OK!

Provenienţa expresei OK este intens disputată şi nu există unanimitate cu privire la o explicaţie sau alta cu privire la intrarea în vocabular şi primele folosiri ale termenului, deşi se acceptă în general că este un termen care a apărut pentru prima oară în limba engleză. Gestul care însoţeşte expresia OK este mai puţin problematic şi este compus din unirea vârfului degetului mare cu degetul arătător, cu palma orientată înspre exterior, şi cu celelalte trei degete îndreptate în sus. O altă variantă a gestului este cea cu degetul mare îndreptat în sus şi celelalte patru degete strânse în palmă. În general, acest gest nu are un alt înţeles, el fiind înţeles întotdeauna ca OK. Există însă contexte culturale în care acest gest poate fi considerat ofensiv, deoarece face un apropo cu privire la orientarea sexuală a interlocutorului (care este astfel considerat homosexual).

Universal vorbind, OK are mai multe înţelesuri, în funcţie de contextul în care este utilizat. În primul rând, este utilizat pentru a descrie calitatea unui lucru, sau adecvarea la standardul de calitate. De exemplu, se spune “este OK să faci cutare lucru”. În al doilea rând, poate exprima un nivel de calitate mediocru, nu excelent; de exemplu, “lucrarea ta este OK, dar mai trebuie modificată”. În al treilea rând, în dialoguri OK poate denota acord şi iniţierea unei acţiuni, în expresii precum “OK, voi face aşa cum spui”. În al patrulea rând, în combinaţie cu diferite gesturi nonverbale, poate desemna intenţia de a calma spiritele sau de a micşora diferendele (de exemplu, “OK, dar nu trebuie neapărat să faci asta”). Nu în ultimul rând, uneori este folosit într-o exclamaţie pentru a exprima acelaşi înţeles ca “Este suficient!” sau “Stop!”.

Există nenumărate ipoteze cu privire la provenienţa expresiei OK, precum şi a gestului ce o însoţeşte, majoritatea fiind însă considerate improbabile. Cu privire la expresia verbală, există două ipoteze aproximativ egal acceptate. Prima ipoteză a fost lansată şi prezentată cu succes de către Allen Walker Read într-o serie de 6 articole apărute în jurnalul American Speech în 1963 şi 1964. Read a urmărit evoluţia utilizării expresiei OK în ziarele şi documentele americane, studiind în acelaşi timp şi istoria etimologiilor populare şi controversa cu privire la acestea. În urma cercetării, Read a explicat provenienţa expresiei OK din pronunţarea intenţionat greşită a expresiei “all correct” (şi anume “oll korrect”). Se pare că în anii '60 era o modă ca multe expresii să aibă o pronunţie comică, fonetică, apoi prescurtată în acronime. Prin urmare, OK ar fi fost una din multele expresii care au devenit în acea perioadă acronime.

O altă ipoteză egal acceptată este una propusă de W. S. Wyman in 1885 şi popularizată de Read, conform căreia OK derivă din cuvântul “okeh”. Dicţionarele din anii '60 explicau etimologia expresiei OK ca fiind de origine Choctaw (dialect amerindian), origine verificată prin resurse precum Gramatica Choctaw din 1870 ce explica înţelesul expresiei ca fiind “este aşa şi nu altfel” şi era de multe ori ca interjecţie pentru a atrage atenţia cuiva (Fay 2007).

Bibliografie:
Fay, Jim. (2007) The Choctaw Expression "Okeh" and the Americanism "Okay" http://www.prairienet.org/prairienations/ok.htm
Read, Allen Walker. "Could Andrew Jackson Spell?" American Speech 1963: 188-195.
---. "The First Stage in the History of 'O.K." American Speech Feb. 1963: 7-27.
---. "The Folklore of 'O.K.'" American Speech Feb. 1964: 5-25.
---. "Later Stages in the History of 'O.K.'" American Speech May 1964:83-101.
---. "The Second Stage in the History of 'O.K.'" American Speech May 1963: 83-102.
---. "Successive Revisions in the Explanation of 'O.K.'" American Speech December 84: 243-267.