Monday, December 4, 2006
Mission accomplished
Ma aflu din nou in tren. De data asta e un tren mai fancy, care costa mai multi bani. Amtrak vs MetroNorth. Aici am si priza :P. De data asta, a trecut o zi. Am plecat din NYC si ma intorc spre campus. Sunt vesela, cu inima usoara. M-am odihnit, m-am dus la interviu de dimineata si, cum se spune, I got the job. Ceilalti mi-au spus cand am ajuns "You lucky bastard!". Asta pentru ca asta e singurul internship unde ti se dau 15 dolari pe zi pentru mancare, bani care sunt absolut ESENTIALI in New York. Ilaria, colega de apartament a lui Sasha, (da, are nume ciudat pentru ca e italianca) mi-a zis ca cel mai important lucru in NY e sa ai bani, pentru ca aici orice e posibil.
Interviul mi-a placut foarte mult. Au participat doi tipi de la revista Policy Innovations. Amandoi tineri, in jur de 30 de ani. Unul din ei mai aerian, genul de tip cu ochelari, total cufundat in computer science (probabil el se ocupa de structura site-ului). Celalalt mai cu picioarele pe pamant. Amandoi cu ochii calzi. Cateodata radeau unul inspre celalalt. La un moment dat mi-a dat prin cap: "Daca rad pentru ca spun tampenii?". Si adevarul e ca am vorbit mai mult decat vorbesc in general cu oameni pe care de-abia i-am cunoscut. Am vorbit non-stop. Am discutat o gramada de chestii, incepand cu sistemul educational din Romania, revistele de policymaking din Romania, despre cum e sa fii la doua facultati, despre cursul meu de simulating reality :), despre importanta networkingului intre organizatii, despre games theory, despre carti de etica aplicata (Devin tocmai recenzeaza o carte despre implicatiile etice ale geneticii, hihi), despre imagologie (hehe, pentru prima oara, merci SNSPA, merci .
Mi-am dat seama ca imi va placea mult sa lucrez la Carnegie. Imi va placea mai mult decat credeam. Pe scurt, jobul meu e sa scriu "briefings" pe un anumit subiect de actualitate. Fiecare briefing are aproape 1000 de cuvinte, deci e ca un mic referat :). Ceea ce nu ma asteptam este ca: 1) subiectul este de actualitate, dar nu la zi; 2) subiectul este de actualitate, dar vrea sa analizeze intreaga evolutie a fenomenului cu pricina. Cool. 3) Tonul trebuie sa fie riguros, impartial, analitic, descrierea trebuie sa fie comprehensiva si profunda. Adica exact ce imi place mie :)
Calatoria asta la New York a meritat. Cand m-am intors in apartament am cumparat pentru gazdele mele un suc de portocale si un cozonac. Da, m-ati auzit bine, un cozonac! La ei se numeste "loaf bread" cu diverse chestii inauntru. Dar e cozonac, for God's sake!
Ce frumos e peisajul! Linia de tren este, pe intreaga lungime a drumului meu, pe marginea raului Hudson. Apa si un peisaj care apune. Poza de sus e facuta de o fantoma care ma insoteste permanent si care m-a batut pe umar sa-mi faca o poza.
Sunt happy.
Nu mai sunt deprimata asa cum eram acum 2 zile. Maine am examen, am invatat doar jumatate de materie (si, cum se spune in popor, e groasa!). Dar sunt happy. Lucrurile merg bine.
Inchei aici ca sa ma bucur de restul de calatorie in compania baietilor de la Manic Street Preachers si a soarelui care apune rosu.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment