Trenul

Sunt in tren spre NY. E ora 7 jumate seara. Ma gandesc ca am mare tupeu sa scriu pe laptop intr-un tren. Dar la cata politie si gardieni vad tot timpul, ma gandesc ca tot cei nascuti aici si obisnuiti sa vada fortele de ordine peste tot, nu prea sunt obisnuiti sa se gandeasca la chestii nastrusnice. Doar "free-riderii". Sper sa nu fie nici un free-rider pe langa mine...

Stupid, dar e duminica seara. Ce naiba caut eu in tren spre New York la sfarsit de saptamana? Pai asa e jobul. Cum semestrul viitor ma duc la BGIA, si trebuie sa imi gasesc ceva de facut pentru un semestru intreg, aka. sa imi gasesc un internship, asta presupune ca trebuie sa imi fac reclama. In termeni mai putin metaforici, ma duc la un interviu la Carnegie Council for Applied Ethics and International Affairs. Suna fancy. Asta e si ideea. De obicei a face un internship egal a fi agariciul cuiva pentru o perioada, ca ulterior sa pui pe cv cum ca ai facut ceva cu adevarat important. Ha.

Mai nasol pentru cei care nu prea sunt pe felie cu relatiile internationale (inclusiv eu), un internship la BGIA nu prea are de-a face cu preocuparile tale (mele) normale. Si care ar fi preocuparile mele normale, ma rog?? Pai sa-mi dau cu parerea in chestii absolut rupte de realitate, in termeni pe care 90% din oameni nici macar nu-i inteleg. Gen "wayward causal chains as objection to the concept of intentional action". Nu e patetic?!...

In ziua de azi, pe oameni ii preocupa total alte lucruri. De exemplu, sa salveze planeta. Foarte frumos. Si de ce nu, sa o faca fara sa ii deranjeze pe barosanii care conduc marile corporatii. Asta e cam greu. Mult succes. Dar ce vorbesc, va trebui sa fac parte din gasca. Pentru ca sunt niste probleme care ar trebui sa preocupe pe toata lumea.

PIUA
Uf, nu pot sa ma concentrez. Si nu e din cauza melodiilor de la Compact pe care le ascult la casti. Dimpotriva, nu prea le aud. Cinci gagici intre 30 si 60 de ani stau vizavi de mine in compartiment si rad ATAT de tare, incat baietii de la Compact imi spun "Singur de caut in noapte / Unde esti?" fara ca eu sa-i aud.

Ia hai sa facem o analiza sociologica. Sau filosofica. Whatever. S-ar petrece un asemenea fenomen in Romania? Hmmm.. Pai in primul rand, nu prea cred ca sunt grupuri cu o varsta atat de variata. Mediul de munca si autosuficienta caracteristica partii feminine (prin asta ma refer la fenomenul care se petrece la o anumita varsta si care face o femeie sa se considere suficient de experimentata intr-ale vietii, incat nu considera ca are ce sa invete de la femeile mai tinere decat ea; prin urmare, isi gaseste prietene numai printre cele de varsta ei, prietene care, pentru ca trec prin aceleasi experiente si crize, sunt solidare in suferinta) nu permite. In al doilea rand, un grup de femei nu isi permite in Romania sa faca atata galagie intr-un spatiu public (decat daca au sub 25 de ani). In ultimul rand, oamenii nu prea au curaj sa le spuna sa taca - asta cred ca e universal. Voi ce credeti? Hehe. Un tip din fata mea n-a mai suportat, si-a luat bagajul si se duce in alt vagon.

Melodia asta e perfecta! Hihi! Compact - Trenul pierdut. Tocmai am oprit intr-o statie absolut obscura. Ma uit pe geam la un semn care are desenata o sageata si care spune "To weekend bicycle loading area". Whaaat? Americanii suprasimplifica lucrurile. Adica nu mai e absolut nici o provocare in a-ti gasi bicicleta aici!!

Sa revenim la drum ("drumul e luuuung..."). Drumul spre NY este echivalent cu un drum pana in Vama Veche. Si, culmea, aici il fac o data la doua saptamani. In Romania nu m-as duce niciodata in Vama o data la doua saptamani. Si nu e de bani. Drumul dus-intors costa 25 de dolari. Adica vreo 700 de mii (desi, evident, aici 25 dolari par o nimica toata...). E din cauza ca transportul e RELIABLE!!!! Stiu ca daca plec din campus la ora 6, voi ajunge in NY la 9.21. Sharp. Si daca pierd vreun tren, mai sunt inca 10 unul dupa altul. Nu-i asa ca e o placere?...


Ce mult te-am iubit Paraschivo!... Hehe, Margineanu. Merci cd-uri. Merci HP. Whatever.
In noaptea in care am ramas fara curent, am facut un scurt "documentar" cu aparatul foto. E haios. N-am cum sa-l pun pe net, dar o sa vi-l arat la un moment dat. Ieri si eu si Heidi l-am vazut si am ramas trasnite. Adica fiecare cu impresiile si concluziile ei. Eu mi-am dat seama ca preiau foarte usor expresii de la oameni. De la Heidi am preluat tonul ultra-jucaus de a vorbi. De la Samid am preluat un ton cinic pe care il aplic la unele cuvinte care ar trebui sa sune "whatever!" si ajung sa sune "what-ee-vaaah!". Stiu ca voi scapa de aceste preluari cand ma voi intoarce acasa. Heidi si-a dat seama ca uneori pare prea copilaroasa. Desi e o tipa foarte matura, in preajma prietenilor este exuberanta si jucausa, si pentru necunoscuti pare (citez) o fetita de 5 ani.

Partea mai naspa pentru mine este ca de multe ori in video nu am accent american. Si acest fapt are radacini psihologice adanci. Un fapt care mi s-a intamplat pentru prima oara in viata: imi este intr-un asa hal de limba romana, incat am ajuns sa vorbesc singura in romana si am pierdut orice chef de a vorbi engleza. Mami, stai linistita, promit ca o sa vorbesc corect la interviu :). Si, de ce credeti ca ascult Compact si Margineanu??... Btw, acum ascult Traveler in Time. O melodie cantata de romani in engleza. Merci baietii mei de la Blind Spirits! Mi-e dor de voi!

Mai am fix o ora de drum si voi fi in Man-hattan (vezi filmul A.I. hehe). Hmm, ce sa pozez de data asta? In New York te porti invariabil ca un turist. Din pacate laptopul asta e prea greu pentru umerii mei sensibili, asa ca nu prea am chef sa merg pe jos 6 "blocks" si 5 "avenues". Asa ca voi lua metroul. Metroul in NY este, asa cum va imaginati, un concept cu totul diferit fata de "metroul in Bucuresti". Poti literalmente sa te ratacesti. Noroc ca mama si tata m-au invatat sa fiu paranoica in mediu necunoscut. Si noroc ca planul de urbanism in New York este LOGIC. Adica avenue 8 vine dupa avenue 7, si strada 43 vine dupa strada 42.


Dupa ani si ani
Ma voi intoarce
DUpa ani si ani
Sigur voi veni
Dupa ani si ani
Vom fi impreuna din nou
Primul nostru gand
Ne va regasi plangand

Dupa ani si ani suna deprimant acum. E prima oara cand sunt ma intorc acasa "dupa luni si luni". Si mi-e dor de tot. Mi-e dor de toti. Mi-e dor. Pazea, vin!