Prima zi de lucru

First day of work - cum se procedeaza.
Of course, am avut super emotii. Sa fie totul perfect. Sa n-o scrantesc cu nimic. Deh, first impression counts.
In ultimul timp am avut urmatorul motto: Nu lasa lucrurile marunte sa te impiedice sa realizezi lucrurile mari. Prin urmare, prima mea grija (in ordine temporala SI logica) a fost sa reusesc sa ma trezesc la 7.30. O ora minunata pentru tine, spun cei care imi cunosc stilul de dormit. Dar, intr-adevar, daca stai sa te gandesti, daca nu reusesti sa faci un lucru simplu gen sa te scoli la timp, sau daca ramai blocat in casa etc. nu ajungi sa faci lucrurile pe care consider importante in viata de zi cu zi.

De ajuns cu teoria. Am reusit sa ma trezesc, am dormit oribil (de stres), m-am trezit buimaca. M-am imbracat cat am putut eu de elegant. Am ajuns cu 20 de minute inainte de ora. Evident, sefii mei au ajuns dupa o ora. Nu-i nimic. Am stat la taclale cu secretara Peggy, o doamna in varsta si cu o oarece tinuta, dar plictisita si a.k.a. foarte vorbareata si plina de barfe si povestiri. She's nice. Performanta a fost ca pana la sfarsitul zilei mi-a retinut numele, ea care se mandrea ca nu e "good with names".

Atmosfera din birou e relaxata. Deocamdata sunt singura cu cei doi sefi ai mei, amandoi tipi tineri in jur de 30 de ani. Unul din ei e serios, chelios cu ochi albastri. Il simt sef. El imi da sarcinile si el imi verifica articolele. Il limbaj BGIA, el este mentorul meu. Celalalt pare mai tanar, aiurit, cu parul in toate partile si cu ochelari. Canta incetisor in timp ce lucreaza. Dar e foarte simpatic. El pare geniul informatic, cel care se ocupa cu structura revistei, cu structura site-ului. Cum in cv m-am laudat ca stiu C si Java, maine il voi ajuta la niste baze de date si niste motoare de cautare personalizate pentru site. De-abia astept.

Imi place la nebunie ca am libertate de miscare si ca munca mea consta in scris articole pe teme ce se leaga de etica si de globalizare, dar temele pot fi oricat de diverse. My philosophical expectations are met. Ba chiar am fost incurajata sa scriu pe ce imi place, pe ce ma preocupa si pe ce stiu eu mai bine. De ce nu, pe probleme stiintifice.

Apropo de asta, am terminat in sfarsit primul meu articol pentru ei. S-a transformat incet dintr-un articol de 500-800 cuvinte in 2000 de cuvinte. Va fi publicat in curand, voi pune linkul aici. Celule stem. Urmatorul articol va fie pe Wikipedia (asta apropo de teza de licenta a lui Cristi care, sper a fost finalizata cu succes :)).

A fost epuizant. De emotii n-am avut pofta de mancare si n-am mancat la pranz. Maine probabil ii voi insoti pe sefii la pranz. Social networking. Sunt tipi destepti si am multe chestii pe care le pot discuta cu ei. Thank God nu e serviciu zi de zi, 5 zile pe saptamana. Nu as rezista chiar asa mult. Desi seamana mult cu statul in biblioteca pe care il practic de obicei. :)

Pe maine. First day of work - cum se procedeaza.
Of course, am avut super emotii. Sa fie totul perfect. Sa n-o scrantesc cu nimic. Deh, first impression counts.
In ultimul timp am avut urmatorul motto: Nu lasa lucrurile marunte sa te impiedice sa realizezi lucrurile mari. Prin urmare, prima mea grija (in ordine temporala SI logica) a fost sa reusesc sa ma trezesc la 7.30. O ora minunata pentru tine, spun cei care imi cunosc stilul de dormit. Dar, intr-adevar, daca stai sa te gandesti, daca nu reusesti sa faci un lucru simplu gen sa te scoli la timp, sau daca ramai blocat in casa etc. nu ajungi sa faci lucrurile pe care consider importante in viata de zi cu zi.

De ajuns cu teoria. Am reusit sa ma trezesc, am dormit oribil (de stres), m-am trezit buimaca. M-am imbracat cat am putut eu de elegant. Am ajuns cu 20 de minute inainte de ora. Evident, sefii mei au ajuns dupa o ora. Nu-i nimic. Am stat la taclale cu secretara Peggy, o doamna in varsta si cu o oarece tinuta, dar plictisita si a.k.a. foarte vorbareata si plina de barfe si povestiri. She's nice. Performanta a fost ca pana la sfarsitul zilei mi-a retinut numele, ea care se mandrea ca nu e "good with names".

Atmosfera din birou e relaxata. Deocamdata sunt singura cu cei doi sefi ai mei, amandoi tipi tineri in jur de 30 de ani. Unul din ei e serios, chelios cu ochi albastri. Il simt sef. El imi da sarcinile si el imi verifica articolele. Il limbaj BGIA, el este mentorul meu. Celalalt pare mai tanar, aiurit, cu parul in toate partile si cu ochelari. Canta incetisor in timp ce lucreaza. Dar e foarte simpatic. El pare geniul informatic, cel care se ocupa cu structura revistei, cu structura site-ului. Cum in cv m-am laudat ca stiu C si Java, maine il voi ajuta la niste baze de date si niste motoare de cautare personalizate pentru site. De-abia astept.

Imi place la nebunie ca am libertate de miscare si ca munca mea consta in scris articole pe teme ce se leaga de etica si de globalizare, dar temele pot fi oricat de diverse. My philosophical expectations are met. Ba chiar am fost incurajata sa scriu pe ce imi place, pe ce ma preocupa si pe ce stiu eu mai bine. De ce nu, pe probleme stiintifice.

Apropo de asta, am terminat in sfarsit primul meu articol pentru ei. S-a transformat incet dintr-un articol de 500-800 cuvinte in 2000 de cuvinte. Va fi publicat in curand, voi pune linkul aici. Celule stem. Urmatorul articol va fie pe Wikipedia (asta apropo de teza de licenta a lui Cristi care, sper a fost finalizata cu succes :)).

A fost epuizant. De emotii n-am avut pofta de mancare si n-am mancat la pranz. Maine probabil ii voi insoti pe sefii la pranz. Social networking. Sunt tipi destepti si am multe chestii pe care le pot discuta cu ei. Thank God nu e serviciu zi de zi, 5 zile pe saptamana. Nu as rezista chiar asa mult. Desi seamana mult cu statul in biblioteca pe care il practic de obicei. :)

Pe maine.