Jurnal de calatorie, by Popper (1)

Eram curios de ceva timp sa vad cum e lumea in afara spatiului in care locuiesc. Inca de mic am stiut exact care sunt granitele teritoriului meu, m-am asigurat ca si ceilalti le cunosc foarte bine si ca ma respecta ca stapan. Ciudat este ca niciodata n-am putut vedea dincolo de teritoriul meu, mai putin cand ma duc mult inspre Est si acolo am o deschidere larga catre o alta lume. In lumea dinspre Est, unde rasare soarele, oamenii se misca neincetat si dispar in cateva zeci de secunde din raza mea vizuala. Inspre sud raza mea vizuala e limitata de o cladire mare dincolo de care n-am avut niciodata ocazia sa trec.
Insa cel mai grav mi s-a parut intotdeauna ca exista o parte in Nord la care nu am acces. De cateva ori am mirosit ca in Nord este o alta lume, o lume tenebroasa si rece pe care ar fi foarte interesant sa o explorez - stii, intotdeauna am fost o fire curioasa.

Sambata soarta mi-a suras si am reusit sa evadez fara stirea gardienilor mei, pe langa care nu am reusit pana acum sa trec niciodata. O usa catre alta lume mi s-a deschis, si eu am fugit cat m-au tinut picioarele. In cele trei zile cat a tinut calatoria mea initiatica, am trecut printr-un mediu atat de diferit de caminul meu, incat si acum mi se ridica parul pe spate cand ma gandesc. In Nord e atat de intuneric! Nu exista zi si noapte, ci o noapte continua si fara stele. Si totusi, parca pentru prima oara am vazut mult mai bine lucrurile din jurul meu, ca si cum ochii mei vad mult mai bine in luminozitate scazuta. Si nu am fost deranjat asa cum sunt deranjat in fiecare dimineata de mingea de foc din Est. Aerul in jurul meu mirosea a rece si vechi si ud, cam cum miroase zidul de sud cand vine ploaia torentiala de vara. Si este atat de frig in Nord! Intotdeauna m-am intrebat la ce folos ca sangele imi pompeaza atat de rapid in vine si blana asta atat de deasa si greu de intretinut, daca nu pentru a-mi tine de cald in conditii vitrege!

Primele ore au trecut aproape fara sa le simt, eu simtindu-ma liber si neconstrans sa cercetez fiecare cotlon si fiecare metru patrat de teren nou. Fara constrangeri. Fara supraveghere. Fara jena si retineri fata de familie. Fara timiditate. Da, asta sunt eu, cel adevarat!
Din pacate, la un moment dat mi-am dat seama ca mi se face foame.

[va continua]