Pub

M-am intors din pub. Din pub, nu din club. Pub-ul este peste tot in Anglia, si concentreaza viata sociala a britanicilor. Pubul este unde se duc dupa munca sa-si bea mintile, sa uite de realitatea vietii de zi cu zi. Pubul este locul unde se intalnesc cu prietenii, se uita impreuna la fotbal, beau multa bere, fumeaza o tigara, si isi povestesc viata. Pubul e un loc de defulare si de relaxare. Pubul este ca mama care la ora 11 te trimite la culcare - dupa ce, ca orice copil, te-ai jucat in tarana in fata blocului. Asta pentru ca puburile din UK se inchid la ora 11, pentru ca oamenii seriosi de peste zi care s-au transformat din nou in copii sa se culce si sa isi revina pentru noua zi de adult.

Pubul e, intr-un anume sens, un loc inactiv. Lumea sta jos sau in picioare, bea, mananca, si vorbeste. Nu se danseaza, toate miscarile si sariturile se fac la nivel verbal. Eu, venind dintr-o cultura in care dansul e parte integranta a oricarei petreceri, simt cum energia mi se strange in picioare, in maini, in sira spinarii, si nu am nici un mod in care s-o eliberez. Decat prin vorbe.

Pubul e bun si primitor pe orice vreme. In special, pe vremea rece, ploiasa si rece a Angliei. Este locul in care primesti toata caldura de care ai nevoie pentru a te duce mai departe. Este locul unde fiecare este prietenul tau cel mai apropiat, pentru ca in restul zilei fiecare este undeva departe si nu poate fi atins nici de cel mai atent gest al tau de umanitate. Este locul unde te imbratisezi cu un necunoscut pentru ca echipa favorita tocmai a dat un gol. E locul unde prietenul tau devine dusmanul tau cel mai naprasnic pentru ca are opinii opuse cu privire la politica. Este locul de batalie, de aventura, de evenimente extraordinare. Restul zilei este, in comparatie, gri ca si vremea londoneza.

Pubul nu este ca tavernele si carciumile din alte parti. Nu este un bordei in pamant. Nu e un subsol de beton. Nu este o pestera fara lumina sau aer. Este un loc deschis, cu pereti inalti, cu geamuri mari si multa lumina. Lemn, canapele, oglinzi, sfesnice. Este casa pe care ti-ai dorit-o intotdeauna. E casa in care esti primit intotdeauna cu caldura si bunavointa, in care chelnerita ta preferata iti toarna un pahar de Grolsch si prietenii iti asteapta ulimele povestiri. Fiecare noapte in pub e o poveste la gura sobei - cu balaurii-sefi, cu vrajitoarele-secretare, si cu prietenii care iti salveaza sufletul de la pieire.

Drama apare intotdeauna cand chelnerita-mama te trimite acasa. Mai intai, un dangan de clopot. In lumea reala, e semnul ca e cazul sa comanzi ultima bere; in lumea simbolica, e semnul ca trebuie sa te trezesti din visare, din imaginat, din relaxare, si sa-ti aduci aminte ca esti un adult in toata firea, care trebuie sa ia de la inceput o noua zi, cu toate responsabilitatile si greutatile aferente. Fiecare se taraste cu greu afara, parca nu le vina sa creada ca sunt dati afara din paradisul povestilor, si ca trebuie sa se reintoarca in viata rece ploioasa si vantoasa a maturitatii.

E 11.05. Back to work.