Calatorii in lumi paralele

Acum o ora am avut nemaipomenita placere sa descopar blogul unei prietene, Simona, care a fost acceptata anul acesta pentru aceeasi bursa cu care am fost si eu plecata in State. Ea se afla acum acolo, dar nu stiam nimic de ea, nu apucase sa isi scrie impresiile si in general nu apucase sa dea nici un semn. O inteleg perfect, am trecut si eu prin aceeasi jena fata de parintii si prietenii mei cand m-am trezit prinsa in valtoarea vietii americane si cu greu puteam sa imi trag rasuflarea, sa imi eliberez mintea si sa imi scriu impresiile.

Ma bucur insa mult ca si-a gasit timp si energie si a inceput sa-si impartaseasca experientele din ultimele luni. Mi-am facut o cafeluta si m-am asezat tacticos in fata ecranului, incepand sa-i citesc entryurile. Acum, dupa o ora de citit, pot spune cu mana pe inima ca ceea ce povesteste ea acolo se potriveste aproape 100% cu ceea ce am trait si am simtit si eu in urma cu un an. Isn't that curious? Desi avem backgrounduri si personalitati diferite, desi am studiat la universitati diferite (eu la Bard, ea la Ithaca) este incredibil cat de aidoma sunt experientele noastre de zi cu zi, socurile culturale si gandurile pe care le avem.

Draga Simona, la fiecare rand de-al tau am dat din cap si mi-am zis "da, exact asa am simtit si eu". Ne-au socat aceleasi chestii. Ne-au minunat aceleasi chestii. Ma bucur ca ai reusit sa te adaptezi ca ai intrat "in normalitatea" vietii americane, si ca in acelasi timp ti-ai pastrat romanitatea din tine, pe care, sunt sigura, o afisezi cu mandrie.

De exemplu, mi-aduc aminte cat de timida m-am simtit si eu cand vorbeam in engleza cu noii mei amici americani, cum ma simteam timorata de cat de repede si .. (sa zicem) corect vorbesc ei. Dupa un timp, stilul meu incet de a vorbi mi-a creat o aura de mister si am ajuns sa ii atrag prin asta. Am inceput sa le spun ca de fapt vorbesc rar si in limba mea materna. Daca nu s-a intamplat asta, te vei simti minunat cand un american iti va spune "vorbesti foarte bine engleza!". Asa ca, te incurajez puternic, vorbeste!!

Stiu ca ei nu au obiceiul sa aiba discutii deep, despre existenta si universul lor. Mie insa mi-au dat impresia ca se gandesc totusi la lucrurile astea, doar ca nu sunt obisnuiti sa le discute cu altii. Socheaza-i, intreaba-i chestii la care nu se asteapta, arata-le ca e minunat sa poti sa-ti impartasesti gandurile si sentimentele. Eu asa mi-am castigat prieteni pe viata, cu care si acum vorbesc.

Ai spus ca te simti intr-un quantum leap, ca totul se misca mult mai repede. Exact asa am simtit si eu. Acum, dupa un an, am ajuns la concluzia ca asta a fost un lucru minunat. Chiar cresti cati altii in 7 ani. Mi-e dor sa pot citi 1000 de pagini, sa citesc o carte pe saptamana, sa imi imping limitele. Si acum imi aduc aminte de toate lucrurile pe care le-am invatat la cursuri in State si le consider cunostinte valoroase. Ia-ti cursuri cat mai variate, cursuri pe care nu le-ai face niciodata la politice sau la psihologie; fa internshipuri, fa community service!

Ar fi atat de multe lucruri pe care mi-ar placea sa le comentez la ce ai scris. Lucruri care ar lua mult prea mult in scris si pe care nu le-am putea vorbi decat fata in fata. Abia astept sa te intorci si sa facem o noapte alba impreuna.

Pana una alta voi continua insa sa iti citesc blogul cu placere.


P.S. Impresiile mele cat am fost in State se regasesc in vechiul meu blog.