe during the 1800s.

Medicine: You have been provided with a razor blade, a piece of gauze, and a bottle of scotch. Remove your appendix. Do not suture until you work has been inspected. You have fifteen minutes.

Metaphysics: Describe in detail the probably nature of life after death. Test your hypothesis.

Music: Write a piano concerto. Orchestrate and perform it with flute and drum. You will find a piano under your seat.

Philosophy: Sketch the development of human thought. Estimate its significance. Compare with the development of any other kind of thought.

Physchology: Based on your knowledge of their works, evaluate the emotional stability, degree of adjustment, and repressed frustrations of each of the following: Alexander of Aphrodisis, Rameses II, Hammuarabi. Support your evaluation with quotations from each man's work, making appropriate references. It is not necessary to translate.

Physics: Explain the nature of matter. Include in your answer an evaluation of the impact of the development of mathematics on science.

Political Science: There is a red telephone on the desk beside you. Start World War III. Report at length on its socio-political effects if any.

Public Speaking: 2500 riot-crazed aborigines are storming the classroom. Calm them. You may use any ancient language except Latin or Greek.

Religion: Perform a miracle. Creativity will be judged.

Sociology: Estimate the sociological problems which might accompany the end of the world. Construct an experiment to test your theory.

Extra Credit: Define the universe, and give three examples.

Finals exams in the U.S.

Instructions: Read each question carefully. Answer all questions.
Time limit: 2 hours. Begin immediately.

Art: Given one eight-count box of crayons and three sheets of notebook paper, recreate the ceiling of the Sistine Chapel. Skin tones should be true to life.

Biology: Create life. Estimate the differences in subsequent human culture if this form of life had developed 500 million years earlier, with special attention to its probable effect on the English Parliamentary System circa 1750. Prove your thesis.

Chemistry: You must identify a poison sample which you will find at your lab table. All necessary equipment has been provided. There are two beakers at your desk, one of which holds the antidote. If the wrong substance is used, it causes instant death. You may begin as soon as the professor injects you with a sample of the poison. (We feel this will give you an incentive to find the correct answer.)

Civil Engineering: This is a practical test of your design and building skills. With the boxes of toothpicks and glue present, build a platform that will wupport your weight when you and your platform are suspended over a vat of nitric acid.

Computer Science: Write a fifth-generation computer language. Using this language, write a computer program to finish the rest of this exam for you.

Economics: Develop a realistic plan for refinancing the national debt. Trace the possible effects of your plan in the following areas: Cubism, the Donatist Controversy and the Wave Theory of Light. Outline a method for preventing these effects. Criticize this method from all possible points of view. Point out the deficiencies in your point of view, as demonstrated in your answer to the last question.

Electrical Engineering: You will be placed in a nuclear reactor and given a partial copy of the electrical layout. The electrical system has been tampered with. You have seventeen minutes to find the problem and correct it before the reactor melts down.

Engineering: The disassembled parts of a high-powered rifle have been placed on your desk. You will also find an instruction manual, printed in Swahili. In 10 minutes, a hungry bengal tiger will be admitted to the room. Take whatever action you feel necessary. Be prepared to justify your decision.

Epistemology: Take a position for or against truth. Prove the validity of your stand.

General Knowledge: Describe in detail. Be objective and specific.

History: Describe the history of the Papacy from its origins to the present day, concentrating especially, but not exclusively, on its Europe, Asia, America and Africa. Be brief, concise and specific.

Mathematics: Derive the Euler-Cauchy equations using only a straightedge and compass. Discuss in detail the role these equations had on mathematical analysis in Europe during the 1800s.

Medicine: You have been provided with a razor blade, a piece of gauze, and a bottle of scotch. Remove your appendix. Do not suture until you work has been inspected. You have fifteen minutes.

Metaphysics: Describe in detail the probably nature of life after death. Test your hypothesis.

Music: Write a piano concerto. Orchestrate and perform it with flute and drum. You will find a piano under your seat.

Philosophy: Sketch the development of human thought. Estimate its significance. Compare with the development of any other kind of thought.

Physchology: Based on your knowledge of their works, evaluate the emotional stability, degree of adjustment, and repressed frustrations of each of the following: Alexander of Aphrodisis, Rameses II, Hammuarabi. Support your evaluation with quotations from each man's work, making appropriate references. It is not necessary to translate.

Physics: Explain the nature of matter. Include in your answer an evaluation of the impact of the development of mathematics on science.

Political Science: There is a red telephone on the desk beside you. Start World War III. Report at length on its socio-political effects if any.

Public Speaking: 2500 riot-crazed aborigines are storming the classroom. Calm them. You may use any ancient language except Latin or Greek.

Religion: Perform a miracle. Creativity will be judged.

Sociology: Estimate the sociological problems which might accompany the end of the world. Construct an experiment to test your theory.

Extra Credit: Define the universe, and give three examples.

Impresiile unui alt european

What is on a Shooter's Mind: Speculation on a part of Durham's Party Scene
by Snezhi Kovacheva

It is 1 a.m.-ish, Friday night. I gave up going out, because I was too prejudiced (I won't pretentiously claim this is an objective note, but won't be as harsh as I can either) about the quality of the "fun", attainable down here. Somehow, the party scene fails to = provide the crazy, dancy, easy-going atmosphere I once took for granted. And why would I even bother about the party scene, when I am in one of the most competitive schools in the nation?

May be because this element is indicative of deeper, more significant trends.
My conscience is unstained. I gave a chance to the Frat parties and "Shooters", one of the two bars in Downtown Durham that reminds me how most of my disoriended classmates (including me) partied in 9th and partially 10th grade. The same short skirts (two friends recently commented that they found where all minies retired, having fallen out of fashion in Europe. Well, no need to search any longer. Great observation, girls); the same I-am-puttin'-the-fanciest-top-hanging-with-my

-girlies-and-hopin'-he'll-show-up attitude. Only, instead of kissing once or twice in public when it "gets hot", people rather casually make out, putting across the message that rubbing against each other intensively is as normal and acceptable as working out at the gym, or studying hard for an exam. For those who prefer the art of subtle flirt to the "play hard" doctrine...well, you can always study harder, so that you don't have time to dwell over this fascinating question. "Metamorphosis" perfectly describes those studious hyper-competitive respect-generating achievers, who transform into "random-play" paradigms over the weekend. Dr Jekyll and Mr Hyde or, rather, Dr Einstein and Mr Weddingcrasher.

I am taken aback by the multiple identities on campus. It is amazing to take a chemistry class with a devoted a-capella singer, or be in a study group in Economics with a supertalented drummer, whom you considered supertalented in integrating and differentiating. The strive for academic excellence, and pursuit of intellectual challenges is tangible in the air. The message is powerful, and empowering: be yourself. Push your limits. But then, a crouching sense of restraint haunts our Southern home. In "The Chronicle", the daily paper, an add shouts from between (may be even not from between) the lines that "Your employers read the "Facebook!". Every conscious reader should have got the point by now that putting pictures that will make your "Shooters" friends pround to hang out with you...won't do too much good unless "dirty dancing", "flip-cup", or "I-smash-self-with-Budlight-koz-I-have-zero-drinking-culture" skills fit in the job description. The more pertinent message should be: compare your facebook self with your non-facebook self. If you spot major contrasts, think about it...is the problem that it might get on the Facebook, or that you produced the material, without being able to face the consequences.

May be I am committing a huge mistake by publishing this very note on "Facebook". My future employer might turn out to be anl r'n'b-adoring party animal, who might deem pretentious such elements as jazz/techno/retro; dancing in a circle rather than chafing your back against someone else's front; drinking Bailey's while having a hard-core metaphysical conversation with your friends etc.

Still, there are islands of hope. I won't refer to particular clubs, but the formal activities of some organizations, which add extra intellectual flavor on campus, tend to transcend into pretty decent party-gatherings, where "Lady, hear me tonight" remains smooth background for save-the-world-despite-a-bit-tipsy talk, rather than a quick prelude to Jay-Z's "Can I get a ...".

I admit I have not explored in enough detail the "alternative" side of Duke to pronounce a sentence. I am postponing, koz I thus still retain hope. Don't get the impression that it's all about partying here."Study hard" is the doctrine everyone worships and follows. These are just a few subtler aspects I dwelled upon, while smoking my cigarette.


Legenda: Snezhi a fost colega mea de camera la conferinta de la Budapesta. Vine din Bulgaria si studiaza cu bursa Soros la Duke University, North Carolina. Este o persoana vesela, exuberanta si plina de spirit. Dar este si o fire profunda, care simte nevoia unor relatii interumane mai substantiale.

Lucruri pe care nu le faceam atunci si le fac acum (2)

• raman blocata pe dinafara camerei cand ma duc la toaleta (usa se inchide automat, of course);
• fac 5 minute pana la: masa, clasa, cinema, alimentara, biblioteca;
• o aud pe colega mea de camera vorbind in coreeana, pe vecinul de alaturi vorbind in sarba, pe cealalta vecina in ungureshte si din cand in cand ma aud si pe mine cantand in romana;
• ascult Compact, Pasarea Colibri;
• le citesc amicilor poezii de Eminescu si Nichita in engleza;
• ma uit la clipuri cu Michael Jackson;
• ma trezesc cu 15 minute inainte sa inceapa cursul si ajung la fix;
• tricotez;
• ma duc la sala de sport (de fiecare data ma intorc cu o febra musculara groaznica);
• de fiecare data cand imi spal rufele, ma minunez de cat de bine sunt uscate si deloc sifonate;
• sunt curtata de fete;
• folosesc aerul conditionat ca sa incalzesc camera;
• citesc minim 100 de pagini pe zi;
• dorm 5 ore pe noapte;
• imi caut cuvintele;

Lucruri pe care nu le faceam atunci si le fac acum

• am descoperit ceea ce se numeste CONSUMERISM. Mai precis, prin eBay. eBay este un loc virtual minunat unde pot sa cumpar orice (de la pasta de dinti la mobila) si sa imi vina prin posta. eBay este un loc unde poti cumpara o carte in valoare de 100 de dolari cu 10 dolari. eBay este un loc unde ramai fara bani pentru ca nu ii vezi cand ii dai.
• mananc enorm de dimineata (mult mai mult decat 2 sandwichuri!)
• beau cel putin 2 cafele pe zi
• printez si copiez pe gratis
• am internet gratis
• am sapun si hartie igienica gratis
• nu trebuie sa apas pe nimic ca sa aprind lumina
• imprumut o carte de la biblioteca la 12 noaptea
• tin o carte imprumutata de la biblioteca 2 luni fara sa se supere nimeni
• mananc chipsuri. multe. oricand. oriunde
• mananc marshmallows

(to be continued)