Sunnyside

Azi am avut placerea sa scap pentru cateva ore din Manhattanul cel agitat si sa cunosc o parte mai linistita si, intr-un fel, mai familiara, a New Yorkului. Trebuind sa trimit niste cutii cu carti spre casa, am ajuns in Sunnyside, o parte cu adevarat insorita si linistita a Queens-ului. Un nene foarte simpatic, a.k.a. a man with a van, ne-a adus cu tot cu cutii pana la firma de transport. Sot casnic, tata de baiat de 6 ani, Tony este fascinat de oameni si tipul asta de munca ii da ocazia sa cunoasca cat mai multi. Am avut subiecte interesante de discutat, incepand cu cat de usor/greu e sa inveti o limba straina, cum e sa inveti chineza, despre tehnici vizuale de memorare, memorie vizuala si auditiva. Despre a fi fotograf si cum e sa nu ai atentie distributiva. Despre problemele in casatorie si cat de sensibil e un copil la tipetele din casa. Despre familia lui adoptiva poloneza si despre familia lui adevarata, din rezervatia amerindiana.

Dupa ore de condus si de vorbit, dupa carat zeci de kilograme si dupa platit zeci de dolari, am ajuns la unul din restaurantele romanesti din apropiere. Sunnyside este cunoscut drept comunitatea romanilor din New York. Restaurantul, un loc luminos si curat, ne-a invitat sa ne uitam la B1 TV si MTV Romania cat asteptam sa se incalzeasca ciorbitele si mamaliguta. Corina a remarcat amuzata cum stilul american (i.e. TV-ul flat screen, pus pe perete) contrasta cu stilul romanesc (i.e doua icoane puse in dreapta si stanga ecranului).

De fapt toata zona mi se pare o simbioza intre viata americana si valorile romanesti. Si mi-a placut ce am simtit: toate avantajele New Yorkului, plus sarmalute.

Cand mi-am dat seama ca ceva care seamana un pic cu acasa e atat de aproape de mine, m-am reintors acasa cu o noua pofta de viata si de explorare. Imi dau seama ca am fost un pic cam dura cand am descris Bard-ul. Cand il priveam, poate ca imi doream prea mult ca totul sa nu mai fie asa american, sa aiba si el un mic element romanesc.