Voluntari pe alee

Astazi, pe o alee umbroasa si vibranta de parc, s-au reunit o seama de energii. Parcul a forfotit parca mai mult ca oricand, mosii au facut o pauza din sahul lor etern, copiii au itit capusoarele din carucioare, si parca soarele insusi a iesit de dupa nori, pentru a privi cum zeci de voluntari si entuziasti impanzesc aleea cu proiectele si visurile lor.

Pentru mine, targul voluntarului pe o alee de parc este o idee inedita. Mi-a facut bine aerul curat si caldura de vara. Parca nici discursurile si glumele nu mai par atat de cliseice, ci se impletesc armonios cu aerul primitor de pe alee. LEAP a avut stand, cam saracut pe partea logistica (cel putin in prima parte a zilei, in care Diana eMMe a trebuit sa deseneze ea un banner, iar eu promiteam ca in curand va veni "camionul de ghiduri"), dar la fel de vibrant si de jucaus ca de obicei, demonstrand inca o data ca lucrurile ce ne ocupa pe toti au o latura ludica, dar seriozitatea nu se dizolva niciodata pe de-a-ntregul. Asa cum, oricat de ud ar fi asfaltul si de frecventi pasii oamenilor, "cariera" nu s-a sters de pe sotronul nostru.

Sentimentul de departe cel mai misto a fost acela ca suntem toti impreuna, ca suntem de aceeasi parte a baricadei, ca suntem zeci (sute) de tineri care, indiferent de preocuparile noastre particulare, la ora 2 fix putem sa ne luam toti de mana, si sa strigam toti in cor "Sunt voluntar!". Pentru ca nu e competitie, e un acel ceva ce ne uneste: dorinta de a creste o idee, de a o materializa, si de a creste si a ne materializa noi insine odata cu ea.

Am simtit ca ma umplu din nou de energie vitala, de mandria de a face ceva pentru mine si pentru multi altii in acelasi timp, si de a nu fi singura.