Necazuri in paradis

Azi s-a intamplat un lucru interesant pe blogul Cele10minute. Persoanele care au scris commenturi mi-au confirmat ideea ca un om va fi de la inceput displacut daca da semne ca vrea sa "iasa" din multime. Vizitatorii nu au fost deranjati de mesajul meu cat de tonul cu care il spuneam, cu atitudinea pe care o afisam de pe scaun, de cuvintele "pretioase" pe care le foloseam, de biblioteca plina de carti afisata arogant in spatele meu. Am vrut sa afisez aceste lucruri din mai multe motive:

1. sa imi demonstrez ca un vizitator oarecare al unui site oarecare judeca drept "lipsit de substanta", "departat de realitate", cel mai probabil artificial, un mod de a fi care pe el insusi nu-l caracterizeaza. In general, toleranta pentru alte valori este destul de mica, si mai ales cand este vorba despre valori legate de "cum sa-ti traiesti viata" etc. care sunt vazute ca elitiste si sunt bagate oamenilor pe gat de atatea secole.

2. sa vad cat de repede te judeca oamenii dupa 120 de secunde. si te judeca repede. ma gandeam ca eram frustrata ca intr-o saptamana n-o sa pot sa impartasesc ceea ce ma caracterizeaza, si ca oamenii care vad blogul or sa vada doar o frantura de ceea ce sunt. dar acum sunt linistita, pentru ca stiu ca oricum nu as fi reusit asta, nici daca as fi vorbit cate o ora pe zi. pentru ca oamenii se eticheteaza unii pe altii in primele 10 secunde, si apoi se privesc prin ochelarii de cal pe care si i-a construit.

3. sa arat ca stereotipurile pe care incerc sa le combat exista cu adevarat. ce rost ar avea sa spun ce poti sa ajungi dupa ce termini facultatea de filosofie, daca n-ar exista ideea ca "pai nu poti face nimic cu filosofia, poate sa te faci prof de liceu"? ce rost ar avea sa spun ca o activitate pentru care am lucrat pe moka m-a dezvoltat mai mult decat orice bere la terasa daca nu exista oameni care ar reactiona cu "cum, tu lucrezi pe moka??".

Intrebarea ar din partea vizitatorilor blogului ar fi "da' de ce ai vrea sa afli astea?". Pentru ca, in ciuda aparentelor, cred cu tarie ca e absolut irelevant ce se afla in carti, la facultate, in aberatiile intelectualilor, daca ea nu corespunde realitatii. Pentru ca, de exemplu, am terminat facultatea de comunicare si relatii publice, si am vrut sa verific daca vreo boaba din teoria pe care am invatat-o la facultate se pupa cu realitatea. And it does.

Din pacate, ceea ce se intampla ma si intristeaza, oricat de satisfacuta as fi ca ipotezele mi s-au confirmat. Sunt trista ca oamenii trag asa de repede concluzii, ca sunt putini curiosi sa afle si altceva decat ceea ce deja stiu.

Cu aceste cuvinte ale mele in minte, mi-ar placea sa va uitati si voi la clip si sa imi lasati un comment acolo.