One week left

Stai, sa-mi trag rasuflarea. Pfiiiiuuuu....

One week left. Saptamana viitoare pe vremea asta voi fi depus ultimul referat de pe semestrul asta. Suntem toti extenuati, plictisiti. Nu mai vrem sa invatam chestii noi, sa mai citim alte carti. Toti studentii internationali imi impartasesc ca le-a ajuns cat au citit semestrul asta. Mie germana imi iese literalmente pe urechi.

Suntem un pic tristi. Prietenii incropite acum cateva luni, saptamana viitoare ne vom desparti, poate pentru totdeauna. Imi dau seama ca vizavi de ei, am invatat multe despre mine si despre cat de mult ma mandresc cu Romania. Mi-a duc aminte de ce a scris Raluca Draghici pe blogul ei. Si creca se intampla in felul urmator: un roman care a fost in State are multe motive sa urasca Romania. Dar in afara, Romania ofera lumii un mit, si fiecare roman e reprezentantul ei. Prietenii mei din Serbia si Bulgaria mi-au marturisit ca, inainte sa ma cunoasca, nici macar nu se gandeau la Romania ca tara. Profesoara de germana mi-a aratat, mai mult sau mai putin intentionat, cat de similara e cultura europeana vestica de cea estica. Si cat de similara e cu franceza, engleza, romana.

Mi-am dat seama cat de speciala este limba romana. Suna trivial ce am spus, dar o simt foarte puternic. Nu poti sa ai feelingul asta decat intr-un mediu de est-europeni (sarbi, bulgari, croati, bosniaci, rusi etc) care toti se inteleg intre ei, dar tu nu intelegi nimic. In schimb intelegi (si esti inteles de catre) italieni, spanioli, francezi. Asta da limba latina!

Ah, am avut placerea in ultima luna sa cunosc o sarmanta fata turcoaica. Ea e in SUA de la 3 ani, dar stie turceste. Of course, avem mai multe cuvinte comune decat ne-ar placea sa recunoastem..


Of, I'm off the track again. Si e tarziu, maine trebuie sa scriu un referat.
Be back with last week impressions.