Inceput didactic la CEX

O noua dimineata insorita de sambata, si eu ca o scolarita, incantata ducandu-ma la scoala. Da, pare ciudat ca fac asta sambata dimineata. Si poate e si mai ciudat ca ma simt ca o scolarita, din moment ce eu sunt in cazul asta profesoara.

Anul acesta mi-am luat inima in dinti si m-am oferit sa predau cateva cursuri la CEX. CEX-ul, pentru cei care nu cunosc, este Centrul de Excelenta in Filosofie. Un loc absolut minunat pentru o initiere in indeletnicirea filosofica, dedicata celor care abia incep sa dea timid cu nasul de aceasta (in principal, elevi de liceu). Domnul Sandoiu este figura emblematica a CEXului, si coloana lui vertebrala. Sunt absolut sigura ca fara figura socratica a dumnealui, CEXul nu ar exista.

Ma gandesc ca e interesant si in acelasi timp trist ca pe vremea cand eram si eu eleva la CEX (in 2003/2004), blogurile nu erau un fenomen in Romania. Din acest motiv, la vremea aceea nu am avut inspiratia sa-mi astern trairile - care au fost unele importante si intense.

In cazul meu, CEXul a fost indicatorul dupa care m-am ghidat cand am ajuns la "intersectia" clasei a 12-a. A fost elementul care m-a transformat profund ca persoana - m-a maturizat, m-a facut nitel mai inteleapta si mai deschisa la minte, mi-a indreptat rationarea, si mi-a adancit curiozitatea pentru lume. Pana la CEX, stiam ca imi plac multe lucruri, dar n-o vedeam neaparat ca pe-o virtute: era mai degraba o extenuare si risipire de energie faptul ca nu puteam sa ma hotarasc daca imi place mai mult fizica, biologia, sau matematica, sau romana, sau franceza, sau chimia, sau informatica, sau economia, sau engleza.... si prin urmare ma duceam la toate olimpiadele. Iar cand te risipesti in 10 parti, risipit ramai. Cu atat mai mult in clasa a 12-a, cand e presiunea sociala ca trebuie sa-ti alegi facultatea (si, implicit, cariera), iar mie imi placeau toate si nici una mai mult ca alta!

Filosofia a fost salvarea mea. Intr-un sens pozitiv, a fost ceea ce mi-a oferit toate domeniile deodata, mi-a format o cunoastere a fundamentelor a tuturor lucrurilor care se intampla pe lumea asta si in intelectul uman. Pentru o voce critica, filosofia a fost ceea ce mi-a "amanat" decizia de specializare pentru inca 4 ani.

Cert este ca fara CEX nu as fi ajuns aici. La CEX am facut logica la un nivel superior, greaca veche, am analizat Kant rand cu rand. La 17 ani. Ce am invatat intr-un an de CEX nu am invatat in 5 ani de facultate, pe nici un continent. Probabil ca asta va fi valabil si in viitor.

De pe-atunci simteam o admiratie, o stima, si o sfiosenie profunda pentru oamenii care fac parte din CEX - profesori si seminaristi. De-a lungul ultimilor 5 ani, desi poate am invatat multe lucruri noi la facultatea de filosofie, tot nu am reusesc sa depasesc aceasta combinatie de sentimente. Si, implicit, nu m-am simtit pregatita sa vin EU la CEX si sa ii invat EU pe alti copii de liceu ce am invatat eu.

Iata insa ca mi s-a intamplat si ca imi place la nebunie. In mod explicit m-am gandit intotdeauna ca am talent pedagogic. Si mai ales o nevoie stringenta si adanc inradacinata in constiinta ca vreau sa impartasesc ce aflu si ce gandesc cu cei care vor sa invete.

Voila, acuma s-a confirmat empiric. Se pare ca si elevii mei (ce mi-au devenit foarte dragi de cat de pasionati si curiosi si destepti sunt) ma plac si vor sa afle lucruri de la mine. Intuitiv, cred ca nici ca se putea un loc mai bun decat CEXul unde sa-mi incep cariera academica. Mi-a dat incredere in fortele proprii si ma incurajeaza sa continui sa merg pe drumul pe care l-am inceput.

Coercitie si libertate

Astazi am citit in cartea lui Hayek niste idei interesante, la care ne gandim cateodata si lucrurile par clare la prima vedere. E un mecanism prin care autori de gen reusesc cu succes sa dea impresia ca, odata ce termenii pe care ii folosesc cu precadere sunt definiti, atunci realitatile sociale si politice sunt clare si nu ridica prea multe dubii - iar dubiile sunt create de cei in mintea carora conceptele nu sunt clar definite si incoerent utilizate.

Asa si Hayek. [...]Defineste conceptul de libertate ca absenta coercitiei. Apoi defineste coercitia ca incluzand amenintarea cu provocarea unui rau "victimei" si intentia de a determina un comportament in vederea atingerii unui scop care nu apartine "victimei". Bun. In momentul in care concepte de baza sunt definite, cititorul are variantele urmatoare: ori accepta de bune definitiile si asumptiile pe care acestea le implica, ori inchide cartea si o pune inapoi in raft.

Eu gasesc o placere nebuna in a iesi din propria-mi individualitate, marcata de diverse preconceptii si principii, si a ma transpune in paradigma altcuiva, incercand sa privesc lumea printr-o alta lentila [nu neg ca o transpunere perfecta poate fi imposibila, dar sunt impotriva ideii ca transpunerea nu se poate face defel].

Odata acceptata perspectiva lui Hayek, merita discutate cateva idei interesante: de exemplu, coercitia nu este similara cu acele conditii instituite in mod spontan de o piata concurentiala. Altfel spus, faptul ca economia de piata ne limiteaza alegerile (ex. un vanzator impune un pret ridicat pentru masina pe care ne doream de atata timp sa o cumparam) nu inseamna ca asta e coercitie. Cei pasionati de conspiracy theory nu ar fi de acord. Din nou, noi cei care nu acceptam premisa ca exista o conspiratie mondiala vom accepta ca mana invizibila (a la Adam Smith) nu e ea cea pe care o putem invinovati ca ne strange de gat.

Eh, zice Hayek, exista cazuri insa in care constrangerea economica e echivalenta cu coercitia: si anume atunci cand exista un monopol total asupra unor resurse esentiale pentru existenta noastra. Asta e rezonabil. Nu-i asa ca din punctul asta de vedere un stat socialist care are monopolul asupra tuturor locurilor de munca are o putere de coercitie maxima asupra cetatenilor sai? Si in cazul asta, arbeit macht frei..

O remarca mult mai actuala a lui Hayek se refera la ideea ca pentru a putea fi coercitiv, un individ trebuie sa cunoasca date despre actiunile altui individ. Hayek pune accentul pe importanta cunoasterii datelor personale de actiune si propune ca astfel sa fie definita sfera privata [si nu pe efectele actiunilor individuale, asa cum propusese Mill]. Ideea lui Hayek devine esentiala intr-o era in care Internetul devine o sursa de informatii private, iar cei care o controleaza pot cu usurinta sa devina coercitivi.

Cum ar fi, de exemplu, daca de maine Google ne-ar pune sa platim accesul la motorul de cautare, dupa ce am devenit intr-atata dependenti de el?..