Get a first life

Am primit azi un e-mail de la developerii The Sims Online. Au relansat platforma si vor sa invite toti fostii jucatori din nou in minunata lume virtuala Sims. Pentru cei care nu stiu la ce ma refer, este vorba de o platforma de interactiune online care reuneste cu succes toate avantajele haioase ale jocului The Sims. Practic, o lume virtuala. Sau un program complex de chat, depinde de viziuni si interese.

Eh, baietii lansasera varianta in 2002. Intre timp, au scos o varianta mult mai buna a jocului, Sims 2, dar pentru varianta online au ramas pe varianta veche. Intre timp capacitatile hardware, grafice si internet s-au schimbat in intreaga lume. Incet-incet, au ramas in urma, mai ales ca le-au luat-o si altii inainte (vezi Second Life).

Baietii sunt insa deschisi la minte, au creat si au participat pe forumuri de discutie, au creat pagini wiki gen open-source si i-au lasat pe utilizatori sa-si puna imaginatia la lucru.

O idee draguta si interesanta, in principiu, mai ales pentru o jucatoare infocata de Sims ca mine. Cred ca merita sa povestesc insa de ce nu am devenit un The Sims Online freak. Acum un an, in State fiind, lucrurile parand atat de usor de platit cu cardul (si banii usor de cheltuit), am decis sa investesc 10 dolarei si sa vad cat de entertaining poate fi TSO. Plimbandu-ma intr-o zi cu soare prin cartierul TSO, am intrat intr-o casa random, asa cum se intampla de obicei cu utilizatorii noi care nu si-au stabilit inca un stil virtual de viata. In acea casa, nimic obisnuit la prima vedere. Patru oameni (simsi adica) stateau impreuna, jucau sah, tenis, si chatuiau de zor. Cum sunt un animal prietenos, m-am bagat si eu in vorba. (Asta ma face sa aseman mult TSO cu un mIRC modernizat, dar care are ca activitate ultima vorbitul cu oameni complet necunoscuti.)

Elementul socant din poveste nu a aparut in momentul in care oamenii mi-au povestit ca sunt din California, si in care eu le-am spus ca sunt in New York, pe partea cealalta a continentului. Internetul face ca o astfel de conversatie sa cada in banalitate. Elementul socant a fost atunci cand cei patru indivizi mi-au impartasit faptul ca ei de fapt sunt o familie - mama, tata, doi copii - care stau fiecare frumos in fata cate unui calculator si nu fac nimic altceva decat sa isi duca in liniste viata - VIRTUALA.

Just think about it.

Cand mi-am revenit din soc, am iesit din joc, l-am dezinstalat, si m-am dus sa iau o gura de aer curat in Central Park, cu prietenii mei reali.

Pe aceasta cale transmit baietilor de la Electronic Arts ca da, voi reveni pe noua platforma online - numita acum EA Land - cand vor inventa un sistem prin care utilizatorii patologici sunt deconectati subit la fiecare n ore si sunt incurajati sa-si traiasca viata.

P.S. Asta mi-aduce aminte de un site, getafirstlife.com, creat drept gluma si critica a jocului online Second Life. Dati un click.