R.

R. intruchipeaza prospetimea feminina. Cu fata ei alba, parul blond si zambetul larg, de cate ori o intalnesc parca imi creste si mie inima. Are acei ochi mari albastri care emana sinceritate si care cand vor sunt atat de expresivi.

Rar insa lasa doar ochii sa fie expresivi. Intreaga ei viata este o expresivitate, o exprimare, o explozie de sentimente si de exclamatii. Are o voce joasa, atragatoare. Vorbeste mult, cu sens. Ea crede ca nu vorbeste tot timpul cu sens, si se jeneaza, se autoironizeaza. Ce suflet sanatos e acela care se autoironizeaza! Are un tic verbal, sau poate doua, naturale, rustice, autentice. Ar putea scapa de ele, dar nimeni din jurul ei n-ar vrea asta, o parte din farmec ar zbura odata cu accentul sau intonatia ei.

Cineva ar spune ca ea este o persoana (si o femeie) care isi va cunoaste intotdeauna locul. Nu se da inapoi de la lucrurile pe care stie ca le merita, dar devine atat de timida cand e sa ceara mai mult de atat! Are un simt al corectitudinii atat de adanc inradacinat, si inteligenta ei este atat de innascuta si de dinafara cartilor, incat am impresia ca simte cea mai mica intentie rauvoitoare sau metoda de manipulare. Daca se lasa convinsa, este doar pentru ca vrea asta si pentru ca are incredere in tine ca ii vrei binele.

In ultimul timp a facut salturi. Sunt poate surpinzatoare si pentru ea. Sau poate sunt la fel de naturale ca fiecare lucru pe care il face.

Astept sa il vad pe acel cineva care sa-i ofere protectia si tandretea pe care ea o merita. Pe cineva la fel de natural, la fel de relaxat cu sine-insusi, la fel de increzator ca lucrurile se aseaza de la sine daca tu faci totul cu sinceritate si bunavointa.

Cel mai mare defect: timiditatea fata de lucrurile presus de ea.
Cea mai mare calitate: naturaletea si sinceritatea.