Referendum

Un referendum, un food festival si prima zi de vacanta - combinatie ce devine cumva intensa. Cum ieri a fost ultima zi de lucru la Carnegie, in sfarsit mi-am permis sa imi iau atitudinea de vacanta si de turist si sa umblu hai-hui prin New York.

Primul lucru de care mi-am dat seama ca l-am ignorat a fost latura culturala a vietii mele in the Big Apple. Nu tu un Broadway, desi locuiesc atat de aproape de teatre si artisti. Metropolitan Opera si New York City Ballet sunt la cateva strazi distanta. Cat de alienat poti fii asa incat sa nu te bucuri de ce te inconjoara?? Prin urmare aseara am cumparat niste bilete pentru balet: 3 mituri antice (Apollo, Orpheus, Agon), 3 spectacole intr-unul singur. Culmea e ca cel mai mult mi-a placut sala de spectacole, cu un candelabru ca o montura de aur cu diamante.

Azi, sambata, zi ploioasa si de odihna, m-am decis sa-mi inving lenea si sa ies pe 9th AVenue, unde are loc in fiecare an in perioada asta un imens festival. Pe intreg bulevardul, pret de 20 de strazi (ceea ce e mult), diverse grupuri etnice isi prezinta mancarurile specifice. Ca doar nu degeaba zona noastra se numeste "Hell's Kitchen". Se pare ca acum 40-50 de ani, zona in care stau era plina de imigranti saraci, veniti de prin toata lumea. Acum nu se mai vede nici un pic de saracie pe-aici.

Dupa ce m-am delectat cu combinatii gastronomice ingrijoratoare precum frigaruie pe pita, putina sangria si clatite frantuzesti cu mere si nuci, m-am decis sa imi fac si datoria patriotica si sa merg la Consulatul Roman, la referendum. Coada la care am stat aproape o ora, coada incolacita ca un sarpe prin incaperile consulatului, mi-a reamintit dureros de Romania. Oameni in varsta, care iti plescaie in urechi, doamne care incearca sa iti ia randul, stampile fara tus... Cumva romantic dar si dureros de autohton. Parca nici macar toaleta nu era toaleta americana ultimul tip :), pe care am ajuns sa o apreciez asa mult (what goes around, never comes around, pentru cunoscatori!). Cand vad chestii de acasa pe care stii ca nu le placi in mod special, brusc imi reamintesc de vorba: "e usor sa te obisnuiesti cu lucrurile bune". Si imi dau seama ca, la fel ca orice alta persoana, m-am obisnuit mult prea usor cu lucrurile bune din New York, si ma voi reobisnui mai greu cu lipsa lor in Bucuresti. But it's just a matter of adaptation.

P.S. Poza este facuta la o strada distanta de consulat. Este interesant cum poate ajunge propaganda pana si pe cabinele telefonice din midtown Manhattan...